Arhive lunare: septembrie 2019

752. OMUL-FANTӐ de AUREL PENTELESCU

OMUL-FANTӐ de AUREL PENTELESCU

Rӑstӑlmӑciri profane dupӑ Nichita Stӑnescu

 

Ha, mâncam avioane!

Destinul meu se hrӑneşte

Numai cu avioane, fiindcӑ ele zboarӑ sus,

Cu mult mai sus

Decât pӑsӑrile.

 

Vine Omul-fantӑ

Şi-mi zice:

  • Nu mai mânca…

Zic:

  • Puţin îmi pasӑ ce zici!

Dӑ-mi altceva, cu mult mai important

Sau mӑcar

De acelaşi ordin de mӑrime.

 

Omul-fantӑ

Îmi dӑdu o sferӑ

Şi-mi zise sӑ o înghit.

Aura de dinţi de pe frunte

Se sfârmӑ. O greaţӑ

Sartreianӑ

Mӑ cuprinse.

  • Nu pot sfera sӑ înghit.

 

E sterilӑ. Pӑsӑrile fac

Cel puţin un ou. Dӑ-mi un ou!

 

Dar vorbeam singur.

Omul-fantӑ dispӑruse,

Probabil nu se aştepta

sӑ-l vomit.

Mâncam mai departe avioane

Cu şi mai mare apetenţӑ,

Fiindcӑ numai avioanele

Zboarӑ sus,

Cu mult mai sus

Decât pӑsӑrile.

 

Nu rezistӑm ispitei,

Nici chiar atunci când

Omul-fantӑ

Ni se aratӑ, fie şi perfid,

Sub forma Uciderea pruncilor

De Pieter Brüegel cel Tânӑr.

 

Vai  mie, am zis,

Nӑscut sunt sӑ mor

Pe pӑmânt! În vis.

 

1971, martie

IMG_20190926_0004

L’HOMME-FENTE    TRADUIT par MIHAI-ATHANASIE PETRESCU

Interprétations profanes de Nichita Stӑnescu

 

Ha, je mangeais des avions!

Ma destinée se nourrit

D’avions seulement,

C’est parce qu’ils volent là-haut,

Beacoup plus haut que les oiseaux.

 

Et puis l’Homme-fente

Vient me dire:

  • Arrête de manger …

Je réponds:

  • Je me fous de ce que tu dis!

Donne-moi autre chose

Beaucoup plus important,

Ou, au moins

Tout aussi grand.

 

L’Homme-fente

Me donna une sphere

Et m’ordonna de l’avaler.

Les dents sur mon front

Volèrent en éclats. Une nausée

Sartréienne

Me prit.

Je ne peux l’avaler, cette sphere

Elle est sterile. Les oiseaux, aux moins

Pondent un oeuf. Donne-moi un oeuf!

 

Mais je parlais tout seul.

L’Homme-fente s’était évanoui

A croire qu’il ne s’attendait pas

Que je le vomisse.

Je continuais à manger des avions

Parce que seuls les avions

Volent là-haut

Beaucoup plus haut que les oiseaux.

 

On ne résiste pas à la tentation

Pas même au moment où

L’Homme fente

Se fait voir, meme perfidement,

En tant que Massacre des innocents

Par Pieter Brüegel le Jeune.

 

Pauvre de moi, je me dis

Je suis né pour mourir

Sur cette terre! Dans mon rêve.

 

  1. Mars.

Scrie un comentariu

Din categoria Aurel Pentelescu, Uncategorized

751. O DATӐ PE AN! de Mihai-Athanasie Petrescu

O datӑ pe an!

E o expresie atât de obişnuitӑ, încât ar fi trebuit sӑ mӑ feresc de ea, nu sӑ o aleg ca titlu; dar cum eu obişnuiesc sӑ cedez primului impuls atunci când vine vorba de titluri, am cedat şi de data asta … şi iatӑ de ce:

O datӑ pe an are loc câte un eveniment important pentru cineva. Aniversarea zilei de naştere, ultima zi a anului şcolar, onomastica, aniversarea cӑsӑtoriei … adicӑ datele cele mai importante, pe care le aştepţi cu nerabdare (da, pânӑ la urmӑ şi ziua de naştere, pentru cӑ reţeaua de telefonie mobilӑ sigur îţi face vreun cadou în minute adaugate la “nelimitatul” din abonament).

Existӑ categorii de oameni pentru care “o datӑ pe an” are şi semnificaţii mult mai importante. Uite, de exemplu, când apӑrea calendarul bisericesc, mama soacrӑ imediat cӑuta data Paştilor. Era cea mai importantӑ, pentru cӑ în funcţie de asta îşi organiza primӑvara, îşi calcula data Lasatului de sec, pentru cӑ atunci se adunau la masa ei câteva perechi de fini. Pӑi nu? Era important şi asta, nu pentru mine, cӑ eu nu am mers niciodata cu plocon la naşii mei, ei nu prea cunoşteau obiceiul, iar eu mӑ feream sӑ li-l împӑrtӑşesc.

De 1o ani (pentru cӑ la prima ediţie mitingul de la Otopeni a fost mai puţin bӑgat în seamӑ; de, nou-nӑscut, nimeni nu ştia cu ce se mâncӑ, sau mai degrabӑ cu ce apӑ se ia, pentru cӑ în ziua cu pricina a plouat şi nu am mai plecat de acasӑ) data de calendar aşteptatӑ de mulţi cu nerӑbdare este … da, am pomenit-o deja, e cea în care se tine BIAS. “Când e, mӑ, BIAS-ul ӑla, nu-l mai anunţӑ ӑştia odatӑ, sӑ ne organizӑm şi noi concediul?” Cam asta e întrebarea pe care ne-o adresӑm unii altora încӑ de când începe sӑ se topeascӑ zӑpada, iar Aeroclubul României  îşi afişeazӑ draftul de grafic al manifestӑrilor pentru public. S-ar putea ca vreun cârcotaş dintre colegii mei sӑ se mire: cum, îţi programezi plecarea în concediu în funcţie de mitingul de la Bӑneasa, nu dupӑ data examenelor de bacalaureat?. Da, chiar aşa. BIAS este reperul. Acum doi-trei ani, Bӑneasa s-a strecurat cu succes printre examenle de competenţe şi examinӑrile scrise, nu s-au influenţat una pe alta, ci amândouӑ pe mine, şi parcӑ s-au înţeles sӑ ne elibereze vara, fiind simultane.

Anul ӑsta, mitingul cel mare parcӑ voia sӑ ne încurce niţel. Data de 24 august s-a anunţat destul de târziu, iar nerӑbdarea noastrӑ, adӑugatӑ la incertitudinea privind alte posibile activitӑţi estivale, ne-a fӑcut sӑ accesӑm cu oarece febrilitate siteul companiei de aeroporturi – şi emailul prietenilor din sistem.  Dar data a fost publicatӑ, iar noi ne-am improvizat rapid (dar norocos, pentru cӑ am reuşit sӑ rezervӑm cazare exact acolo unde ne doream) un plan de deplasӑri de loisir.

A urmat apoi altӑ perioadӑ de aşteptare, în care organizatorii şi-au cӑutat colaboratori. Eram siguri de Aeroclubul României şi, judecând dupӑ pozele de la prima şedinţӑ, în care se distingeau uniforme albastre, de Forţele Aeriene ale României. Acum 15 de ani, când activitatea mitingisticӑ de abia reînvia la noi, asta era mult mai mult decât puteam visa. Îmi amintesc de cuvintele lui Cӑtӑlin Prunariu, pe atunci comandant al Aeroclubului Teritorial de la Clinceni, în 2002, pe Bӑneasa, când mitingul, singurul din anul ӑla din zona geograficӑ accesibilӑ pentru noi, a reunit avioanele EXTRA 300, Zlin 142, Wilga (cu planoarele ei) şi şi AN-2 de la AR şi douӑ elicoptere de la SSAvC : “Ehe … bine cӑ am putut sӑ ridicӑm avioanele noastre, cӑ nu a fost uşor sӑ convingem decidenţii. Cine ştie, poate în anii urmӑtori vom putea colabora şi cu armata, ştiu şi eu cӑ acolo e forţӑ, e mai impresioanant …”

Unul câte unul, momentele de desfӑşurator au început sӑ fie definite, apӑrând şi numele sau marca de aeronavӑ a unor invitaţi. Aoleu! Lipsesc Iacӑrii! Înseamnӑ cӑ nu vine nici Jurgis? Pai cine a mai vӑzut BIAS fӑrӑ Iacӑri Jurgis?! Of, nici Red Bulls nu vin, şi cât speram sӑ aducӑ, în sfârşit, Lightning-ul … Dar … a! vine Jurgis! Vine Galebul de la sârbi, ӑla pe care l-am mai vӑzut pe la Kecskemet. I-auzi, vine şi un L-29 de la cehi, un Gripen de la unguri, dar ӑsta nu zboarӑ, e doar la staticus, cum zic ei. Ce mai vine? Aha! Taromul! Vedem iar formaţia aia specialӑ cu un liner flancat de Extre, de data asta însӑ nu mai vine veşnicul Gogu, ci un un Airbus de-ӑla micu’. Şi mai cine? Valer? În duet cu Ivan? Pӑi avem spectacol de spectacol, domne! Or putea sӑ umple o zi întreagӑ?

Acum câţiva ani, când vremea rea a pus beţe-n aripi avioanelor americane de la Câmpia Turzii care trebuiau sӑ participle la BIAS, piloţii Aeroclubului au eliminat posibilii timpi morţi, realizând, ad hoc, un program exceptional, sub ameninţarea furtunii. Deci se poate. Nu vom sta cu ochii în soare, între ochi şi soare sigur va fi un avion în orice clipӑ.

Ce dacӑ facebook abundӑ de pesimism! Nu putem judeca pânӑ nu se terminӑ ziua (de 24 august) şi nu ne gonesc ӑia de pe aeroport. Mergem acolo şi vedem, iar dacӑ nu ne place, asta e, n-avem decât sӑ sperӑm cӑ la anul va fi mai bine.

Planul A e în felul urmӑtor: Sejurul nostru în Bucovina se terminӑ pe 22. Plecӑm la prânz, pânӑ seara suntem la Braşov, pe 23 ne odihnim, pe 24, la 0400 hrs decolӑm, la bordul Rachetei noastre roşii, spre Bӑneasa. Pânӑ la urmӑ aplicӑm planul C, acceptabil şi destul de rentabil, chiar dacӑ întârziem cam o orӑ faţӑ de schedule …

Şi ziua poate începe. Întâi, ne întâlnim cu prietenii, ne actualizӑm cunoştinţele şi imaginea.

IMG_5901IMG_5907IMG_6014IMG_6030IMG_6031(1)IMG_6032IMG_6034(1)

Apoi, zborurile care umplu cerul. Treptat: IAR-46, Tecnamuri si Cessne, Zlinuri, Extre, Alouette-uri, Bn-2, Beechcraft, MiG-21 LanceR, Kamov-26, YAK-52uri de la Bobocu, Pume, IAR-99, Maule, Wilga, liniştea planoarelor IS-28, Airbus-318 cu Extrele, L-39, SuperGaleb, AN-2uri, paraşutişti, o paraşutӑ care nu se deschide, dar nimeni nu se impacienteazӑ, de fapt e un drapel scӑpat din mânӑ, L-29, iar LanceR, alt planor, F-16, MiG-uri de la Baza 86, Socaturi de la Baza 71, deja era ora 16, când o fi trecut timpul, C-27 J Spartan, C-130, din nou planorul MDM FOX Red Bulls, alt MDM FOX, cu însemnele Aeroclubului, un nou dans al paraşutiştilor, încӑ un balet al IS-28urilor, apoi un vuiet de MiG-21 LanceR, o a doua autorotaţie a Kamovului, e ora 1930, fumigenele de pe aeronave şi oameni se combinӑ cu artificii luminoase, Mig-ul atacӑ iar timpanele şi retinele, cu flӑcӑri de forţaj şi de contramӑsuri, îl imitӑ Puma nr. 77 şi, în sfârsit, Spartanul de la Baza 90, ӑla cu flares care încheie programul de zbor. Cât mai e ceasul ӑla? 21? Pӑi cum, a trecut deja o zi lungӑ de varӑ şi nu ştim când?!Deşi am stat pe Bӑneasa sӑ vedem (aşa cum se temea lumea) cel mai slab BIAS ever?! Hai, mӑ!

IMG_5632IMG_5653IMG_5700IMG_5711IMG_5714IMG_5734IMG_5754IMG_5767IMG_5775IMG_5838IMG_5839IMG_5858IMG_5892IMG_5893IMG_5894IMG_5895IMG_5896IMG_5943IMG_5944IMG_5954IMG_5992IMG_6002IMG_6014IMG_6025IMG_6026IMG_6056IMG_6060IMG_6067IMG_6117IMG_6136IMG_6138IMG_6145 (1)IMG_6163IMG_6169IMG_6193IMG_6240IMG_6257IMG_6259IMG_6330IMG_6352IMG_6358IMG_6367IMG_6430IMG_6437IMG_6471IMG_6475IMG_6499IMG_6513IMG_6541IMG_6566IMG_6615IMG_6644IMG_6656IMG_6661IMG_6712IMG_6727IMG_6735IMG_6740IMG_6770IMG_6776IMG_6781IMG_6820IMG_6823IMG_6898IMG_6917IMG_6991IMG_6996IMG_7054IMG_7077IMG_7120IMG_7147IMG_7205IMG_7238IMG_7278IMG_7279IMG_7280IMG_7332IMG_7335Odatӑ pe an

Scrie un comentariu

Din categoria Evenimente, Uncategorized

750. UN OM, O PASIUNE, MAI MULTE EXPRIMӐRI de Mihai-Athanasie Petrescu

UN OM, O PASIUNE, MAI MULTE EXPRIMӐRI[1]

IMG_20190905_0001IMG_20190905_0002IMG_20190905_0003

Mӑrturisesc cӑ eu am auzit întâi de aviatorul Alexandru Şcheul şi, mult mai târziu, de motociclistul Alexandru Şcheul. Asta, deşi am permis de conducere categoria “A” încӑ din 1983, iar brevet de zbor n-o sӑ obţin niciodatӑ. Normal, pasiunea mea pentru zburӑtori şi zburӑtoare e mai mare decât cea pentru vehiculele, mai mici sau mai mari, pe douӑ (trei, uneori) roţti. L-am şi vӑzut pe aviatorul mai sus menţionat conducând, în mai multe rânduri, parada piloţilor de avioane uşoare şi ultrauşoare la ediţii successive ale “Porţilor deschise” la Baza 71 Aerianӑ, la Luna, fӑrӑ a putea vreodatӑ (de, specificul manifestӑrii de la Luna) sӑ mӑ întâlnesc cu el faţӑ-n faţӑ.

Şi totuşi, preferinţa domnului Şcheul, din câte am înţeles atunci când, în sfârşit, l-am cunoscut personal, se pare cӑ se îndreaptӑ dintotdeauna cӑtre motoare …

Am folosit termenul ӑsta deliberat. Motoare, la propriu, mecanisme propulsoare, dar şi “motoare”, aşa cum sunt alintate motocicletele, motoare, aşa cum nepricepuţii denumesc, generic, tot ce e mecanic şi mişcӑ.

Cum de s-a întâmplat aşa? E simplu de aflat şi de înţeles citind cartea realizatӑ de doamna Maria Cristina Ţilicӑ, o binecunoscutӑ şi apreciatӑ realizatoare de la Televiziunea Românӑ.

Deşi nu am cunoscut-o personal pe doamna Ţilicӑ, o suspectez şi pe dumneaei de un penchant pentru mecanicӑ şi mai ales pentru zbor şi aviaţie. Nu cu mulţi ani în urmӑ a fӑcut o carte remarcabilӑ prin care nu a doar prezentat cea mai veche şi faimoasӑ formaţie de acrobaţie aerianӑ de la noi, Iacӑrii acrobaţi, ci a reuşit o analizӑ frumoasӑ şi profundӑ a personalitӑţii celor trei piloţi care alcӑtuiesc formaţia. De fapt, folosind o tehnicӑ asemӑnӑtoare a reuşit doamna sӑ aducӑ în faţa cititorilor şi portretul lui Sandu Şcheul.

Nu a venit cu o biografie gen Wikipedia a bucovineanului nnostru. Nu, a fӑcut ceva mult mai simplu şi mult mai uşor de receptat pentru orice cititor, priceput sau nu în ale mecanicii, pasionat sau nu de adunat colecţii: l-a provocat pe prietenul ei, motociclistul, mecanicul, colecţionarul, pilotul aviator Alexandru Şcheul la o discuţie despre el însuşi. Iar materialul rezultat, o adevӑratӑ confesiune, a fost pus în paginӑ, cu siguranţӑ dupӑ un plan foarte strict, aşa cum realizatorii de televiziune trebuie sӑ aibӑ.

Astfel, cunoaştem un tip simpatic, care, bӑiat mic fiind, profitӑ de absenţa tatӑlui sӑu de acasӑ şi îi “împrumutӑ” motoreta (Carpaţi, existӑ încӑ şi e expusӑ în Expo Moto Bucovina), inventeazӑ o tehnicӑ adecvatӑ taliei sale de copil pentru a o pune în funcţiune şi porneşte la plimbare pe strӑzi. Nu am de gând sӑ povestesc cartea, dar un astfel de eveniment trebuie citat, pentru cӑ este, evident, cheia care a deschis calea pasiunii pentru mecanicӑ a lui Sandu Şcheul, dupӑ se vede, la o vârstӑ foarte fragedӑ. Cum a evoluat aceastӑ pasiune?

Se poate vedea în douӑ, ba chiar în trei feluri. Sigur, cel mai comod e sӑ citeşti cartea despre care discutӑm aici … sau sӑ deschizi televizorul, pentru a-l vedea pe eroul nostru într-un scurt documentar (realizat, binenţeles, tot de Maria Cristina Ţilicӑ) pentru canalul TVR HD.

Dar existӑ şi a treia cale, aia puţin mai anevoioasӑ, dar şi mai dӑtӑtoare de satisfacţie: sӑ faci o turӑ – hai sa zicem de aproape 1800 km., cum am citit eu la întoarcere pe kilometrajul Rachetei mele celei Roşii – şi sӑ faci cunoştinţӑ cu Sandu Şcheul la “moşia” lui de la Horodnicul de Jos, undeva între Rӑdӑuţi şi Suceava. Acolo se poate vizita Expo Moto Bucovina – Expoziţie, nu muzeu, pentru cӑ toate piesele expuse sunt în perfectӑ stare de funcţionare. Dar acolo poţi, în primul rând, sӑ faci cunoştinţӑ cu acel tip simpatic, cum l-am caracterizat eu pe eroul cӑrţii.

Nu ştiu cum va primi el, domnul Alexandru Şcheul, categorisirea mea: “erou”. Şi cuvântul ӑsta are mai multe sensuri în limba românӑ. Eu l-am folosit cu sensul “personaj de carte”, dar, dacӑ nu m-aş teme cӑ modestia lui l-ar face sӑ încerce sӑ respingӑ termenul, l-aş utiliza şi cu sensul propriu, de om care face ceva ieşit din comun şi care meritӑ recunoştinţa celorlalţi. De fapt, Expo Moto nu este doar o colecţie a unui om. Expo Moto este o piesӑ de patrimoniu românesc şi mondial. În sala de expoziţie pot fi vӑzute motoare care ies în evidenţӑ prin ceva anume. Sigur, în primul rând prin faptul cӑ toate sunt rare, unele chiar unicate. Am avut curiozitatea de a arӑta elevilor mei câteva fotografii cu motociclete pentru a le surprinde reacţiile şi, surprinzӑtor, nu şi-au îndreptat preferinţa cӑtre carenatele moderne care fulgerӑ pe şoselele contemporane (pânӑ la urmӑ, ele sunt banale, prin frecvenţa apariţiei lor pe drumuri), ci spre masiva motocicletӑ care apare şi pe coperta volumului despre care discutӑm aici. Vorbesc despre copii care nu se pricep (încӑ) la motociclete. Nu au ales viteza sau vârful tehnicii actuale, ci estetica unei motociclete clasice. Sigur cӑ tinerii mei elevi nu au de unde sӑ ştie (acum ştiu, dupӑ ce le-am spus eu) care este valoarea de piaţӑ a unei motociclete de genul Zundapului participant la al doilea Rӑzboi mondial, altfel sigur ar fi ochit-o şi din punct de vedere material, doar sunt elevi la Economic.

Deci da, este un erou, un erou al recuperӑrii şi valorizӑrii patrimoniului. Într-o ţarӑ în care, din pӑcate, oamenii nu au ştiut sӑ pӑstreze în stare de funcţionare nici un avion IAR-80, produs tehnologic de vârf în perioada apariţiei sale, nici un autobus TV-1, TV-2, TV-7, TV-20 (deşi, se pare cӑ au şanse sӑ reînvie douӑ astfel de vehicule) (lista mea e scurtӑ şi subiectivӑ, mii de produse ale inteligenţei şi muncii românilor nu mai existӑ nici mӑcar în fotografii), iatӑ cӑ un om, nu o uzinӑ sau un muzeu, nu o instituţie culturalӑ, o persoanӑ fizicӑ a gӑsit o cale de a salva, recondiţiona şi reînmatricula motociclete clasice produse atât în ţӑrile blocului comunist, cât şi în restul lumii. Iar cartea doamnei Maria Cristina Ţilicӑ (sper sӑ ne cunoaştem mӑcar pe facebook) îl face cunoscut şi îl valorizeazӑ pe acest om.

Dupӑ ce am discutat despre conţinutul, tehnica scriiturii şi eroul cӑrţii, e cazul sӑ vorbim şi despre prezentare. Avem un volum extrem de frumos, în care textul este tipӑrit pe douӑ coloane (bilingv, românӑ şi englezӑ, traducerea fiind realizatӑ de colega mea, profa de englezӑ Catrinel Albert) pe hârtie lucioasӑ, de cea mai bunӑ calitate. Fiind om de televiziune, binenţeles cӑ autoarea a fӑcut apel la imagini, inserând în volum numeroase imagini în culori, opera fotografilor Doru Clipa, Eugen Demetercӑ şi, Ben Niţӑ, prietenul meu de la Bacӑu.

Aproape de fiecare datӑ îi invit pe cei care citesc cronicile mele sӑ citeascӑ volumul despre care am discutat. De data asta îi invit sӑ meargӑ la Expo Moto Bucovina. Sunt sigur cӑ domnul Alexandru Şcheul le va fi o gazdӑ la fel de bunӑ cum a fost şi pentru noi şi,oricum, vor pleca de acolo şi cu cartea de faţӑ în rucsac.

Închei cu o remarcӑ din partea pasionatului de aviaţie din mine: pe prima copertӑ a cӑrţii apare domnul Sandu Şcheul cӑlare pe Zundap. Sӑ ne uitӑm bine la el: e îmbrӑcat cu un combinezon de zbor. Semn cӑ (vorba lui Prévert) pot semna pentru afirmaţia cӑ Eroul nostru e la fel de îndrӑgostit de mecanicӑ şi motociclete pe cât este de zbor!

[1] Maria Cristina Ţiilica, Alexandru Şcheul Colecţia şi pasiunea sa pentru motociclete, Suceava, Editura Lidana, 2019

69858183_2368736316513548_7866043963365392384_n

Scrie un comentariu

Din categoria Aparitii editoriale, Uncategorized

749.O NOUA PERCEPŢIE A UNOR EVENIMENTE TRӐITE de Mihai-Athanasie Petrescu

O NOUA PERCEPŢIE A UNOR EVENIMENTE TRӐITE[1]

Domnul profesor Aurel Pentelescu ne oferӑ, prin acest volum, un alt fel de citire a “documentelor de partid şi de stat”, acelea pe care le-am citit, rӑscitit şi prelucrat la vremea lor.

Autorul realizeazӑ o culegere de comunicӑri prezentate de domnia sa de-a lungul anilor (post-decembrişti, desigur), în care propune o interpretare obiectivӑ, aşa cum spune domnia sa “sine ira et studio”, a unor momente marcante ale perioadei comuniste din istoria României, încercând sӑ (îşi) ne explice cum o societate democraticӑ, aşa cum era România interbelicӑ, s-a transformat dupӑ 1948 într-o ţarӑ condusӑ de un “partid-stat” (P.C.R.) şi de un dictator megaloman, efectele pe diferite planuri ale conducerii comuniste, dar şi care au fost motivele imploziei acelui tip de conducere a societӑţii.

Îi mulţumesc autorului pentru frumoasa dedicaţie şi îl asigur cӑ nu doar am avut rӑbdare sӑ îi citesc cartea, dar am fӑcut-o cu multӑ curiozitate şi cu folos.

[1] Aurel Pentelescu, Timp revolut Explorӑri în istoria recentӑ (1948-1989)

Scrie un comentariu

Din categoria Aparitii editoriale, Uncategorized

748. PENTRU SCUMPA ŢARӐ ROMÂNEASCӐ DE Nicolae Dӑrӑbanţ

PENTRU SCUMPA ŢARӐ ROMÂNEASCӐ

IMG_7909

Azi noi, oştenii de odinioarӑ,

Ne vom ruga cu toţii la Dumnezeu,

Pentru tine, scumpa noastrӑ Ţarӑ

Şi-n suflet te-om purta cu drag mereu.

 

Cӑ tu în inimi ne-ai sӑdit iubirea,

Ca mamӑ iubitoare de-ai sӑi fii

Şi tu ne-ai învӑţat ce-i nemurirea,

Prin pilda Ta de fiecare zi.

 

Noi vom pӑstra în inimi demni trecutul,

Credinţa sfântӑ-n veci va fi cu noi,

Îţi vom cinsti întotdeauna lutul,

Din care-au rӑsӑrit atâţi eroi.

 

Şi rândui-va Tatӑl cel Ceresc

Sӑ fii ce-ai fost în vechile hotare,

Trӑiascӑ-n veci tot Neamul Românesc!

Trӑiascӑ România Mare!

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant, Uncategorized