Arhive pe categorii: Nicolae Baldovin

FĂRĂ NICI O LEGĂTURĂ de Nicolae Baldovin

Am renunțat până la urmă și-am zis să mă duc. Mai toți din jurul meu au insistat să merg să văd un doctor. Familie, cunoscuți, chiar și câțiva vecini despre care nici nu știam că există. M-au bătut la cap săptămâni la rând, de parcă aveau un program bine stabilit și de la care nu se puteau abate. Habar n-aveam de unde să încep, ce medic să văd și nici măcar unde se află cabinetele prin orașul ăsta. Când i-am întrebat pe cei preocupați de așa-zisă stare a mea, unde să mă duc și despre ce să mă interesez, ei mi-au zis scurt că sunt palid. Da’ ce, există doctori care vindecă asta? Cum arată ei? Unde să-i găsesc, la circ? Au nasul roșu, poartă halate și costume înflorate? O tâmpenie. Vreau totuși să scap de toată cicăleala. Am să intru în primul cabinet peste care dau în drum. Stau acolo câteva zeci de minute, citesc pliantele cu medicamentele cele mai noi, inventez niște stări și vin acasă. Nu înainte, însă, să-mi fac rost și de-o rețetă. Ar trebui să fie suficient lucru pentru a-mi recăpăta liniștea, mă rog, paliditatea. Eram, deci, în acest cabinet, mobilat cu destul gust, spațios și foarte curat. Nu mai era nimeni. Cu toate astea programul spunea c-am nimerit bine. Îmi aud numele și intru. Ce-i drept nu mă așteptam să fie deja cineva acolo. Mi se fac ceva consultații, nu mă pricep, dar doctorul părea serios și foarte implicat. A durat mai mult decât m-aș fi așteptat. Îmi spune, în cele din urmă, că am fost neglijent de-a binelea cu sănătatea, că ar trebui să mă internez imediat, poate chiar și-o operație. Corpul ar fi foarte slăbit și nu mai știu ce organ suferă pe-acolo. Și uite că de-atunci tot încerc să mă lămuresc ce legătură are asta cu mine.

100419_143209

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Baldovin

AMENAJĂRI INTERIOARE de Nicolae Baldovin

Am strâns movile de cuvinte prin toate colţurile camerei. Când vreau să scriu, doar îmi afund mâinile prin ele, îmi umplu palmele şi arunc peste pereţii albi. Visez să ajung printre scriitori să fiu un Picasso sau măcar aşa, un Pollock. Am chiar şi o pensulă cu care fac metafore. Firele sale sunt care mai de care blonde, brunete, roşcate, şatene, toate adunate atent, numai fir natural fără vopseluri şi chimicale. Aş fi terminat mai repede cu toată zugrăveala asta, dacă nu mi-ar fi trebuit atâţia ani ca să strâng firele pentru pensulă! Acum trebuie doar să-mi mai pun o copertă pe care se poate intra şi ieşi, dar şi un fel de cuprins prin care să pătrundă lumina!

120326_112951

(Foto – Copac de Costel Lupu)

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Baldovin

SEARA DIN IMAGINI de Nicolae Baldovin

Seara din imagini.

 Ce mai seară! Pe-o bancă-n parc o mamă îşi pudrează coplilul, ca să nu mai plângă, cu-n soi de humă cu extracte de aloe şi miros de levănţică. Din sânii ei, ca o vărărie părăsită, copilul îşi înăbuşe o înghiţitură. În acest timp, aceeaşi bătrâni se tot plimbă pe alei, cu aceeaşi paşi rupţi din rădăcini, încercând să-şi găsească aceleaşi locuri. Păsările au încetat să mai fie călătoare şi se sinucid din vreme, atârnate prin copaci. Doar un tânăr îşi mai coboară condescendent nimbul de pe cap şi se-apucă să salute. Îi răspunde o domniţă, suflecându-şi tivul aripilor ca să nu le murdărească. „E muzician!” îngână fata, după ce a observat cât de bine acordează, pe-un capac de la sicriu, razele rupte din Lună.

Ce mai seară! Într-un dormitor, pe întuneric, vecinu’ bolnav zace la pat. Vecină-mea-n bucătărie, într-o copaie îi frământă grijulie vreo două lopeţi de pământ pe care le mai pune la crescut. De pe fereastră văd şi cum se-ngrămădesc pe cer imense gheme stânjenii pregătite să brodeze, cu zecile de ace plânse, noi ţesături de bălţi în intersecţii. Acum, toţi se-duc spre case. În scurt timp se lasă bezna, iar pe străzi nu mai găseşti niciun bec în felinare.

 

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Baldovin

VICIU de Nicolae Baldovin

Viciu.

Am poftă să fumez, să trag dintr-o iubire sau două, să las toxinele dintr-o duduie să-mi roadă-n plămâni. Să stau pe terase, prin cârciumi la mese, să le las fără filtru, căci ţin la savoare şi să tuşesc toată vara, nesătul de gudroane. S-o las aprinsă-n aşternuturile-scrumieră, în zilele cu prea mult soare, doar ca să mă pierd apoi, golan, în tbc-ul farmecelor sale. Iar dimineaţa la cafea, să aprind ce-a mai ramas, ca până seara să dispară, chiar şi fumul din perdea!

100715_123306

2 comentarii

Din categoria Nicolae Baldovin

ȊN IMEDIATA APROPIERE A NIMĂNUI de Nicolae Baldovin

 

În imediata apropiere a nimănui.

 

 

M-am întâlnit într-o zi cu poetul Nuştiucine, îmi zicea c-a scris nu ştiu ce! Suntem prieteni vechi, amândoi scriitori, relativ cunoscuţi pe aici pe la noi. Nuştiucine şi cu mine suntem din acelaşi oraş, stăm chiar în acelaşi cartier, o vreme am stat şi-n acelaşi bloc. Acum, sincer să fiu, nu ştiu cine mai stă pe aici, nu mai cunosc pe nimeni, apar mereu feţe noi, se tot mişcă lumea. Dar am observat că toţi mă ştiu pe mine, ca cel care umblă cu Nuştiucine, care face nu ştiu ce, care merge nu ştiu unde şi trăieşte oarecum.

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Baldovin

VIRGULE DEŞARTE de Nicolae Baldovin

 

  Virgule deşarte

 

 De multe ori ştiu că mi-ai prins privirea hoaţo când o conjuga pe-a ta la te iubesc. M-am gândit c-ar fi potrivit să încetez cu gramatica şi punctuaţia şi să-mi şterg apostroful din vârful obrazului. Oricum frazele mele îţi urcau în ochi nearticulate. Am început chiar să cred că-n timpul ăsta mi-am plimbat degetul mirării pe-un sân de întrebare. Aşadar iubito în poemul acesta am încetat să mai folosesc virgula şi m-am aşezat pauză între cuvinte suspinând!

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Baldovin