Arhive pe categorii: Nicolae Darabant

UIMIREA PURECELUI de Nicolae Dӑrӑbanţ

UIMIREA PURECELUI

 

 

Purecele, la plimbare,

Cu-armăsarul unui domn,

Tot umblându-i pe spinare,

A trezit omul din somn.

 

Omul se suci pe-o parte,

După ce s-a scărpinat,

Ca să doarmă mai departe,

Obosit de la arat.

 

Dar văzând că nu-i dă pace,

A scuipat pe două deşte,

Zicând: „Stai, acum, drace!”

Şi l-a prins ca într-un cleşte.

 

c-a fost prins pe pipăite,

purecele s-a mirat:

„Ce puteri nebănuite,

Pot să stea într-un scuipat!”

 

De-ţi uzi palmele-amândouă

Randamentu-i îndoit,

Nu e o metodă nouă,

Obiceiu-i moştenit.454

Reclame

Un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant, Uncategorized

VULPOIUL ÎN VIZITĂ de Nicolae Dărăbanţ

VULPOIUL ÎN VIZITĂDSCN5910

Un bătrân vulpoi,

Un mare hoţoi,

Intră în ogradă,

Aşa, ca să vadă,

Şi să dea bineţe,

Celor din coteţe.

 

Dar câinele Grivei,

Îl întrebă: – Ce vrei?

(Era bănuitor)

– Sunt un admirator,

Aveaţi o puicuţă moţată,

Cântăreaţă şi-nvăţătă,

Mie îmi plăcea,

Cum cotcodăcea.

– Pe cuvânt de dulău

Zic că-mi pare rău,

Acum nu mai cântă,

Ci stă ca o sfântă,

A căzut la clocit

Şi-are glasul dogit,

Zice doar „clonc-clan”

Să vii peste un an.

 

– Mi se pare cam mult,

Mi-era dor s-o ascult.

(zise în gândul lui:

… „Vin când are pui.”)

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant, Uncategorized

CLOŞCA ŞI PUII de Nicolae Dărăbanţ

CLOŞCA ŞI PUII

 

În curtea unui gospodar,

La colţul şurii, sub hambar,

O cloşcă stă pe zece ouă,

Din care, pui a scos doar nouă.

Şi-acum mândra de găină,

Din curte până în grădină,

Pe toţi îi scoase la plimbare,

Să vadă lumea ce pui are.

 

Mândria i-o vedeai pe faţă,

Dar puii scoşi erau de raţă,

Nu prea voiau să o asculte.

Şi nu trecură zile multe,

Că pe sub poarta cea înaltă,

Fugiră toţi direct la baltă

Şi-o părăsiră pe găină,

De parcă ar fi fost străină.

De dorul lor, de la o vreme,

s-a dus găina ca să-i cheme,

dar puii nu voiau să asculte,

Ba şi-au permis şi s-o insulte,

Ca mamă … nici s-o recunoască.

De faţă, un broscoi şi-o broască

Au fost chiar martori oculari,

Făcură şi ei ochii mari,

Dar fără vreo opinie,

Că n-au în viaţă nici o linie.

IMG_4674

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant, Uncategorized

NECAZUL COCOŞULUI de Nicolae Dărăbanţ

IN PRIDVORUL CASEI DIN BRASOVNecazul cocosului

Cucurigu! Cucurigu!

A venit iarna cu frigu’

Iar puicuţa e golaşă

Că n-are pe ea cămaşă,

Fi-ndcă nu i-am luat ţol

Şi-i îngheaţă gâtul gol.

 

A venit să mă anunţe

Să-i dau bani pentru grăunţe

Şi pentru-o cămaşă nouă,

C-altfel nu mai face ouă.

Dar eu sunt cocoş sărac,

N-am găina cum s-o-mbrac,

Deşi sunt cocoş isteţ,

Nu am vilă, ci coteţ!

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant, Uncategorized

IEPURELE de Nicolae Dărăbanţ

PORTRET

Când a stricat grădina,

Mistreţu-a declarat,

Că poartă toată vina

Fricosul urecheat.

 

Aşa ajunse cazul,

Mai sus, pân’ la Divan,

Care dădu ucazul,

Ca iepurele-un an

Să fie arestuit,

Pe deal ori pe câmpie,

Oriunde-o fi găsit

Şi dus la puşcărie.

 

Cum de-aste rozătoare,

Stau şi-n cuşti cu plasă

Şi-s rare pe ogoare,

Fu dus unul de casă.

Aşa faptă stranie,

Vezi doar la dihanie.

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant

BIVOLUL ŞI CANARUL de Nicolae Dărăbanţ

29 aprilie 2008 ZIUA VETERANILOR DE RAZBOI BRASOV       

BIVOLUL ŞI CANARUL

(Cu referire la un „mare” critic literar)

 

Un bivol ce umbla-n buiestru,

Se-oprise lângă un stejar,

Crezându-se mare maestru,

Şi mare „critic literar”,

 

Îi întrerupse melodia

Unui minunat canar,

Care-a scăpat din colivia

Şi casa unui om avar.

 

Şi cu pretenţii de morală,

I-a zis micului cântăreţ:

– Tu nu ai voce muzicală

Şi eşti de fel un nătăfleţ.

 

Atunci canarul îi răspunse

Cu nişte vorbe ce-l împunse:

– Mugetul tău nu e artă

Ci un cântec primitiv,

Că sună ca o goarnă spartă

Şi nici nu stă pe portativ!

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant

LEUL ŞI DOLARUL de Nicolae Dărăbanţ

?????????????

Leul nostru jigărit,

După câte-a suferit,

A cerut cu deferenţă

O mică audienţă,

La dolaru-american

(doar şi leul este ban).

Şi i-a zis: – Mister Dolare,

Eu am o durere mare,

Că de când venişi încoace

Nu am linişte şi pace,

O duc zilnic tot mai prost

Şi mănânc numai de post,

De-am ajuns fără valoare,

Fără vlagă şi culoare.

Tu m-ai despuiat de blană

Şi m-ai lăsat fără hrană.

Dar dolarul de hârtie,

Făcut verde de mânie,

I-a răspuns bietului leu:

– De-acuma-s stăpân doar eu,

Că-n a voastră Românie,

Mă simt ca-ntr-o colonie.

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant