Arhive pe categorii: De la Prieteni

REGELUI DECEBAL de Toma Istrati

REGELUI DECEBAL

 

danube-decebal-statue

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DECEBAL STRĂBUNUL , care

Şi-a dat viaţa pentru glie,

Vieţuieşte lângă SOARE

Peste-ntreaga VEŞNICIE,

 

Ca să ne povăţuiască

PRIN EXEMPLUL SĂU CEL SFÂNT,

Că, VECIA ROMĂNEASCĂ

E de cremene şi cânt,

 

Şi, e însăşi TEMELIA

Sufletului de GRANIT,

Care-nalţă ROMĂNIA

Din STRĂBUNI spre INFINIT!

 

TOMA ISTRATI

Poet BASARABEAN ROMÂN

Preşedinte de ONOARE al Cercului de Istorie „COLUMNA” din BRAŞOV

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria De la Prieteni

Tentativa de record national la parasutism si balon cu aer cald

1 Despre proiect.

2 comentarii

Din categoria De la Prieteni

Versuri găsite ȋn ranița unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură.

Versuri găsite ȋn ranița unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură.

„Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neȋmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit….

Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!

Nu plânge, Maică Românie !
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!”

Scrie un comentariu

Din categoria De la Prieteni

Leul şi câinele (traducere in limba franceza de Mihai-Athanasie Petrescu)


 

 

 

 

 

Un câine vagabond pierdut în codrul greu,

S-a întâlnit deodată în luminiş c-un leu,

Care se plimba în liniştea pădurii,

Gândind să-şi facă rost pe mâine de-ale gurii.

Cum a citit în ochii câinelui doar ură,

Şi observând cum îi curg balele din gură,

Sări leul de-acolo, din luminiş, ca fript,

Oprindu-se-n coroana unui eucalipt.

Un papagal ce sta pe-un ram alăturat,

A scos atunci un ţipăt, pentru că s-a mirat

De leul ce-a fugit din faţa unui câine.

Ştiind pe leu numit de către toţi « Stăpâne »

Aşa că papagalul îl întrebă pe leu :

« De ce-ai fugit de-un câine, nu pot să-nţeleg eu,

Când toată jungla asta te stie mai bărbat?”

“Nu vezi – răspunse leul – c-acesta e turbat?”

Morala ne învaţă că lucrul cel mai bun

E să te dai în lături când vezi câte-un nebun.

 

 

Le Lion et le chien

 

Un chien perdu, dans une forêt errant,

Rencontra un lion, par là se promenant,

Qui regardait partout, car il comptait chasser

Un animal quelconque, pour avoir à manger.

Voyant les yeux du chien, qui exprimaient la haine,

Sa gueule baveuse, son air énergumène,

Le lion prit la fuite, grimpant dans un proche arbre,

Et s’accrochant à lui, son cœur se mit à battre.

Non loin, un perroquet, surpris de voir comme ça,

Le lion fuir un chien, ainsi lui parla :

« Oh, lion, tu es très fort, t’es l’être

Que tout le monde ici considère « Maître !».

Pourquoi donc avoir peur d’un pauvre chien errant

Et s’enfuir devant lui, à l’arbre t’accrochant ?

Nous croyions que tu allais l’égorger ! »

« Mais non, dit l’lion, car il est enragé »

La morale de l’histoire, au monde je la dis :

Vaut mieux prendre la fuite si on rencontre la folie !

Un comentariu

Din categoria De la Prieteni

SĂ NE IUBIM, ÎN VECI DE VECI, EROII – poem de TOMA ISTRATI

Dintru-nceput străbunii adus-au pân-la noi,

Ca să-i păstrăm de-a pururi, prin oameni moştenire,

Un nume dat de drag, slăviţilor eroi,

Sub care să-i găsim oricând în nemurire.

E numele de sfânt, cel mai presus de care

Nicicând, nimic şi nimeni nu va putea ajunge,

Chiar dacă stele sunt şi dincolo de soare,

Iar omul, infinitul încearcă a- străpunge.

Nici una, nici o dată, mai sfântă n-o să fie

Din toate măreţiile care nu pot să moară,

Decât suprema jertfă pentru suprema glie,

Şi pentru LIMBA NOASTRĂ unind ÎNTREAGA ŢARĂ

Iubeşte-ţi toţi eroii, ROMÂNE, strop de jar

Din sfânt-străbunul foc, etern, fără hotar.

Scrie un comentariu

Din categoria De la Prieteni