SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (25) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (25)

E timpul sӑ trecem la lucruri serioase, iar la Taormina ceva serios şi interesant este Amfiteatrul antic. Adicӑ unul dintre obiectivele notate cu “must’ încӑ din timpul când ne fӑceam lecţiile, în faţa calculatorului.

Fiind noi în apropiere de Porta Messina, aşa cum mӑrturiseşte şi harta afişatӑ de ifon, nu avem decât sӑ o luӑm pe undeva ca sӑ ajungem exact unde trebuie. Pe unde? Pӑi …

Ezitarea noastrӑ nu e lungӑ. Vӑzându-ne cum studiem cu atenţie harta, 50% dintre şoferii de taxi care se aflau în apropiere s-au oferit sӑ ne ajute, iar munca lor nu a fost în zadar: ne-au arӑtat exact deasupra noastrӑ, pe un zid, denumirea strӑzii pe care ne aflam: Via del Teatro Greco. Nu puteam sӑ mergem decât într-o singurӑ direcţie, ceea ce am şi fӑcut, pret de douӑ-trei minute, ajungând la destinaţie.DSCN8825DSCN8824 Obiectivul cu denumirea “Teatro antico di Taormina” pare, la prima vedere, o cazarmӑ bine pӑzitӑ, încercuitӑ cu un gard puternic, din fier şi supravegheatӑ cu camera video.DSCN8822DSCN8823 A doua impresie o confirmӑ pe prima, dar a treia le infirmӑ pe primele douӑ, pentru cӑ, în schimbul a douӑzeci de euro, cumpӑrӑm douӑ bucӑţele de hârtiebilet care ne deschid toate porţile, inclusiv ale unor clӑdiri moderne, cu termopane, care ne-ar strica bucuria de a pӑtrunde în antichitatea greacӑ a Italiei dacӑ nu ar fi ornate atât de frumos.DSCN8826DSCN8827

Deci … teatro Greco. Interesant, ce o cӑuta un teatru grecesc in inima marginii sudice a Italiei. De fapt, dacӑ grecii ӑia antici au tot navigat prin Mediterana, cӑutând sirene şi zâne, de ce nu ar fi aterizat şi la poalele Etnei, mӑcar pentru cercetӑri vulcanologice?IMG_7619

Vorba e cӑ în secolul 3 î H, pe vremea lui Gerone al doilea, grecilor le-a venit chef de distracţie deasupra mӑrii şi s-au pus pe treabӑ. Au dizlocat cam 100.000 de metri cubi de rocӑ (e bun şi câte un sclav la casa omului, mai faci economie de escavatoare, mai ales cӑ tot nu se inventaserӑ încӑ) şi au pus în loc o construcţie splendidӑ din cӑrӑmidӑ arsӑ; dupӑ aia, pentru cӑ nici funicularele nu erau inventate, au luat alţi sclavi (primii sigur au murit de obosealӑ) şi i-au pus sӑ care la deal coloane şi alte piese din marmurӑ şi alte pietre ş, astfel, au obţinut un mare amfiteatru. Dupӑ aceea, cum e şi normal, grecii au fost nevoiţi sӑ cedeze terenul romanilor, cu tot ce era pe el. Astfel, teatrul grec (da, grecii chiar vedeau acolo spectacole de teatru, doar ei au inventat şi tragedia greacӑ, ca sӑ nu mai spun de comedia greacӑ) a devenit un altfel de lӑcaş de culturӑ, gazdӑ a luptelor de gladiatori – probabil cӑ latinii râdeau mai bine când vedeau tragediile gladiatorilor morţi în arenӑ.

Edificiul pӑstreazӑ aspectul iniţial. Scena şi fosa sunt neschimbate, ca şi mare parte din auditoriu. De-a lungul anilor romani şi post romani au mai fost adӑugate câteva rânduri de locuri pentru spectatori – cererea de bilete o fi fost mai mare decât pe vremea lui Eschil. De fapt, amfiteatrul putea primi cam 5500 de spectatori, aş spune eu cӑ sunt destul de mulţi, cifrӑ care îl claseazӑ pe locul doi în Sicilia – dupӑ cel din Siracusa. Am înţeles cӑ şi în zilele noastre se organizeazӑ spectacole pe scena aceea, dar mӑ întreb cu ce fel de bilete se intrӑ – cu unele de 10 euro, ca al meu, sau cu altele, cu altӑ personalizare. Sau, şi mai eficient, cu douӑ bilete de cӑciulӑ, unul pentru muzeu şi al doilea pentru show, cӑ doar n-o sӑ le interzicӑ spectatorilor sӑ fie şi vizitatori ai obiectivului.

Am strӑbӑtut toate ungherele vizitabile şi am tras poze din toate unghiurile şi cu toate camerele din dotare, dar fӑrӑ bietul Canon, rӑmas la hotel, în panӑ, obţinând câteva sute de imagini. WordPress nu îmi dӑ spaţiu nelimitat, de aceea am ales doar câteva, puţine fotografii.DSCN8828DSCN8829DSCN8831DSCN8832DSCN8835DSCN8836DSCN8837DSCN8838DSCN8839DSCN8842DSCN8844DSCN8846DSCN8847DSCN8848DSCN8850DSCN8853DSCN8857DSCN8859DSCN8860DSCN8861DSCN8862DSCN8863DSCN8865DSCN8867DSCN8869DSCN8871DSCN8874DSCN8876DSCN8877DSCN8878DSCN8880DSCN8881DSCN8888DSCN8889DSCN8890DSCN8891DSCN8893DSCN8894DSCN8895DSCN8897DSCN8898DSCN8899DSCN8909DSCN8910DSCN8911DSCN8912DSCN8915DSCN8916DSCN8928DSCN8929DSCN8930DSCN8931IMG_7603IMG_7607IMG_7611IMG_7612IMG_7644IMG_7653IMG_7654

Pentru cӑ nu am plӑtit şi un audioghid, nu am avut parte de nici un fel de ghid. La un moment dat a apӑrut unul, dar ne-a tratat cu spatele.DSCN8921DSCN8926

Sigur, monumentul îşi are frumuseţea şi atractivitatea sa, dar locul unde este amplasat îi dӑ şi o a doua frumuseţe. Mӑ întreb cum procedau actorii aia greci sӑ nu îşi uite rolul, vӑzând asemenea peisaje în jurul scenei. De fapt, chiar dacӑ mai cӑlcau şi în strӑchini, probabil cӑ şi spectatorii erau la fel de visӑtori, cu ochii spre Marea lui Ionicӑ, încât nu bӑgau de seama derapajele celor de pe scenӑ.DSCN8883DSCN8884DSCN8885DSCN8886DSCN8887DSCN8902DSCN8904IMG_7623IMG_7640IMG_7624

Pentru cӑ o imagine spune mai mult decât reuşesc eu sӑ zic în cuvinte, cred cӑ descrierea Amfiteatrului Mare din Taormina este destul de bine fӑcutӑ, având şi culori. Nu ne rӑmâne decât sӑ ne îndreptӑm spre exit, pentru cӑ ziua se apropie de miezul ei şi încӑ mai avem, cred, destule de vӑzut.

 

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

AEROMANIA 2018 de Mihai-Athanasie Petrescu

AEROMANIA 2018

Unele studii statistice aratӑ cӑ majoritatea românilor preferӑ sӑ îşi petreacӑ vacanţa de varӑ la mare – vorba lui Caragiu: “aer, apӑ, verdeaţӑ, carbaxin …” (carbaxinul nu mai existӑ, verdeaţa se înlocuieşte cu nisipul, dar apӑ şi aer se gӑsesc acolo din belşug). E, şi pentru cӑ tot se aflӑ pe litoral, românii ӑia profitӑ de orice formӑ de distracţie. Ӑia cu bani câştigaţi uşor sau gӑsiţi pe jos, fac baie în spumӑ cu mamarea … ӑsta, la Mamaia. Cei cu bani mai puţini, dar cu altfel de pretenţii, merg la Aeroportul Tuzla şi participӑ la Aeromania.

Eu fac parte dintr-o minoritate: eu merg vara la Aeromania şi, cu ocazia asta, vӑd şi marea. Mai cunosc vreo câţiva din categoria asta şi, aş spune, sunt mandru cӑ fac parte din ea. Minoritatea aia care îşi planificӑ plecarea în concediu în funcţie de datele mitingurilor aeriene.

E uşor sӑ sӑ explic de ce. Pentru cӑ, pentru minoritarii ӑştia, Aeromania e o mare sӑrbӑtoare, un fel de Craciun aeronautic. O ocazie când Moş Crӑciunul de varӑ, alias RAS Tuzla, ne umple şoseţelele cu o mulţime de cadouri frumoase, pe care le primim cu mare plӑcere şi bucurie, chiar dacӑ, principial, seamӑnӑ cu cele din anii trecuţi.

Pӑi nu? Vedem mereu avioane şi elicoptere, aproape aceleaşi; aviatori – dacӑ nu aceiaşi, totuşi, aviatori, şi vedem zboruri. Unii dintre prietenii se mirӑ: oare nu m-am plictisit?! Nu, fraţilor, nici eu, nici ceilalţi, prieteni ai mei, ӑia cu care mӑ revӑd mereu la Tuzla.

Iatӑ-ne, aşadar, pe litoral. Gazda noastrӑ din Eforie Sud, aceeaşi de mai mulţi ani, ne recunoaşte, tot aşa cum şi noi recunoaştem pensiunea lor şi împrejurimile – Oltcitul roşu cu numere de Bucureşti care, parcӑ, mӑ aşteaptӑ credincios sӑ îmi ureze bun venit.IMG_1284.JPG La fel ne recunoaşte aeroportul de la Tuzla, oamenii lui şi chiar cӑţeii, care dau, bucuroşi, din coadӑ. Iar noi recunoaşţem totul, de parcӑ de abia am fi pӑrӑsit locurile cu o zi înainte – terminalul, turnul, hangarul,

Hangar café, Wilga, IMG_0897.JPGTwin Starul şi Seneca scoase la pensie, cisternele Ural şi Maz, pompiera Bedford şi AN-2urile care pӑzesc platform şi bretela de acces la pistӑ. Mai recunoaştem încӑ douӑ elemente: ploaia de vineri, devenitӑ parte a decorului în ultimii ani,

 

şi corturile de la baza Turnului, locuinţa de varӑ a voluntarilor SR. Sigur, sunt şi nişte pӑsӑri noi, cu care facem cunoştinţӑ: vreo trei Katane,IMG_0916 un dromader,IMG_0909IMG_0919 un Pitts, douӑ SkybolturiIMG_0986 (care … vai! s-au pierdut câteva zile mai târziu, în acea mare tragedie de la Frӑtӑuţi, care ne-a rӑpit şi un pilot), un DauphinIMG_0907.JPG … nu, ӑsta nu e nou, doar s-a îmbrӑcat altfel.

Sigur, vor mai fi şi maşinile de colecţie, care, în fiecare an revin SIGUR numai pentru mine pe aeroport.IMG_0952 IMG_0964De data asta, un Dauphine albastru vine sӑ reîntregeascӑ familia din care mai face parte o delfiniţӑ albӑ, pe care o ştiu de mulţi ani, şi delfinii zburatori ai RAS (vegheati, de sus, de babanul Agusta).IMG_0954IMG_1010

Introducerea în atmosferӑ şi prezentarea personalӑ fiind fӑcutӑ, acum trebuie povestit evenimentul. E simplu: folosind desfӑşurӑtorul, aş putea face o enumerare a aeronavelor şi piloţilor participanţi, eventual cu menţionarea elementelor deosebite ale evoluţiilor lor. Dar eu nu sunt Andrei Lucescu, omul care a devenit un protagonist al marilor mitinguri din România, la fel ca piloţii din display, ca sӑ pot descrie competent arabescurile desenate pe cer, eu sunt doar un pӑmântean cu ochelari reglaţi pentru a vedea pӑsӑrile mecanice.IMG_1031IMG_1028IMG_1027IMG_1007 IMG_1037Aş putea sӑ aduc laude unuia sau altuia dintre zburӑtori, sau unei formaţii de zburӑtori, sau organizatorilor. Dar nu de laudele mele au ei nevoie, sunt sigur cӑ s-au obişnuit cu vorbele elogioase pe care le aud sau citesc de fiecare datӑ – de fapt cred cӑ lauda cea mai mare e cea reprezentatӑ de numӑrul tot mai mare de oameni pe care îi vӑd, când au timp sӑ arunce o privire de acolo, de sus şi spre locurile rezervate spectatorilor.IMG_0972 Sau aş putea sӑ repet ce am auzit vorbindu-se prin mulţime, ce vocabular sau ce intonaţie sau ce bodylanguage au folosit  oamenii pentru a-şi exprima pӑrerea în legӑturӑ cu ce vedeau pe cer.IMG_1025 Multe aş putea face, dar o descriere adevӑratӑ şi de efect a mitingului tot nu aş reuşi, pentru cӑ ce am vӑzut la Tuzla nu se poate reda pe hârtie. Evoluţiile protagoniştilor se simt acolo şi rӑmân în fiinţa receptorului. Poate doar prin imagini s-ar putea reda ceva dintr-un  miting, da, din pӑcate (sau poate din fericire, pentru cӑ, dupӑ multӑ vreme am vӑzut zborul doar prin ochelari, nu prin obiectivul complicat al camerei foto) anul ӑsta eu nu sunt fotograf, ci doar posesor de pix şi calculator, mijloacele mele de exprimare fiind ceva mai sӑrace. Sӑrace, dar sincere!

Ne-a fost dor de avioanele şi elicopterele militare, ţinute la sol din motive obiective. Ne-a lipsit vuietul MiG-urilor LanceR şi pӑcӑnitul Pumelor şi am regretat cӑ au existat acele motive – pentru unele triste, foarte triste, pentru celelalte de naturӑ tehnicӑ. Eh, vor reveni la BIAS, chiar dacӑ pӑrerea de rӑu pentru întâmplarea nenorocitӑ de la Borcea nu se va şterge niciodatӑ. Armata e armatӑ, trebuie sӑ îşi lingӑ rӑnile şi sӑ continue, iar noi, ӑştia, ne bazӑm pe principiul expus aici.

Iar apoi, Aeromania s-a încheiat.IMG_1038 Adicӑ …

Am aflat cӑ un cuvânt este mereu folosit greşit de cӑtre români: “olimpiadӑ”. Lumea crede cӑ olimpiada este perioada aia de douӑ sӑptӑmâni dintre douӑ intonӑri ale imnului olimpic la festivitatea de deschidere şi apoi de închidere a Jocurilor. De fapţ, Olimpiada dureazӑ patru ani, limitatӑ fiind de intonarea Imnului la douӑ festivitӑţi de închidere succesive.

Hai sӑ spunem la fel. Aeromania nu e doar perioada aia de sâmbӑtӑ între 1600 la 2200 hrs, de când pornesc, pânӑ când se taie motoarele avioanelor dupӑ ultimul zbor. Aeromania e perioada de un an, dintre douӑ zboruri de noapte, atunci când cei de la Tuzla refac pista, fac bugetul, lista de participanţi, cumpӑrӑ Avgaz şi asigurӑ desfӑşurarea încӑ unui miting. Şi în felul ӑsta explicӑm simplu şi ce am spus mai sus. Adicӑ aia cu recunoscutul. Sigur cӑ recunoaştem totul, doar de abia ieri ne-am spus: “La revedere, pe data viitoare!”

P.S. Pozele sunt trase cu telefonul din dotarea buzunarului de la blugi. Mӑcar de-o amintire, acolo …

 

Scrie un comentariu

Din categoria Evenimente, Uncategorized

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (24) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (24)

No, hai sӑ vedem de ce Taormina asta a devenit atât de faimoasӑ încât am auzit şi noi de ea. Din câte scrie prin lecţiile citite, oraşul nu e chiar foarte mare, de fapt asta ne confirm şi aplicaţia din telefon care ne arata cam un kilometru jumate pânӑ la principala atracţie turisticӑ.

O luӑm, aşadar, pe via Pirandello (asta cred cӑ era croitor, sau ceva, pentru cӑ e faimos pentru titlul “Sӑ-i îmbrӑcӑm pe cei goi”), cu speranţa ca, în curând, sӑ trecem prin Porta Messina. Şi, probabil, vom ajunge vreodatӑ şi acolo, dar deocamdatӑ apare un obiectiv interesant pentru un amator de transport pe cablu: telecabina Taormina – Mazarò. Caracteristicile tehnice pot fi citite pe un afiş,

IMG_7554

IMG_7555

frumuseţea traseului poate fi ghicitӑ,IMG_7556IMG_7557IMG_7558 dar … instalaţia nu funcţioneazӑ. Din pӑcate, rӑmân doar cu pozele staţiei şi cu speranţa cӑ, poate, porneşte înainte de ora plecӑrii autobuzului nostru.

Pirandello merge tot nainte, ca pionierii.IMG_7559Porta Messina este exact acolo unde era şi pe vremea când s-a fӑcut harta google, şi ne faciliteazӑ accesul în zona turisticӑ a oraşului.DSCN8812DSCN8811

Chiesa Santa Caterina, care îşi ia numele de la Largo unde se aflӑ, pare sӑ fie ceva de vӑzut … mai târziu.IMG_7585.JPG Noi cӑutӑm amfiteatrul, dupӑ aia mai decidem, iar obiectivul nostru e în apropiere. O luӑm pe Corso Umberto, adicӑ artera comercialӑ, unde vedem nişte obiective interesante. Cel mai interesant e o Vespa, binenţeles, IMG_7587.JPGpentru cӑ numeroasele magazine şi ristoranti nu prezintӑ interes la ora asta.IMG_7586IMG_7588IMG_7589IMG_7590IMG_7591IMG_7592IMG_7593IMG_7594

Cum-necum, peregrinӑrile noastre ne aduc în faţa unuia dintre monumentele istorice ale oraşului. Naumachia! E un zid roman, apӑrut în sec. 1 î. H., dispӑrut el ştie când şi reapӑrut, adicӑ descoperit de cӑtre arheologi tocmai în 1943 (unii dӑdeau cu bombardeaua în vremea aia, alţii sӑpau cu şpaclul), ar fi putut fi un fel de rezervor pentru apӑ menit sӑ astâmpere setea şi dorinţa de igienӑ a romanilor amator de sporturi nautice, care frecventau un fel de club sportiv din apropiere.IMG_7595IMG_7596IMG_7597IMG_7599IMG_7598

O ultimӑ strӑdutӑ înainte de a nimeri la mӑ-sa.IMG_7600.JPG Ştiam demult vorba asta, dar de abia acum am înţeles cӑ e doar o prescurtare pentru “mamma rosa”. IMG_7601IMG_7602Tot nu e ora prânzului, aşa cӑ ne decidem sӑ ne apropiem de Amfiteatru.

 

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (23) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (23)

O nouӑ zi a erei noastre siciliene începe cu semne bune. Aşa cum anticipam asearӑ, vӑzând cum se uitӑ soarele înapoi, azi, miercuri, avem cer senin şi cele mai bune condiţii pentru o nouӑ expediţie.

Ne înhӑmӑm la rucsac şi ne aşezӑm, cuminţi, în staţia lui D. Facem un test, vrem sӑ vedem dacӑ autobuzul îşi respectӑ orarul, sau umplem din nou buzunarul vreunui taximetrist. Ora din grafic vine şi trece … în zare se vede ceva care seamӑnӑ a maşinӑ mare, care trece şi ea, dar … e o gunoierӑ (de ce m-aş plânge? E un Iveco); tot aşa e şi autobuzul ascuns în spatele ei, în care ne aburcӑm şi pornim spre centru. De la terminal, strӑbatem din nou, fӑrӑ grabӑ, esplanada dei Martiri, ajungând la Catania Centrale, care e chiar centrul tuturor starturilor în expediţii.

Nu pot trece nepӑsӑtor pe lângӑ un afiş. Dincolo de produsul promovat, declaraţia de dragoste mi se pare inspiratӑ.IMG_7497

Din lecturile mele ştiu cӑ vis-à-vis de stazione se aflӑ şi autogara de unde se iau autobuzele EtnaTransporti. Aşa o fi, dar primul şofer de autobuz din terminal pe care îl interoghez nu a auzit în viaţa lui de aşa ceva. E de înţeles, pe maşina lui scrie altceva decât vreau eu şi el tine cu ai lui. Sa fie sӑnӑtos, eu am un aliat care nu ma induce în oroare, adica frumosul de ifon. Street view! şi vӑd autobuzele dupӑ gard. Hai acolo.2018-08-10 (1)

Gӑsim cu uşurinţӑ peronul, pustiu, aşa cӑ începem sӑ ne gândim de unde se iau biletele. Cum de unde? Nu merge de la nenea şoferu’? Un alt nene, de la munca de jos ne asigurӑ cӑ nu. Dar de unde? De la agenţie. Asta ne-o explicӑ alt cӑlӑtor, care îmi aratӑ şi pe unde ar trebuie sӑ fie agenţia. O iau la picior şi pe via D’Amico, adicӑ la 1 minut şi vreo 12 secunde de peron pot purta un dialog instructiv şi educativ cu casiera. Obţin douӑ biglietti di colezzione, dupӑ cum se vede,

iar la donna îmi îmi spune cӑ partenza e la ora nouӑ. Mӑ uit la ceas şi fac apel la toate cunoştinţele mele de limba italianӑ cӑ sӑ-i explic ca e nouӑ jumate. Femeia rӑmâne fermӑ pe poziţie, nu renunţӑ în ruptul capului la ora plecӑrii şi … dintr-o datӑ îi dau dreptate. Eu mӑ uitam la ceasul de mânӑ care, chiar dacӑ e smart, nu e destul de isteţ ca sӑ se acordeze singur, ca telefonul, la ora localӑ.

Acestea fiind lӑmurite şi dupӑ ce un grazzie îmi este rӑsplӑtit cu un zâmbet profesionist amabil al casierei, mӑ întorc la peron, unde, dupӑ câteva minute, apare şi un MAN albastru, pregӑtit sӑ ne ducӑ unde vrem noi.

Bun, dar unde vrem noi azi?

Chiar aşa, unde oare vrem noi azi? Pӑi, noi, azi, vrem sӑ vizitӑm Taormina.

Taormina, desigur, este cel mai frumos oraş din Sicilia, dupӑ cum spun chiar cei mai îndreptӑţiţi sӑ o spunӑ, adicӑ taorminezii. E situat la jumӑtatea distanţei dintre Catania şi Messina, dar mie mi se pare cӑ jumӑtatea dinspre Catania e ceva mai micӑ decât jumӑtatea dinspre Messina. Legӑtura cu oraşul mai mare se face în toate felurile, pe uscat, pe apӑ sau prin aer, dacӑ omul îşi permite un elicopter. Noi am avut de ales între douӑ variante terestre, anume trenul sau autobuzul, cu observaţia, fӑcutӑ de prietenul nostru, ghidul de pe Etna, cӑ trenul merge la Taormina Giardino, de unde accesul la oraşul propriu-zis se face cu un alt autobuz, mai mic şi mai scump, sau cu telefericul, sau, mai bine, cu autobuzul albastrru care, dupӑ ce strӑbate o porţiune de autostradӑ, urcӑ şi la Taormina, pânӑ aproape de centru. În cunoştinţӑ de cauzӑ, deci, am optat pentru autobuzul direct, chiar dacӑ suntem amator de aventurӑ, nevoia de comoditate şi criza de timp primeazӑ.

Aşa cӑ, man, ӑsta, MAN, la drum!

Autobuzul este destul de modern şi de curat, IMG_7510iar şoferul, pentru a adӑuga ceva la specificul local, ascultӑ, împreunӑ cu cӑlӑtorii, un post de radio care transmite muzicӑ italianӑ. Cӑlӑtoria se anunţӑ, în afarӑ de priveliştea Etnei, lipsitӑ de evenimente, deci avem timp sӑ discutӑm despre oraşul Taormina.IMG_7502IMG_7503IMG_7504IMG_7505IMG_7506IMG_7507IMG_7508IMG_7509IMG_7511IMG_7512IMG_7513IMG_7514IMG_7515IMG_7516IMG_7517IMG_7518IMG_7519IMG_7520IMG_7521IMG_7522IMG_7523IMG_7524IMG_7525IMG_7526IMG_7527IMG_7528IMG_7530IMG_7531IMG_7532IMG_7533IMG_7536

Partea de pantӑ a Etnei unde e Taormina se cheamӑ Monte Tauro. Zic unii, care pretind cӑ ştiu, cӑ exista deja în 734 î. H., când au venit grecii la faţa locului, cu gânduri bune. Apariţia numelui este destul de frecventӑ în istorie, atât în epoca romanӑ cât şi în evul mediu sau perioada modernӑ, pentru cӑ a fost, dupӑ posibilitӑţi, când teatru de bӑtӑlie, când teatru pur şi simplu (sau gazdӑ, scenӑ sau muzӑ pentru creatori de artӑ.

În zilele noastre, Taormina este o destinaţie turisticӑ, iar localnicii, cam 12.000 de bӑieţi deştepţi, profitӑ din plin (aşa am citit pe toate prezentӑrile de pe net, urmeazӑ sӑ ne convingem la faţa locului).

Între timp, MAN  trece pe lângӑ vitrina unui showroom Renault. Din vitezӑ am avut impresia cӑ în vitrinӑ se aflӑ un Renault 4 şi un Floride. Staţia dintr-o parcare vastӑ de la Giardini Naxos, e un fel de cul-de-sac, pentru cӑ busul se întoarce exact pe unde intrase acolo, trecând exact pe lângӑ showroom şi, da, e un Floride, o maşinӑ cum n-am mai vӑzut decât în filmele vechi cu Alain Delon.  Aaa, ce pӑcat cӑ nu m-am gândit sӑ trag p pozӑ …

De acum începe partea spectaculoasӑ a traseului, urcuşul cӑtre Taormina. Autobuzul, cât pare el de greoi, urcӑ voios pe numeroasele serpentine, blocând circulaţia oricӑrei alte maşini. Normal, doar suntem noi la bord şi avem prioritate absolutӑ.IMG_7538IMG_7539IMG_7540IMG_7541IMG_7542IMG_7543IMG_7544IMG_7545IMG_7546IMG_7547IMG_7548IMG_7549

Peisajul este extraordinar. Nu suntem la prima urcare pe un munte, dar suntem la prima urcare pe un perete de stâncӑ pe deasupra mӑrii (sigur, Ionicӑ ӑsta, proprietarul mӑrii, e un norocos).

Parcӑ prea devreme, cӑlӑtoria ia sfârşit. MAN se bagӑ într-o autostazione, de unde refuzӑ sӑ mai continue, deşi am fi vrut sӑ mai vedem peisajul montanomarin (sau invers).

Coborâm şi nu uitӑm sӑ-l salutӑm pe nenea şoferul, dar probabil cӑ omul e foarte atent la muzica din difuzor, cӑ nu rӑspunde nimic. Sau nu pricepe italieneşte, nu toatӑ lumea vorbeşte limbi strӑine.IMG_7550.JPG

Nu ne mai rӑmâne decât sӑ ne luӑm cu noi orarul plecӑrilor spre CataniaIMG_7553.JPG şi, gata, pornim la atac. Timp avem destul.

 

2 comentarii

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (22) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (22)

Ne bucurӑm de libertate dupӑ o zi pusӑ în slujba turismului montan/vulcanic. E încӑ devreme, de abia a trecut de cinci dupӑ-amiaza, dar oboseala şi întunericul nu ne încurajeazӑ sӑ pornim spre centrul Cataniei. Alternativa este sӑ ne închidem deja în hotel, sau sӑ gӑsim o soluţie. Votâm şi se ajunge la balotaj, drept care ne împӑrţim munca. Unii vor merge la recuperare, alţii, dupӑ ce vor scӑpa de bagaje, vor cӑuta soluţia aceea interesantӑ şi salvatoare.

Deasupra noastrӑ, Jupiter îşi retrage trupele de nori, iar dinspre vest Sol face o micӑ recuoaştere a terenului. Dupӑ teoria ardeleneascӑ, faptul cӑ soarele se uitӑ înapoi semnificӑ pӑrerea lui de rӑu pentru ziua care se terminӑ şi un fel de promisiune cӑ urmӑtoarea va fi mai frumoasӑ. Cum sӑ stai în camera la Miramare când ai putea sӑ îţi exprimi mirarea în altӑ parte?! Aşa cӑ, abandonând, în grabӑ, rucsacul cel ud, în care s-a înecat bietul meu Canon, ies acolo unde soarele, de obicei, e dictator: pe plaj.

Discutӑm aici despre Playa Lidi, situatӑ chiar în vecinӑtatea pistei aeroportului Fontanarossa, vis-à-vis de Miramare.

Cine a fost vreodatӑ iarna pe o plajӑ ştie deja la ce sӑ se aştepte. Eu de exemplu, am fost la trageri, pe plaja de la Vadu, acum 40 de ani. Deci ştiu cӑ o sӑ mӑ întâlnesc cu o întindere tristӑ de nisip, mӑrginitӑ de o baltӑ oarecum furioasӑ din cauza lipsei turisţilor.

Nu m-am inşelat. Marea e necӑjitӑ, iar apariţia mea nu contribuie la buna ei dispoziţie, Vine valul, pleacӑ valul … iar pe plajӑ, palmierii rӑmân impasibili. În departarea de pe stânga se vede portul, unde se odihneşte un ferryboat. Luminile se aprnd pe rând în port, iar farul se vede şi el luminând intermitent.IMG_7445IMG_7446IMG_7447IMG_7448IMG_7449IMG_7450IMG_7451IMG_7452IMG_7453IMG_7455IMG_7460IMG_7461IMG_7462IMG_7463IMG_7464IMG_7465

Încerc sӑ adaug numeroaselor poze şi câteva secvenţe filmate cu acelaşi telefon. Valurile care vin şi pleacӑ mi-ar fi provocat râu de mare dacӑ nu m-ar fi salvat … un avion. Pӑi da, doar mӑ aflu la capӑtul pistei de la Fontanarossa, iar pe deasupra mea trece un Airbus A-320 de la Alitalia, care urmeazӑ sӑ aterizeze, curând, la Milano (asta am aflat-o cu ajutorul aplicaţiei din ifon, sӑ nu creadӑ cineva cӑ am citit tӑbliţa cu traseul afişatӑ pe avion).

Se întunecӑ. Este aproape ora 1800, la început de februarie.IMG_7466IMG_7467IMG_7470IMG_7476 Sunt nevoit sӑ merg şi eu la Miramare, poate mai gӑsesc vreo bere Castello prin frigiderul ӑla. Plus cӑ e necesar sӑ reîncarc toate bateriile, pentru o nouӑ zi de expediţii turistice. Pӑcat cӑ sӑracul Canon nu mai face altceva decât sӑ clipeascӑ trist dintr-un led verde … nu mai e capabil sӑ memorize alte momente frumoase din peregrinӑrile noastre.

2 comentarii

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

SOGGIORNO IN SICILIA DI SANT’AGATA (21) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO IN SICILIA DI SANT’AGATA (21)

Odatӑ aflaţi la bordul lui Pajero, ghidul nostru ne expune programul urmӑtoarelor ore. Vom merge la Catania, unde vom avea dreptul la o scurtӑ pauzӑ, apoi vom porni din nou la drum, spre douӑ staţiuni din apropierea oraşului.

Drumul cu o maşinӑ nouӑ, condusӑ de un şofer bun şi ghid competent ni se pare prea scurt. Observӑm, în stânga şi în dreapta, pietre negre sub forma unor parapeţi ai şoselei, stânci crescute spontan ici-colo, sau construcţii imobiliare. Pietrele astea sunt, de fapt, rezultatul nenumӑratelor erupţii ale Etnei. Fie cӑ au fost aruncate departe din cratere, fie s-au rostogolit sau s-au scurs, rocile astea au ajuns taman acolo unde a fost nevoie de ele. Iar unde nu era nevoie, au rӑmas, pur şi simplu, puncte de atracţie pentru turişti sau de studiu pentru istorici şi geologi. Deci, cum s-ar spune, catanezii nu aruncӑ nimic, la ei totul are o valoare de întrebuinţare.

Maşina intrӑ în oraş pe altӑ cale decât cea pe care o aflasem la plecare, folosind un tunel rutier. Ce bine e în tunel! Nici nu mai plouӑ!IMG_7409IMG_7411

Vizitӑm un cartier modern. Bloace, reclame, maşini multe şi … blocuri de bazalt negru. Aici sunt utile pentru cӑ subliniazӑ contrastul între nou şi teluric.IMG_7412IMG_7413IMG_7414IMG_7415IMG_7416IMG_7417IMG_7418IMG_7419IMG_7420

A, pause café. Pajero opreşte vis-à-vis de o cofetӑrie faimoasӑ, unde, ne asigurӑ ghidul nostru, preparatele pe bazӑ de ciocolatӑ sunt excelente. Coborâm din maşinӑ şi, surprizӑ, Mitsubishi demareazӑ, dupӑ ce primim asigurarea cӑ va reveni într-o orӑ sӑ ne culeagӑ.IMG_7421.JPG

Nu avem încotro, plouӑ cu atâta poftӑ încât trebuie sӑ ne adӑpostim în cofetӑrie, unde servim masa de prânz sub forma unei felii groasede tort. Ghidul a avut dreptate, prӑjitura e foarte bunӑ, pӑcat cӑ eu, ӑla care nu manâncӑ niciodatӑ dulciuri, nu sunt în stare sӑ apreciez …

La un moment dat, dupӑ aproximativ o orӑ, cum promisese, în prӑvӑlie şi-a fӑcut apariţia şi prietenul nostru. Dupӑ principiul “stai aşa cӑ nu-i aşa”, în loc sӑ ne invite la bord, omul se invitӑ la o masӑ vecinӑ şi verificӑ şi el dacӑ a spus sdevӑrul despre preparatele cu ciocolatӑ.

Ploaia pare acum mai blândӑ. Cu forţele refӑcute, dar şi mai uşor, pentru cӑ nu mai sunt la bord turistul german şi fiul sӑu, Pajero se avântӑ voiniceşte la drum cӑtre ultima parte a expediţiei. Acolo e Aci! Aci Trezza şi Aci Castello, certo.

Oraş mare, Aci Trezza ӑsta, are cam 5000 de locuitori. Are şi nişte locuri pitoreşti, anume Ciclopii, stâncile care se ivesc din marea lui Ionicӑ, nu departe de ţӑrm. Înţelegem şi de ce ne-a inclus firma de turism un asemenea obiectiv acum, în februarie: pentru cӑ e foarte frumos vara, când e vizitat de mii de turişti. Suntem nişte norocoşi.IMG_7423IMG_7424IMG_7426IMG_7427

Aci Castello. O adevӑratӑ metropolӑ, prin comparaţie cu Acolo Trezza, cu vreo 18000 de locuitori. Are şi o istorie mai aglomeratӑ în evenimente şi monumente, din care ni se aratӑ Castello Normanno, care dateazӑ din secolul al XI-lea, şi o bisericӑ din secolul al XVIII-lea, închinatӑ Sfântului Iosif.IMG_7441IMG_7440IMG_7438IMG_7436IMG_7432IMG_7431IMG_7430IMG_7429

Mai vedem  şi vegetaţia bogatӑ, specificӑ sudului mediteranean, în care abundӑ, pe lângӑ palmieri … limba soacrei. Sӑracii! Aflӑm cӑ buruiana asta nu e chiar buruianӑ, ci mai degrabӑ culturӑ şi cӑ produce vara nişte fructe mici, destul de puţine pe cap de soacrӑ pentru a fi foarte scumpe – costӑ vara cam cât cireşele la noi, la început de carierӑ.

Şi cu acestea fiind spuse, Pajero face cale-ntoarsӑ spre metropolӑ. Ghidul nostru e foarte amabil, traverseazӑ toatӑ Catania de la est la vest pentru a ne depune în parcare la Miramare, de unde ne aburcase de dimineaţӑ. Mai povestim una-alta, omul se preface cӑ nu e deranjat de italiana mea imperfectӑ, înţelege bine ce îl întreb, dar se încӑpӑţâneazӑ sӑ îmi vorbeascӑ tot în limba englezӑ.IMG_7442IMG_7443IMG_7444

Ne despӑrţim în cel mai amical mod. Îi mulţumim, ne strângem mâinile şi maşina pleacӑ pe unde a venit, punând capӑt unei excursii care, dacӑ, din cauza vremii, nu a fost chiar ce speram noi, a fost frumoasӑ şi interesantӑ.

Douӑ vorbe despre firma şi oamenii cu care am colaborat. Am publicat povestea primei pӑrţi a zilei în ediţie bilingvӑ la rugӑmintea responsabilului PR al firmei. Iniţial, relatarea conţinea unele amӑnunte care, se pare, contravin noilor reglementӑri GDPR. Am înţeles şi i-am respectat omului dorinţa de elimina nişte date şi fotografii, dar el a insistat sӑ elimin şi alte poze care nu aveau nici o relevanţӑ din punct de vedere legal. De aceea am decis sӑ elimin orice element care ar face posibilӑ identificarea firmei sau a vreunei persoane de acolo, dar şi sӑ evit orice formӑ de publicitate (de altfel, gratuitӑ) pentru firmӑ.

Asta nu înseamnӑ cӑ serviciile oferite de firma catanezӑ nu au fost exact acelea propuse prin prospect şi contractual cu ei, facturate de ei şi plӑtite de noi. Ghidul a fost excelent, amabil, grijuliu  şi competent. Dar, sincer, dacӑ ar fi sӑ mai merg vreodatӑ pe Etna, aş stipula în înţelegerea cu orice firmӑ, renunţarea la expediţie în caz de vreme rea şi returnarea sumei depuse ca platӑ.

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

SOGGIORNO IN SICILIA DI SANT’AGATA (20) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO IN SICILIA DI SANT’AGATA (20)

Odatӑ înmagazinatӑ o cantitate de cӑldurӑ suficientӑ pentru continuarea cӑlӑtoriei, ghidul sunӑ adunarea şi dӑ ordinul de plecare. Etapa a doua a expediţiei ceţoase pe Etna va fi dedicatӑ speologiei.

Aflӑm cӑ erupţiile vulcanice nu provoacӑ numai scurgeri de lavӑ, ci şi creazӑ forme interesante de relief şi relief carstic. Printre acestea se numӑrӑ şi grotele de lavӑ, pe care specialistul nostru ni le recomandӑ cu entuziasm. E vorba de un fel de tuburi goale apӑrute  în roca durӑ – goale, dar de fapt, iniţial pline cu gaze sub presiune. Dupӑ eliberarea de sub presiune, locul a devenit obiectiv turistic şi aducӑtor de venit pentru firmele organizatoare de expediţii.

Dar s-o luӑm pe rând.

Ghidul şi şoferul nostru face apelul, se asigurӑ cӑ nu şi-a pierdut clienţii (sper cӑ ne avea pe lista de inventar şi ar fi fost obligat sӑ plӑteascӑ eventuala lipsӑ) şi apasӑ pe pedalӑ. În câteva clipe se schimbӑ anotimpul, din iarna pericratericӑ de la 2800 de metri ne scufundӑm într-o ceaţo-ploaie de toamnӑ, cu nimic mai atrӑgӑtoare.

Sigur cӑ pentru nişte poze bune, orice camerӑ (cu atât mai mult o sӑpunierӑ ieftinӑ) are nevoie de luminӑ bunӑ. Toamna îmi pune la dispoziţie doar luminӑ slabӑ, iar fotografiile sunt proaste direct proportional cu densitatea ceţei şi a norilor. Prospectele studiate şi pe net şi la Miramare foloseau mereu noţiunea “peisaje selenare”. Dupӑ pӑrerea mea, ale mele, dacӑ sunt selenare, cu siguranţӑ se referӑ la partea întunecatӑ a satelitului Terrei …

Stânci negre şi ude, tufişuri şi vegetaţie piticӑ de mare altitudine şi apӑ în diferite stӑri de agregare monotonizeazӑ peisajul câteva zeci de minute, timp în care ghidul ne tot povesteşte cum se descurcӑ locuitorii în momentele de erupţie. Dupӑ pӑrerea lui, erupţiile Etnei nu sunt chiar atât de periculoase pentru populaţie, pentru cӑ oamenii cunosc semnele şi pleacӑ la timp. Ca dovadӑ, el ne aratӑ locuri unde, nu cu foarte mult timp înainte, funcţionau refugii turistice sau unitӑţi de alimentaţie publicӑ. Erupţiile le distruseserӑ, dar oamenii nu sufereau prea tare, pentru cӑ îşi construiserӑ alte clӑdiri pe alte amplasamente. De notat cӑ acele construcţii nu fuseserӑ asigurate, pentru cӑ nici un asigurӑtor nu îşi riscӑ fondurile pentru întreprinzӑtorii etnişti. (Mӑ întreb dacӑ, dupӑ ce au citit istoria insulei, în care erupţiile şi cutremurele sunt atât de frecvente, asigurӑtorii mai lucreazӑ prin Sicilia).IMG_7282IMG_7284IMG_7293IMG_7299IMG_7303IMG_7311IMG_7312IMG_7313

Traversӑm o localitate anonimӑ, dupӑ care SUV-ul trage într-o parcare mare (în care suntem echipajul cel mai tare, potrivit definiţiei). Ne asigurӑm din nou cӑ maşina nu atrage priviri şi pofte necurate, extrӑgând toate bagajele vizibile, dupӑ care, ghidul nostru ne doteazӑ cu tot echipamentul necesar pentru a ne juca de-a speologii. Altӑ geacӑ impermeabilӑ, cascӑ şi lanternӑ.IMG_7367

Primul “obiect” pe care îl vedem este un fel de foişor din zidӑrie, în care se adӑpostesc o mulţime de scaune (etnieni fani de-ai lui Ionesco?). Sunt curios şi aflu cӑ acolo se tine în fiecare an o slujbӑ de Paşti.IMG_7324IMG_7325IMG_7326IMG_7327IMG_7328

Ne înscriem pe o alee asfaltatӑ şi ne strecurӑm, prin ceaţӑ şi printre roci negre, intr-o direcţie pe care numai ghidul nostru o ştie. IMG_7338El se grӑbeşte, dar eu mai puţin, pentru cӑ mӑ intrigӑ nişte mici basoreliefuri. Şi, dintr-o datӑ îmi dau seama cӑ noi strӑbatem drumul Golgotei, pentru cӑ cele 12 scene sculptate reprezintӑ, de fapt, cele 12 opriri ale Mântuitorului, iar foişorul, ӑla cu scaune şi cu slujba de Paşti, este, pânӑ la urmӑ capӑtul Drumului Crucii. Încerc sӑ obţin confirmarea de la conducӑtorul de grup, dar el e prea ocupat sӑ ne explice ce vom vedea în subteran şi promite cӑ discutӑm la întoarcere. Binenţeles cӑ nu am fӑcut-o.IMG_7329IMG_7330IMG_7332IMG_7334IMG_7336IMG_7339IMG_7341IMG_7343IMG_7347IMG_7348IMG_7350IMG_7353IMG_7355IMG_7360IMG_7366

Peisajul selenar neatrӑgӑtor se opreşte în faţa unei bolţi întunecate. Sicilienii încӑ nu au inventat peşterile electrificate, aşa cӑ lanternele noastre încep sӑ fie utile. Are loc briefingul de protecţia muncii, care are un efect nebӑnuibil: o parte din grup refuzӑ sӑ coboare în grotӑ.IMG_7394IMG_7395WP_20180206_13_28_23_Pro

Speologii înfruntӑ cu vitejie pericolele. Grota e mult mai mare decât o pivniţӑ, dar departe de pretenţiile unei peşteri clasice, aşa cum le ştiam prin munţii româneşti. Nu e spectaculoasӑ prin formaţiuni cu forme ciudate şi denumiri legendare, dar are, totuşi farmecul ei. În afarӑ de “podea”, adicӑ o suprafaţӑ neregulatӑ, acoperitӑ cu pietre, de fapt cu bucӑţi mai mici sau şi mai mici de bazalt, tubul este acoperit cu un tapet aspru, tӑios de-a binelea, alcӑtuit din vârfuri extrem de ascuţite. Noroc cӑ nu avem cum sӑ cӑdem în sus.IMG_7396IMG_7398IMG_7404

Strӑbatem prin subteran câteva zeci de metri, povestim, ascultӑm, ne mirӑm, doar aşa se face, şi, dintr-o datӑ, chiar avem motiv de mirare: se vede exact luminiţa de la capӑtul tunelului. Acum înţelegem cӑ, de fapt, grota are douӑ ieşiri – de unde rezultӑ cӑ ar primi şi avizul ISU dacӑ ar avea nevoie de el.IMG_7407.JPG

În timpul ӑsta, neiubitorii de adâncimi aşteaptӑ din ce în ce mai puţin rӑbdӑtori revenirea celorlalţi. Motivul pare destul de întemeiat: lӑtrӑturile care se iscaserӑ (exact) dupӑ dispariţia exploratorilor se apropiau ameninţӑtor. Şi lugubru, dat fiind mediul încojurӑtor, dominat de stânci negre şi ascuns în ceaţӑ.WP_20180206_13_31_19_ProWP_20180206_13_31_22_ProWP_20180206_13_31_47_ProWP_20180206_13_32_00_Pro

Victorie, cercetӑtorii revin întregi. Rezultatul explorӑrii este un buzunar plin cu pietre, numai bune pentru a îngreuna bagajul întoarcerii acasӑ.WP_20180206_13_38_54_ProWP_20180206_13_39_00_ProWP_20180206_13_39_02_Pro

Drumul spre maşinӑ este la fel de interesant ca şi la venire, adicӑ nu vedem decât pietroaiele din apropiere şi cele 12 opriri – la care nu ne mai oprim deloc, şi nici nu avem timp sӑ disctuӑm despre ele, pentru cӑ s-a înteţit ploaia. Aşa cӑ … andiamo odatӑ, cӑ e târziu. Si mai avem şi a treia parte a excursiei.

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized