SĂ NE IUBIM, ÎN VECI DE VECI, EROII – poem de TOMA ISTRATI

Dintru-nceput străbunii adus-au pân-la noi,

Ca să-i păstrăm de-a pururi, prin oameni moştenire,

Un nume dat de drag, slăviţilor eroi,

Sub care să-i găsim oricând în nemurire.

E numele de sfânt, cel mai presus de care

Nicicând, nimic şi nimeni nu va putea ajunge,

Chiar dacă stele sunt şi dincolo de soare,

Iar omul, infinitul încearcă a- străpunge.

Nici una, nici o dată, mai sfântă n-o să fie

Din toate măreţiile care nu pot să moară,

Decât suprema jertfă pentru suprema glie,

Şi pentru LIMBA NOASTRĂ unind ÎNTREAGA ŢARĂ

Iubeşte-ţi toţi eroii, ROMÂNE, strop de jar

Din sfânt-străbunul foc, etern, fără hotar.