Arhive lunare: ianuarie 2018

UBI ROMA, IBI NOS (24) de Mihai-Athanasie Petrescu

UBI ROMA, IBI NOS (24)

Prietenul nostrum chelner de pe Via Manzoni ne aştepta cu nerabdare, se vedea pe faţa lui. Probabil cӑ se temea sӑ nu-i rӑmânӑ surpriza nemâncatӑ şi sӑ fie nevoit sӑ o înghitӑ el, cu sau fӑrӑ plӑcere. Sau poate chiar a fost sincer când s-a bucurat cӑ ne poate servi un fel traditional. Şi i-am dat dreptate: pe farfuriile noastre şi-a fӑcut apariţia saltimbocca romana!popolo (2)popolo (1)

Un fel de şniţel, îmbrӑcat nu in pesmet, ci într-o felie subţire de “prosciuto”, iar alӑturi are un sos cu aromӑ de salvie şi câteva felii de cartof, coapte in cuptor. Amico ne pândea cu un zâmbet jmeker afişat pe faţӑ, l-am chemat şi am încercat sӑ îi traduc, literal, expresia româneascӑ “mâncarea e atât de bunӑ încât dai cu cӑciula în câini”. A acceptat complimentul, apoi l-a chemat pe Rocco, patronul (cel cu ochelarii pe post de bentiţӑ, sӑ nu-I intre pӑrul chel în ochi),popolo (3) i-a repetat traducerea mea şi amândoi s-au bucurat atât de tare încât ne-au fӑcut din nou cinste cu un Limoncello.

La plecare, amândoi pӑreau chiar necӑjiţi cӑ ne pierd de muşterii. Sunt convins cӑ şi acum plâng dupӑ noi, sӑracii …

Pentru partea a doua a zilei planificasem o expediţie la Piazza del Popolo şi nu aveam nici un motiv sӑ nu ne îndeplinim planul. Metroul pânӑ la Flaminio, apoi o scurtӑ plimbare pe jos pânӑ la Porta del Popolo.

O poartӑ care din nou îmi aminteşte de Poarta Schei. O boltӑ mare şi douӑ mai mici şi, binenţeles, inscripţii latineşti.popolo (26) Doar cӑ în dreapta, în loc de Liceul Sportiv, e Muzeul “Leonardo da Vinci”, pe care îl abordӑm cu încredere şi de care ne îndepӑrtӑm cu neîncredere: e prea târziu pentru a mai cumpӑra bilete …popolo (50)popolo (4)

Pӑtrundem în Piazza. Cicӑ se cam poate discuta dacӑ piaţa este a Poporului, aşa cum este perceputӑ astӑzi denumirea, sau a unui … plop, specie repede crescӑtoare care ar fi populat, odata, locul.popolo (5).JPG Primul lucru bun pe care îl facem în Piazza este sӑ le facem urӑri de bine unor tineri, care tocmai ies din biserica Santa Maria del Popolo.popolo (28)popolo (29)

Dacӑ ne-am aşteptat la obişnuitul obelisc egiptean încadrat de fântâni … nu ne-am înşelat deloc, pentru cӑ incinta este dominatӑ de un astfel de monument. Se pare cӑ initial i-ar fi aparţinut lui Ramses al II-lea, dar dacӑ nu şi l-a pӑzit bine acum aparţine poporului (sau plopilor?) roman.popolo (33)popolo (81)popolo (17) Dar, spre deosebire de obeliscurile din alte pieţe, acesta nu are douӑ fântâni, ci  şase: patru, aflate chiar la baza sa. (una este legatӑ de moneda noastrӑ nationalӑ)popolo (34)popolo (35) iar douӑ se aflӑ pe marginile Pieţei: Fontana del Nettuno (parcӑ am mai vӑzut una şi în Piazza Navona?) şi Fontana della Dea di Roma.

Mai vedem ceva, dar sӑ ştiţi cӑ nu e chiar ceea ce pare (ci doar o biata coincidenta).popolo (36)popolo (42)

În marea deschidere se circulӑ cu tot felul de (auto)vehicule. Vedem biciclişti şi motociclişti, trӑsuri, cӑrucioare pentru copii şi Seat de Polizzia (pacat ca nu Alfe). Apoi şi motarzi, civili, dar si de Polizzia, semn cӑ se pregӑteşte ceva … vedem noi ce.popolo (49)

popolo (82)popolo (83)

Altӑ particularitate a Pieţei (a cui o fi ea). În afarӑ de prima bisericӑ, cea cu însurӑţeii, mai are douӑ biserici, identice, care flancheazӑ intrarea în Via del Corso. De la stânga la dreapta: Santa Maria in Montesanto si Santa Maria dei Miracoli. Bisericile au fost construite în secolul al XVII-lea, dupӑ nişte planuri ale lui Carlo Rinaldi, dar ideea de a deschide monumental Via del Corso i-a aparţinut TataPapei Alexandru al VII-lea. popolo (18).JPG

A doua are nevoie de un miracol pentru a fi frecventatӑ de credincioşi şi vizitatori, sӑ sperӑm cӑ antreprenorii romani sunt mai rapizi în lucru decât cei români.

Intrӑm în Santa Maria in Montesanto ca sӑ ne închinӑmpopolo (37)popolo (38)popolo (39)popolo (6)popolo (7)popolo (8)popolo (9)popolo (10)popolo (11)popolo (12)popolo (13)popolo (14)popolo (15)popolo (16)

… dupӑ care ne înscriem pe Via del Corso, una dintre strӑzile alea care au apӑrut odatӑ cu Roma (primind numele Via Flaminia) dar a trecut prin toatӑ istoria metropolei, schimbându-se neîncetat. Avem noroc: gӑsim un cinquecento din generatia anilor ’60.popolo (45).JPG

Şi mai avem un noroc: tocmai azi strada este blocatӑ de un alai alegoric, cu care şi dansatori. Deci asta aşteptau polizzioti!popolo (46)popolo (47)

Revenim la loc deschis, unde ne tenteazӑ o ascensiune pe Terrazza del Pincio.popolo (31)popolo (57).JPG O executӑm, şi nu ne pare rӑu. De la balustrade-belvedere a piazzelei Napoleone Ipopolo (75) (un loc frumos, limitat de pini, palmieri şi un chioşc de îngheţatӑ; desigur, nu-i lipseşte nici fântâna!)popolo (58)popolo (59)popolo (60)popolo (61)popolo (62)popolo (56)popolo (77).JPG popolo (70)popolo (71)popolo (72)popolo (73)popolo (74)vedem Piazza del Popolo (unde tocmai soseşte alaiul alegoric pe care îl întâlnisem pe Via del Corso)popolo (78) şi, în zare, Roma, cu acoperişurile şi cupolele sale.popolo (52)popolo (53)popolo (54)popolo (55)popolo (20)popolo (22)popolo (23)popolo (24)popolo (25)popolo (19).JPG popolo (63)popolo (64)popolo (65)popolo (66)popolo (67)popolo (68)popolo (69)Din pӑcate, spre deosebire de expediţia pe Collina Capitolina, cea de acum nu îmi oferӑ nici o întâlnire cu un avion vopsit in culorile lor naţionale (a, nu, aia nu-i decât o pasӑre).popolo (73)

Coborând în Piazza, mai fotografiez o datӑ carul alegoric.popolo (79)

Piazza del Popolo a fost ultimul obiectiv înscris în agenda noastrӑ. Îl lӑsӑm în urmӑ cu regret, conştienţi cӑ ne-au mai rӑmas încӑ foarte multe de vӑzut … Dar poate va exista o datӑ viitoare.

Ne îndreptӑm spre hotel. Mai avem timp, aşteptând tramvaiul, sӑ fotografiem şi staţia de metrou de la Umberto, interesantӑ prin faptul cӑ este adӑpostitӑ sub bolţi,popolo (27).JPG dupӑ care urcӑm în vitezӑ în camera noastrӑ, pentru cӑ urmeazӑ sӑ înceapӑ finala ligii campionilor la fotbal, iar una dintre finalist este squadra tinerilor torinezi. Fiind în Italia, sperӑm ca italienii sӑ câştige, dar …

Urmeazӑ o noapte scurtӑ. Dimineaţӑ, destul de devreme, un avion cu fuselaj roz/albastru/alb ne va duce înapoi, la serviciu.

Reclame

Un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

UBI ROMA, IBI NOS (23) de Mihai-Athanasie Petrescu

UBI ROMA, IBI NOS (23)

Aşa cum am remarcat anterior, scopul trecerii prin Muzeul Vaticanului pare a fi, de fapt, vizitarea Capelei Sixtine. Circuitul muzeul e gândit în aşa fel încât punctul final sӑ fie Capella, denumirea apare pe toate indicatoarele şi, ascultând prezentӑrile unor ghizi care vorbeau limbi omeneşti, de asemenea auzeam, ca un fel de promisiune, aceeaşi sintagmӑ.IMG_8219

Într-un fel, e de înţeles. Multӑ lume asociazӑ Capella Sistina cu Vaticanul  şi, pânӑ la urmӑ, nu prea greşeşte, doar e locul unde se ţin conclavele pentru alegerea Tatapapei. Apoi e biserica aia despre care toatӑ lumea ştie cӑ a fost pictatӑ de Michelangelo Buonarroti şi chiar dacӑ istoria artelor nu mai e, ca altӑ datӑ, studiatӑ de toţi elevii de liceu (de la noi), totuşi, numele lui Michelangelo e destul de faimos pentru a fi cunoscut şi de necunoscӑtori.

Deci … La Capella Sistina.

Se ajunge acolo coborând o scarӑ strâmtӑ şi aşteptând (nu mult) la coadӑ, pentru a fi admis, dupӑ bunӑvoinţa unui (mare domn) bodyguard înarmat. Omul are grijӑ ca bӑrbaţii sӑ nu cumva sӑ aibӑ capetele acoperite şi, probabil, ochiul lui este dotat cu un senzor de metale şi explozibili, pentru cӑ scaneazӑ cu cea mai mare atenţie pe fiecare vizitator care pӑtrunde în incintӑ. Un alt bodyguard, aşezat la un fel de catedrӑ, îi supravegheazӑ pe plӑtitorii de bilete care deja au reuşit sӑ intre. Înainte de ieşire aveam sӑ remarcӑm un al treilea viteaz, însӑrcinat cu interzicerea accesului în sens invers. Probabil cӑ, în acelaşi timp, tine şi evidenţa ieşirilor, comunicând cu cel care tine evidenţa intrӑrilor şi reglând, în felul ӑsta, debitul.

Dar … Capella!

Se numeşte “Sixtinӑ” pentru cӑ cel care a comandat-o a fost Papa Sixtus IV (o fi fost matematician, dacӑ avea atâtea cifre în denumire),  M-aş fi aşteptat la o incintӑ mult mai mare, nu ştiu de ce am avut impresia cӑ pӑtrund într-o salӑ de sport. Dar vorbim despre o încӑpere care respectӑ strict dimensiunile Templului lui Solomon, nu ale unui teren de handbal. Construitӑ în secolul a XV-lea, Capela a fost pictatӑ de artiştii importanţi ai momentului, printre care, conform Wikipedia, Pietro Perugino, Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandaio, Cosimo Rosselli, Luca Signorelli. Apoi a apӑrut Papa Iulius II, care a semnat contract cu Michelangelo pentru tavan, obţinând astfel cel mai scump plafon din lume (la ora actalӑ). Mulţumit de lucrare, Papa Paul III i-a cerut artistului sӑ picteze şi peretele de deasupra altarului. Deci, chiar dacӑ vorbim de o mulţime de pictori, tot Michelangelo a avut partea leului.

Mӑ întreb dacӑ mulţimea aia mare care se spune cӑ ar fi venit sӑ vadӑ opera de artӑ la descoperirea ei, în 1512, era la fel de mare ca cea din ziua de 3 iunie 2017. Singura deosebire faţӑ de autobuzul cu care fӑceam eu naveta în anii ’80 e cӑ nimeni nu încerca sӑ închidӑ uşile Capelei. Nici vorbӑ sӑ te poţi reculege sau ruga creştineşte, gӑlӑgia era prea mare (cu toate cӑ, din când în când, bodyguardul aşezat la catedrӑ ţipa “şşşşşşşţ!!!!” într-un microfon, preuat de o staţie de amplificare puternicӑ întocmai ca una de discotecӑ. Imposibil sӑ admiri pereţii pictaţi, vizitatorii împiedicau vederea. Nepermis sӑ fotografiezi oarece, indicatoarele vizibile la intrare erau stricte. Totuşi, pe lângӑ DSLR-ul atârnat de gât sunt şi posesorul unui telefon capabil şi reuşesc sӑ mӑ feresc de vigilenţa oamenilor înarmaţi pentru a pleca de acolo cu câteva amintiri în memoria electronicӑ.IMG_2231.JPGIMG_2220IMG_2221IMG_2222IMG_2223IMG_2224IMG_2225IMG_2226IMG_2227IMG_2228IMG_2229IMG_2230

Urmam noul indicator.

IMG_8288 Ultima atracţie a Muzeului este scara in dublu melc.IMG_8289IMG_8290IMG_2236IMG_8291IMG_2237

Apoi turnicheţii, pentru asigurarea ordinii la ieşire,IMG_2239IMG_2238 dupӑ care Muzeul Vaticanului se adaugӑ la amintirile expediţiei romane.

Mai avem o dupӑ-amiazӑ. Ştim ce vrem sӑ vizitӑm, dar mai ştim cӑ prietenul nostru, chelenerul de la Café ne-a promis ceva nemaivӑzut şi nemaigustat. În consecinţӑ, cap compas spre Café

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

UBI ROMA, IBI NOS (22) de Mihai-Athanasie Petrescu

UBI ROMA, IBI NOS (22)

Dacӑ ne-am fi aşteptat ca Muzeul Vaticanului sӑ fie un fel de mӑnӑstire, ajunsӑ cu progresul tehnic la nivelul secolului al XV-lea, intrarea în instituţie ne-ar fi surprins foarte tare. În locul unor scӑri din piatrӑ, urcӑm de la nivelul solului la cel al caselor de bilete cu ajutorul unui trotuar rulant.IMG_8058IMG_8060 Iar dacӑ ne-am fi aşteptat sӑ ni se cearӑ un pumni de galbeni, ca în poveşti, modul de încasare iar ne-ar fi provocat un şoc: ni s-a acceptat plata cu cardul, în urma cӑreia am obţinut câte o cartelӑ din carton, cu preţul (înscris pe revers, 16 euroi). Plus o reclamӑ cu figura lui Tata Papa şi o hartӑ a Vaticanului.0 (1)0 (2)0 (3)0 (4)

Am destulӑ experienţӑ de vizitator de muzee pentru a şti cӑ ar trebui sӑ existe un sens al circuitului. Aveam sӑ aflӑm mai târziu cӑ şi aici existӑ aşa ceva, dar doar dupӑ ce scapi din prima clӑdire, cea cu vestigii egiptene.

Cum?! Egiptene? Pai da, pentru cӑ Muzeul pe care tocmai îl începem este de fapt o imensӑ colecţie de vreo 70.000 (şaptezeci de mii) de obiecte – dintre care sunt expuse cam o treime – adunate, de-a lungul secolelor, de toţi Taţii Papi care aveau o pasiune oarecare (în cazul în care aş ajunge eu Papӑ, Vaticanul ar ajunge un Muzeu al Aviaţiei, deci, votaţi-mӑ!).

Deci, hai la sarcofage, dupӑ care om vedea.IMG_2105IMG_2106IMG_2108IMG_2109IMG_2110IMG_2112IMG_2113IMG_2114IMG_2116IMG_2117IMG_2118

Adicӑ … om vedea dacӑ o putea. Aşa cum era logic, din sala colecţiilor egiptene ar fi trebuit sӑ mergem mai departe, pe scӑri în sus. Dar logica noastrӑ nu se potriveşte cu cea din târg, pentru cӑ un cordon ca cele de la aeroporturi ne interzice accesul şi ne trimite înapoi, de unde am venit (adicӑ într-o curte interioarӑ), la fel ca şi pe ceilalţi nuştiucâte zeci de vizitatori confuzi, iar ambuteiajul rezultat e mai dens decât cele de pe Champs Elysées.

Asta e, hai afarӑ, sӑ vedem un glob pӑmântesc (care ne ajutӑ sӑ ne dӑm seama cât de strӑlucitoare este Terra!) şi sӑ ne intersectӑm cu mulţimile de vizitatori cu sau fӑrӑ ghid, cu sau fӑrӑ bilet. Şi, cum e şi normal, ӑla fӑrӑ bilet se stricӑ de râs când îi povestim cât timp am stat la coadӑ …)IMG_8076IMG_8068

Studiem cu atenţie harta muzeului, cӑutӑm repere pentru a ne orienta, dupӑ care alegem cea mai simplӑ metodӑ pentru a ne continua turul: ne lipim de un grup cu ghid şi steguleţ, convinşi cӑ omul ӑla a mai fost pe-acolo şi ştie locurile. Nu ne înşelӑm, odatӑ intraţi în urmӑtoarea salӑ de expoziţie permanentӑ vedem şi nişte indicatoare, dar şi cel mai convingӑtor argument: sute şi sute de oameni care, în acelaşi timp cu noi, cautӑ ieşirea.

Mӑrturisesc sincer, nu mӑ aşteptam la o asemenea aglomeraţie într-un muzeu, fie el şi al Vaticanului. Cred cӑ Metroul parizian nu e atât de aglomerat la ore de vârf …

Dar, aglomerat sau nu, am venit aici sӑ vedem un muzeu, aşa cӑ ne continuӑm periplul. Iar efortul ne este rӑplӑtit cu dӑrnicie. Admirӑm picturӑ, mozaicuri şi sculpturӑ, tapiserii, covoare şi hӑrţi, fresce, vitralii şi decoraţiuni, vase antice sau mecanisme medieval, curte interioarӑ şi peisaj urban roman, şi din nou picturӑ şi sculpturӑ, de la renascentistӑ, la  chiar foarte modernӑ.

Îmi pare rӑu cӑ nu sunt un specialist în istoria artei, pentru a şti şi spune foarte exact ce este fiecare exponat, dar, ooricum, arta vizualӑ nu se recepteazӑ prin descriei scrise, ci prin imagini. Mi-a fost greu sӑ selectez câteva dintre fotografiile trase în Museo Vaticani şi, dupӑ un efort de câteva zile, am eliminate din colecţie numai pozele ratate sau (multele) dublurile. E pӑcat sӑ “treci sub tӑcere” imaginile de la Vatican!IMG_2121IMG_2123IMG_2124IMG_2125IMG_2126IMG_2127IMG_2128IMG_2129IMG_2130IMG_2131IMG_2133IMG_2135IMG_2136IMG_2137IMG_2138IMG_2139IMG_2140IMG_2141IMG_2142IMG_2143IMG_2144IMG_2145IMG_2146IMG_2147IMG_2174IMG_2176IMG_2177IMG_2181IMG_2183IMG_2184IMG_2185IMG_2190IMG_2191IMG_2192IMG_2193IMG_2194IMG_2195IMG_2196IMG_2197IMG_2198IMG_2199IMG_2200IMG_2201IMG_2203IMG_2204IMG_2205IMG_2206IMG_2207IMG_2210IMG_2212IMG_2215IMG_2216IMG_2217IMG_2218IMG_2219IMG_8078IMG_8079IMG_8080IMG_8084IMG_8086IMG_8095IMG_8107IMG_8108IMG_8109IMG_8110IMG_8113IMG_8115IMG_8116IMG_8119IMG_8121IMG_8122IMG_8127IMG_8133IMG_8135IMG_8141IMG_8144IMG_8145IMG_8153IMG_8158IMG_8161IMG_8164IMG_8170IMG_8173IMG_8174IMG_8176IMG_8178IMG_8180IMG_8182IMG_8184IMG_8188IMG_8190IMG_8191IMG_8195IMG_8199IMG_8201IMG_8204IMG_8206IMG_8207IMG_8208IMG_8209IMG_8211IMG_8212IMG_8213IMG_8214IMG_8218IMG_8219IMG_8220IMG_8221IMG_8222IMG_8223IMG_8225IMG_8226IMG_8227IMG_8228IMG_8229IMG_8230IMG_8231IMG_8232IMG_8234IMG_8235IMG_8236IMG_8237IMG_8239IMG_8240IMG_8241IMG_8242IMG_8248IMG_8251IMG_8259IMG_8263IMG_8265IMG_8268IMG_8270IMG_8271IMG_8272IMG_8273IMG_8274IMG_8276IMG_8278IMG_8279IMG_8280IMG_8281IMG_8282IMG_8283IMG_8285IMG_8287

Nu numai pentru noi, ci pentru toţi colegii (pot spune aşa, gândindu-mӑ la cӑldurӑ şi înghesuialӑ) de suferinţӑ, ba chiar şi pentru gazde, dacӑ descifrӑm corect indicatoarele, principala atracţie este Capela Sixtinӑ. Deci episodul urmӑtor îi va fi dedicat.

 

2 comentarii

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

CINE A FOST CEAUŞESCU?

CINE A FOST CEAUŞESCU?

Nu numai pentru cӑ azi “tovarӑşul Nicolae Ceauşescu, secretar General al Partidului Comunist Român, Preşedintele Republicii Socialiste Romania”[i] ar fi împlinit 100 de ani, ci mai ales pentru cӑ un cercetӑtor roşiorean a întreprins un demers istoric interesant, semnalez apariţia cӑrţii “FEŢELE LUI CEAUŞESCU”.

Lucrarea, semnatӑ de domnul Profesor Victor Gabriel Osӑceanu, a apӑrut în 2017 la Editura AIUS, din Craiova, în colecţia DRUM, iniţiatӑ de Direcţia pentru Culturӑ, Educaţie, Creaţie şi Sport din cadrul Primӑriei Roşiorii de Vede.IMG_20180125_0005

[i] Am folosit ghilimemele pentru a evidenţia sintagma folositӑ în anii domniei lui Nicolae Ceauşescu, nu din nostalgie.

Scrie un comentariu

Din categoria Aparitii editoriale, Uncategorized

UBI ROMA, IBI NOS (21) de Mihai-Athanasie Petrescu

UBI ROMA, IBI ROS (21)

Aşa cum decretasem în ajun, 3 iunie era Ziua Vaticanului. Nu e nevoie de bulӑ papalӑ pentru asta, ci doar de … trezire devreme, rӑbdare şi rezistenţӑ fizico-chimicӑ … ӑsta, moralӑ.

Prima condiţie necesarӑ a fost îndeplinitӑ cu succes, transportul public pânӑ la zona de interes de asemenea, doar fӑcusem o repetitie generalӑ în ajun – am mers cu metroul tot pânӑ la Ottaviano, apoi am pӑşit pe aceeaşi Via de Porta Angelica, dar am cotit la dreapta imediat ce am fost abordaţi de un nenea care recita “skip the line”. Având experienţa de la Foro, m-am prefӑcut interesat de discursul omului, iar el doar atât a aşteptat, mi-a povestit într-un amestec de limbi cât de mult ar trebui sӑ aştept la coadӑ dacӑ nu i-aş urma sfatul de a-l angaja ghid, contra a putin peste 15 euro de persoana (adica 16) adaugati la pretul biletului de intrare. Fӑrӑ sӑ se descurajeze din cauza deselor mele întreruperi, italianul încerca, scrântindu-şi limba, sӑ îşi recite ameninţӑrile în limba englezӑ. Când i-am explicat, balbaind acolo ceva, cӑ nu înţeleg limba englezӑ, ci doar în româneşte, a încercat sӑ se scrânteascӑ pe franţuzeşte, dar i s-a pӑrut obositor şi a plecat. Speram cӑ am scӑpat de el, dar dupӑ douӑ-trei minute ne-a ajuns din urmӑ, însoţit de un scrântit francofon. Acesta a recitat din nou, cu accentu-i specific, tirada pe care deja o ascultasem, dar când a vӑzut figurile lipsite de entuziasm (pe care, probabil, le afişam noi) a trecut rapid la limba sa paternӑ, pomenind ceva despre o anumitӑ parte a anatomiei umane. Au disparut amândoi în cӑutarea altor victime, dar anglofonul ne-a aruncat, de departe, o sӑgeatӑ otrӑvitӑ: “O sӑ staţi trei ore la coadӑ!”

Ne-am consultat, vorba lui Ilie Dobre, cronometrele, convinşi cӑ omul ӑla exagereazӑ. Ne-am înarmat cu rӑbdare şi ne-am aşezat la o coadӑ, al cӑrei început nu se vedea încӑ, pentru cӑ urma sӑ execute o ocolire la stânga.IMG_2091IMG_2093 În scurt timp, ultimii oameni s-au pus în mişcare şi au avansat într-un pas vioi vreo douӑzeci de metri, ceea ce ne-a întӑrit convingerea cӑ “skip the line” ӑla exagera, pentru a-şi gӑsi clienţii. Apoi, coada s-a oprit din mişcare, şi a stat aşa câteva minute bune, de care am profitat din plin,IMG_2092.JPGdupӑ care  avansat din nou, cu aceeaşi vitezӑ excesivӑ ca şi la prima mobilitate. Rezultatul a fost cӑ am executat şi noi, codaşii din coadӑ, virajul la stânga, iar priveliştea care ni s-a oferit privirilor ne-a umplut de încântare: urma un segment de coadӑ lung de câteva sute de metri, al cӑrui cap se ascundea undeva, în zare.IMG_2096

Trei ore? Am calculat, cu o aproximaţie de trei zecimale, timpul pânӑ la linia de sosire, iar rezultatul nu mi s-a pӑrut favorabil echipei vizitatoare, dar, dacӑ ne înhӑmasem la carul de luptӑ, trebuia sӑ-l tragem pânӑ la capӑt.

Odatӑ cu trecerea timpului, a trebuit sӑ ne cӑutӑm o distracţie. Am incercat ca, pe lângӑ monitorizarea traficului (trecerea unui Fiat 1100 m-a fӑcut sӑ sper cӑ vor mai apӑrea şi alte astfel de relicve … dar nu am avut norocul ӑla) sӑ  spionӑm conversaţiile celor din jur, dar tentativele noastre ne-au arӑtat câte lipsuri avem; nu înţelegeam limbile germanice, iar cei doi tineri francofoni din faţa noastrӑ se înfӑşurau în tӑcere.

Dupӑ aproximativ o orӑ de aşteptare şi de perfecţionare a abilitӑţilor noastre de receptare a mesajelor auzite, în preajma noastrӑ a început sӑ se audӑ un refren binecunoscut: “Skip the line! Skip the line!” Cântӑreţul era prietenul nostru, cel cu ameninţarea de trei ore. Ne-a privit cu subînţeles, dar noi ne-am arӑtat demni urmaşi ai strӑmoşilor nostri Daci şi nu am cedat, mai ales cӑ lungimea şirului de oameni în aşteptare era mai lung în urma noastrӑ decât ceea ce vedeam în faţӑIMG_2102.JPG (dar … nu vedeam tot). Doar cei doi tineri, dupӑ o scurtӑ consultare din priviri, au decis sӑ-l urmeze pe cel cu oferta. Iar ca ei mai sunt destui, dovadӑ acel grup de fericiţi skipthelinişti care trec pe trotuarul de vis-à-vis.IMG_2097

A mai trecut o orӑ. Unii dintre noi doi au ieşit, vremelnic, din rând, pentru a vedea ce cafea bunӑ mai e prin mahala,IMG_2100 dar ӑia responsabili cu rӑbdarea au rӑmas lângӑ zidul Vaticanului, neclintiţi ca şi el.IMG_2103IMG_8050IMG_8051IMG_8052IMG_8053IMG_8054

Dupӑ douӑ ore şi patruzeci de minute, coada a executat ultimul viraj, iar în faţa ochilor nostri (încӑ) optimişti a apӑrut intrarea în tӑrâmul fӑgӑduinţei.IMG_8055IMG_8056IMG_8057 Iar dupӑ nu mai mult de douӑ ore şi cincizeci de minute de aşteptare, am trecut pragul marelui hol de la intrarea Muzeului.

Morala no. 1: afaceriştii “skip the line” nu ştiu decât sӑ exagereze, pentru a agӑţa fraieri. Morala no. 2: rӑbdarea aduce mari satisfacţii.

Deci, ANDIAMO!

Un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

UBI ROMA, IBI NOS (20) de Mihai-Athanasie Petrescu

UBI ROMA, IBI NOS (20)

Dupӑ ce am avut marea şansӑ sӑ vedem marea Basilica San Pietro, treapta urmӑtoare nu ar putea fi decât Museo Vaticani. Dar orele sunt înaintate, oricât am fi noi de neobosiţi (dar nu suntem, din pӑcate), timp pentru marea comoarӑ a omenirii aflatӑ dincolo de halebardierii elveţieni fotografiaţi mai devreme nu mai exista în acea zi. Nu aveam decât sӑ ne petrecem seara într-un mod cât mai paşnic şi mai puţin obositor, pentru a fi apţi, a doua zi, pentru un nou şoc al vieţii de turist.

Alegem, totuşi, sӑ vizitӑm un monument dacӑ nu foarte cunoscut, mӑcar foarte “vicino” şi foarte interesant, mai ales cӑ a fost primul pe care l-am vӑzut din fuga autobuzului Terravision care ne-a adus de la Ciampino.DSCN7866

Ca braşovean bӑtrân aş compara Porta Maggiore cu Porta Schei … ӑsta, vreau sӑ spun Poarta Schei, doar cӑ e puţin mai mare şi are bolţi mai multe. La fel ca şi monumentul prin care, acum douӑ sute de anişori, se intra în cetatea Coroanei, Porta Maggiore este acoperitӑ de inscripţii în limba latinӑ. Asemӑnӑrile nu se opresc aici. Şi prin monumental roman, ca şi prin cel al oraşul meu natal, circulӑ mijloacele de transport în comun (printre care vreo trei linii de tramvai, dar primarul lor nu e atât de speriat ca al nostru de efectul razelor tramma asupra zidurilor).DSCN7876DSCN7865DSCN7868DSCN7869DSCN7872DSCN7873

Se pare cӑ poarta de faţӑ a fost ab initio doar o conductӑ de apӑ, construitӑ pe vremea împӑratului Claudius (primul beneficiar al Messalinei) şi inseratӑ în zidul de incintӑ al Romei de cӑtre retrasul împӑrat Aurelianus, in secolul al treilea. În afarӑ de transportul apei chioare, (spre exemplificare, am ales acest terminal)DSCN7884.JPG bolţile mai asigurau şi transportul rutier, prin realizarea continuitӑţii a douӑ şosele ale Viilor: Via Praenestina şi Via Labicana. A, sӑ nu  uit, aurelienii ştiau sӑ facӑ şi negoţ, în apropierea porţii Maggiore am vӑzut şi o benzinӑrie, probabil cӑ acolo îşi alimentau anticii carele de luptӑ şi de lemn. Dar sper ca atunci benzina era mai ieftina decat in zilele noastre.

Cum spuneam, Porta e o poartӑ deseori deschisӑ de tramvaie şi autobuze, evitatӑ cu grijӑ de trenuri (zecile de linii care formeazӑ Stazione Termini trec la câteva zeci de metri de monument)DSCN7870DSCN7874 şi un loc unde întorc mai multe linii de autobuz. DSCN7883.JPGUn adevӑrat nod al circulaţiei urbane.DSCN7867DSCN7870DSCN7871DSCN7887DSCN7888DSCN7889DSCN7890DSCN7891DSCN7892

Ar mai fi de adaugat multimea avioanelor, mai ales cu burta albastra sau cu bot roz, care survoleaza Porta Maggiore, in panta de coborare spre Ciampino, dar alea nu au intrat in cadrele mele.

Privind cu atenţie pe partea carosabilӑ, ochii mei de ofiţer de cercetare (r.), bine antrenaţi, nu pot sӑ nu observe cӑ în zona asta de interes strategic a Imperiului Roman s-au strecurat o mulţime de spioni. I-am recunoscut pe Sanderus, Loganus şi Dusterus, care nici mӑcar nu încearcӑ sӑ îşi ascundӑ identitatea, ştiind cӑ nimeni nu se fereste de ei.DSCN7863DSCN7877.JPGDSCN7886

Se lasӑ întunericul, mai greu decât oboseala din picioarele noastre. Ne îndreptӑm spre hotelul nostru, aflat la câteva sute de metri. Urmeazӑ ziua dedicatӑ Vaticanului, deci avem nevoie de odihnӑ.DSCN7895.JPG

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

UBI ROMA, IBI NOS (19) de Mihai-Athanasie Petrescu

UBI ROMA, IBI NOS (19)

Basilica San Pietro … una dintre bisericile alea de care auzi de când eşti mic … iar când ajungi acolo îţi dai seama cât eşti de mic. O bisericӑ imensӑ, demnӑ de capitala lumii catolice, o bisericӑ operӑ de artӑ, demnӑ de ţara unde s-a fӑcut Renaşterea.

Ia sӑ numӑr eu marile catedrale catolice pe care le-am vizitat … Biserica Neagrӑ, Sfântul Iosif, Sfântul Ştefan, Notre Dame, Sacré Coeur, La Madeleine, Duomo di Napoli … Edificii uriaşe, pe care fiecare le viziteazӑ mânat de anumite curiozitӑţi sau interese spirituale.

Intrând la San Pietro, chiar dacӑ nu eşti credincios romano-catolic, de fapt chiar dacӑ nu eşti deloc credincios, ţi se atrage atenţia prin inscripţii afişate peste tot cӑ pӑtrunzi într-un lӑcaş de cult. Dar …

Spre deosebire de ceea ce am vӑzut în filme, adicӑ cuvioşi preoţi şi cӑlugӑri din doi în doi centimetri, noi nu vedem nici un cleric. Vedem, în schimb, ceva care ne întӑreşte impresia cӑ biserica este imensӑ: un cetӑţean care se plimbӑ cu un vehicul electric prin faţa altarului.IMG_1979

Dupӑ care vedem o aglomeraţie în faţa unei vitrine. Nu e ceea ce ne-am fi aşteptat în Bucureştiul anilor ’80, ci una dintre cele mai cunoscute opere sculpturale din lume: Pietà, lucrarea realizatӑ de Michelangelo la 1499. Trӑim unul dintre momentele alea când nu-ţi vine sӑ crezi cӑ nu visezi.IMG_1919IMG_1920IMG_1923 Sigur cӑ sculptura e exact aşa cum se vede în toate pozele din albume sau de pe Internet, dar acum e aici, la doi-trei metri în faţa ochelarilor. Pӑcat cӑ nu pot s-o ating, aşa cum am fӑcut când am intrat în contact direct cu alte obiecte, mai mici sau mai mari, cum a fost Concorde-ul, Riesenard sau Tour Eiffel … probabil jumatate dintre vizitatori şi-ar lepӑda pe loc ţinuta civilӑ şi m-ar împodobi cu brӑţӑri de oţel inoxidabil.

Datoritӑ unui astfel de “bun venit!”, suntem tentaţi sӑ colindӑm prin basilicӑ doar ca vizitatori, sӑ admirӑm marele muzeu de artӑ renascentistӑ. Avem ce vedea, fiecare perete, tavanul, vitraliile, fiecare coloanӑ, fiecare firidӑ a fiecӑrei capele, fiecare baldachin sau amvon, orice sursӑ de luminӑ sӑu gurӑ de aerisire, totul este o operӑ de artӑ. Iar noi ne facem şi datoria (mai puţin creştineascӑ, ce-i drept) de a ne fotografia pentru vecie, (mӑ rog atâta vecie câtӑ poate oferi memoria unui sistem de calcul).IMG_1910IMG_1912IMG_1914IMG_1924IMG_1925IMG_1926IMG_1927IMG_1928IMG_1929IMG_1930IMG_1931IMG_1932IMG_1934IMG_1935IMG_1936IMG_1939IMG_1940IMG_1941IMG_1944IMG_1945IMG_1946IMG_1947IMG_1948IMG_1950IMG_1951IMG_1952IMG_1955IMG_1957IMG_1960

(Tom Hanks, in filmul „Angels and Demons”, se ascunde exact sub capacul asta)

IMG_1961IMG_1968IMG_1970IMG_1972IMG_1973IMG_1974IMG_1989IMG_1991IMG_1992IMG_1994IMG_1998IMG_1999IMG_2006IMG_2008IMG_2009IMG_2010IMG_2013IMG_2014IMG_2016IMG_2017IMG_2020IMG_2026IMG_2027IMG_2028IMG_2031IMG_2033IMG_2035IMG_2037IMG_2038IMG_2041IMG_2045IMG_2046IMG_2049IMG_2057IMG_2058IMG_2063IMG_2066IMG_2067IMG_2068IMG_2071

Ne aducem aminte de Papa Ioan Paul al II-lea, al cӑrui nume este marcat aici, dar şi alţi Papi, probabil toţi pe care i-a cunoscut istoria Vaticanului, sunt la fel de onoraţi în interiorul Basilicei. Doar aici a fost locul lor de muncӑ în folosul omenirii. Unii sunt transformaţi în statui sau picturi, alţii în moaşte, alţii, poate, doar în menţiunile din tabelul de marmura …

Nu ştiu ce sӑ fotografiez mai întâi, iPhonul funcţioneazӑ perfect (nici nu s-ar zice cӑ e doar un telefon …), aşa cӑ obţin câteva sute de imagini. Din acelea, am selectat doar o parte, nu de alta, dar wordpress îmi atrage atenţia cӑ spatial lui de stocare nu e infinit. Şi din nou cred cӑ imaginile de faţӑ pot înlocui mii şi mii de cuvinte, care oricum ar fi prea sӑrace şi lipsite de culoare într-un astfel de context.

 

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized