Arhive pe categorii: Nicolae Darabant

NECAZUL COCOŞULUI de Nicolae Dărăbanţ

IN PRIDVORUL CASEI DIN BRASOVNecazul cocosului

Cucurigu! Cucurigu!

A venit iarna cu frigu’

Iar puicuţa e golaşă

Că n-are pe ea cămaşă,

Fi-ndcă nu i-am luat ţol

Şi-i îngheaţă gâtul gol.

 

A venit să mă anunţe

Să-i dau bani pentru grăunţe

Şi pentru-o cămaşă nouă,

C-altfel nu mai face ouă.

Dar eu sunt cocoş sărac,

N-am găina cum s-o-mbrac,

Deşi sunt cocoş isteţ,

Nu am vilă, ci coteţ!

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant, Uncategorized

IEPURELE de Nicolae Dărăbanţ

PORTRET

Când a stricat grădina,

Mistreţu-a declarat,

Că poartă toată vina

Fricosul urecheat.

 

Aşa ajunse cazul,

Mai sus, pân’ la Divan,

Care dădu ucazul,

Ca iepurele-un an

Să fie arestuit,

Pe deal ori pe câmpie,

Oriunde-o fi găsit

Şi dus la puşcărie.

 

Cum de-aste rozătoare,

Stau şi-n cuşti cu plasă

Şi-s rare pe ogoare,

Fu dus unul de casă.

Aşa faptă stranie,

Vezi doar la dihanie.

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant

BIVOLUL ŞI CANARUL de Nicolae Dărăbanţ

29 aprilie 2008 ZIUA VETERANILOR DE RAZBOI BRASOV       

BIVOLUL ŞI CANARUL

(Cu referire la un „mare” critic literar)

 

Un bivol ce umbla-n buiestru,

Se-oprise lângă un stejar,

Crezându-se mare maestru,

Şi mare „critic literar”,

 

Îi întrerupse melodia

Unui minunat canar,

Care-a scăpat din colivia

Şi casa unui om avar.

 

Şi cu pretenţii de morală,

I-a zis micului cântăreţ:

– Tu nu ai voce muzicală

Şi eşti de fel un nătăfleţ.

 

Atunci canarul îi răspunse

Cu nişte vorbe ce-l împunse:

– Mugetul tău nu e artă

Ci un cântec primitiv,

Că sună ca o goarnă spartă

Şi nici nu stă pe portativ!

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant

LEUL ŞI DOLARUL de Nicolae Dărăbanţ

?????????????

Leul nostru jigărit,

După câte-a suferit,

A cerut cu deferenţă

O mică audienţă,

La dolaru-american

(doar şi leul este ban).

Şi i-a zis: – Mister Dolare,

Eu am o durere mare,

Că de când venişi încoace

Nu am linişte şi pace,

O duc zilnic tot mai prost

Şi mănânc numai de post,

De-am ajuns fără valoare,

Fără vlagă şi culoare.

Tu m-ai despuiat de blană

Şi m-ai lăsat fără hrană.

Dar dolarul de hârtie,

Făcut verde de mânie,

I-a răspuns bietului leu:

– De-acuma-s stăpân doar eu,

Că-n a voastră Românie,

Mă simt ca-ntr-o colonie.

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant

GĂRGĂRIŢA AURICA de Nicolae Dărăbanţ

12985344_966675850083790_876541545105859750_n

(Fot0: Cosmin Raicu)

O micuţă gărgăriţă

Din Depozitul Furnică,

Având post de casieriţă,

A produs o găurică.

 

Fu chemat ca să constate,

Dom’ revizor Bărzăune,

Mare personalitate

Şi expert în gestiune.

 

Iar acesta a-ntrebat-o:

– Ce-ai făcut dragă fetiţo,

Suma pentru ce-ai furat-o?

Unde-s banii, Gargăriţo?

 

– I-am mâncat c-un cărăbuş,

Ce venise-n luna mai,

Drăgălaş şi jucăuş,

Că zicea că-i poliţai.

 

Gărgăriţa Aurica

N-a putut să-i mai arate,

Mai nimica, din păcate,

… Decât numai găurica.

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant

ARCUL ŞI FLINTA de Nicolae Dărăbanţ

PORTRET

La un zaraf în prăvălie,

Dormeau pe-o veche panoplie,

Un arc bătrân, fără săgeată,

Vecin cu-o flintă demodată.

 

Dar le-a trezit din somn zaraful,

Pe când voia să şteargă praful,

Iar arcul a găsit cu cale

(Dregându-şi coardele vocale)

Să zică flintei: – Tu vecină

Pari cam bolnavă de rugină!

 

Dar i-a răspuns o voce gravă

Abia ieşită de pe ţeavă:

– Îmi zice flintă ori sâneaţă,

Şi-am fost o armă îndrăzneaţă.

Eu am urmaşi mitraliere

Şi dacă ţara o va cere,

Te las aici, pe panoplie

Şi merg din nou în bătălie!

Cât despre tine, eu remarc:

Ai rămas un simplu arc!

 

Dar să nu lungim gâlceava;

Oricât ar fi de unsă ţeava,

Nici puşca nu funcţionează,

Dacă un arc nu percutează.

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant

MĂGARUL COMPANIEI de Nicolae Dărăbanţ

Când în câmp mergeau soldaţii,

Ei aveau ca ajutor,

Pe-un măgar, la aplicaţii

Şi-n pluton încheietor.

Le ducea mitraliera

Cea fixată pe samar.

Azi, trecând pepiniera,

Dispăru, bietul măgar.

 

Peste treizeci de pogoane,

Urmărind să dea de el,

Căutat fu de plutoane,

Dar nu l-au găsit de fel.

 

Doar soldatul Păduraru,

Un puşcaş din grupa a treia,

Zise c-a vazut măgarul

După ce-a trecut aleea.

 

– Sigur? – l-a-ntrebat căpraru

Coborând mirat pe coastă.

Îi răspunse Păduraru:

– Sigur! Am văzut măgaru’

Cum vă văd pe dumneavoastră!

Un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant