SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (38) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (38)

Trenuleţul electric care a circulat fӑrӑ probleme de la Palermo Centrale se apropie acum de Catania, la fel de Centrale. Dupӑ ce a intrat în aglomeraţia urbanӑ, sigur cӑ primul reper cunoscut foarte de bine e Piazza Borsellino, plinӑ şi acum de autobuze – doar D nu se vede la locul lui.IMG_8141IMG_8142IMG_8153IMG_8155IMG_8156IMG_8158

De la Centrale ştim cӑ trebuie sӑ luӑm Alibusul, cel mai bun autobuz pentru aeroport, mai ales cӑ e şi singurul. Maşina e în staţie, dar avem timp sӑ ne cumpӑrӑm bilete şi sӑ urcӑm la bord.Alibus Catania 3 Surprizӑ, caraghiosu’ nu o ia pe cel mai scurt drum cӑtre Fontanarossa, ci purcede, vitejeşte, la un ocol al oraşului. IMG_8163Las’ cӑ-i bine, mai vedem o datӑ frumuseţile patriei, iar marja de timp e suficientӑ. Avem, aşadar, parte de un fel de fixare a cuoştinţelor anterior dobândite, pentru cӑ, dupӑ ce strӑbate cartierele noi, de blocuri, Bredamenarinibusul se angajeazӑ în centrul vechi, cel pe care l-am vizitat cu drag în urmӑ cu puţine zile.

A, şi uite ocazia nesperatӑ de a fotografia farul din apropierea portului, far pe lângӑ care am tot trecut cu autobuzul D, dar niciodatӑ nu m-am gândit sӑ-l iau cu mine în memoria electronicӑ. Ce dacӑ nu am acces la el printr—un geam curat, şi aşa, prin autocolantul-reclamӑ e interesant, ştiu cӑ aşa l-am vӑzut eu de fiecare datӑ.IMG_8164

Farul Sciara Biscari sau Farul Catania a fost construit în 1951. Lumina lui luceşte la fiecare cinci secunde, aşa cum a, avut şi eu ocazia sӑ vӑd şi sӑ filmez de pe plaja de la Miramare.

Alibusul se înscrie pe autostrada de Palermo, dar dupӑ numai doi kilometri se de-scrie şi ajunge la aeroport, cu muuult timp înainte de ora decolӑrii noastre spre Otopeni.IMG_8184 Ne descarcӑ în apropiere de o cafenea,IMG_8169IMG_8168IMG_8167 unde avem ocazia sӑ mai bem un café corretto înainţe de a întoarce spatele solului sicilian şi parcului cu figuri caricaturale.IMG_8172IMG_8179IMG_8180

Aeroportul Fontanarossa, sau, aşa cum e înregistrat la ICAO, LICC, ori “Vincenzo Bellini”, denumirea sa oficialӑ, este unul dintre cele mai vechi din Italia şi, cu siguranţӑ, primul nӑscut al Siciliei, în 1924. Mӑ întreb cum arӑta atunci … Azi, Fontanarossa se laudӑ cu un trafic de peste şapte milioane de PAX, fiind folosit de câteva zeci de companii aeriene italiene şi strӑineze. De fapt, fiind situat pe o insulӑ, e absolut normal sӑ fie atât de solicitat, pentru cӑ transportul terestru are nişte mӑri de înfruntat. Pentru a fi eficient, aeroportul a fost reconstruit şi renovat de multe ori, ultima datӑ prin anii ’80.

Aruncӑm nişte priviri iscoditoare prin aerogarӑ, dar nu vine nimeni sӑ îşi arate marea bucurie cӑ le facem cinstea de a-i vizita.IMG_8187IMG_8188IMG_8189 Din contrӑ, avem o aventurӑ unicӑ şi neprevӑzutӑ, la controlul bagajelor. Dupӑ ce ne-am chinuit din rӑsputeri sӑ ascundem în rucsac poşeta, care, ca şi la Bucureşti era în vizorul celor care pun preţ pe bagajele oamenilor, dupӑ o staţionare în detector care mie mi s-a pӑrut nesfârşitӑ, rucsacul a ieşit în partea cealaltӑ spre a fi întors din drum de un nene poliziotto de frontierӑ. “Sorry, Sir, you must take out your video camera from the bag”. “Ce camerӑ video visezi, mӑ nene mӑ? N-am eu aşa ceva. Ba ai. Ba n-am. Ba ai. Sau dacӑ nu e video, e foto”. Aia da, am o camerӑ foto, sau mӑ rog, cadavrul unei camere foto, dar pânӑ acum, dupӑ ce am trecut prin numeroase filtre de security, nu m-a întrebat nimeni de ea.

Mi-am amintit, totuşi, de versul lui La Fontaine: “La raison du plus fort est toujours la meilleure”. Ce rost are sӑ mӑ lupt cu forţele de ordine, mai bine scot camera din rucsac şi i-o arӑt omului, sӑ doarmӑ şi el liniştit la noapte. N-a fost uşor, dar am reuşit sӑ-i fac pe plac. Cred cӑ pânӑ la urmӑ poliziotto ӑla era un iubitor de camere, pentru cӑ, în momentul când bietul Canon a ieşit din rucsac, l-a rӑsucit şi admirat pe toate feţele şi faţetele.

Pânӑ la urmӑ am trecut şi examenul detectoarelor, primind permisiunea sӑ mergem la poarta de îmbarcare care, ghici ce? era cea mai începӑrtatӑ. Noroc cӑ nu eram la Heathrow, totuşi. Acolo (la poartӑ, nu la Heathrow), surprizӑ: în afarӑ de bagajele plӑtite, cӑlӑtorii puteau îmbarca şi orice bunuri cӑrate în sacoşe de dutyfree. Pӑi ce sӑ facem, ne conformӑm.IMG_8190IMG_8193

Zborul este deja anunţat de flightradar24. Vom zbura cu un Airbus A-320, înmatriculat HA-LWT, cu callsignul W63152.IMG_8194

Ajungem şi la avion, cu autobuzul, cale de vreo 10-15 secunde de mers. LimaWhiskyTango ne aşteaptӑ cu braţele deschise, dar, politicos fiind, îi las pe ӑia mai grӑbiţi sӑ intre la bord, iar eu palmez telefonul pentru o imagine de colecţie.IMG_8195

Am noroc, pot ocupa locul de la fereastrӑ, de unde mai prind câteva imagini.IMG_8196IMG_8197IMG_8200IMG_8201IMG_8203

Din pӑcate, avionul mӑ plimbӑ pe partea greşitӑ. Aş fi vrut sӑ pot vedea pe geam Etna (existӑ filmuleţe fӑcte de alţii, mai norocoşi), dar sunt nevoit sӑ mӑ mulţumesc cu ce mi se dӑ.

Avionul, al cӑrui comandant este domnul Mircea Popescu (şi cred cӑ în afarӑ de zborurile mele cu Taromul, din anii ’70-’80 e prima datӑ când zbor cu un liner cu pilot român) îşi începe rulajul cӑtre start, prilej pentru a vedea, din nou, oraşul nou.

Apoi o rupe la fugӑ spre mare, decolând aşa cum îmi doream, pe deasupra plajei. Odatӑ ajuns deasupra apei, aeronava leagӑnӑ din aripi, ca un “Arrivederci, Sicilia!”. Ştiu cӑ e din cauza vântului, pilotul, sau mai degrabӑ autopilotul fiind obligat sӑ execute necesarele corecţii în jurul axului longitudinal, dar prefer sӑ rӑmân cu convingerea cӑ am salutat, aviatoriceşte, Italia pe care o pӑrӑseam a treia oarӑ.

Zbor de zi, pe deasupra norilor. Comandantul a intervenit (verbal) o singurӑ datӑ, pentru a anunţa prezenţa noastrӑ deasupra Greciei,IMG_8213IMG_8214 în rest ne-a lӑsat sӑ ne vedem de programele obişnuite din timpul zborului: sӑ admirӑm norii şi însoţitoarele de bord.IMG_8209IMG_8210IMG_8211IMG_8212IMG_8216IMG_8218IMG_8223

Mai mult decât atât, zborul dureazӑ ceva mai puţin decât fusese prognozat, pentru cӑ am avut vânt de coadӑ.

Odat cu scaderea altitudinii scade si luminaIMG_8227IMG_8230

Aterizez a doua oarӑ pe întuneric la OtopeniIMG_8240IMG_8241IMG_8243IMG_8244, pe 08R (prima datӑ a fost pe 26L), în aplauzele cӑlӑtorilor şi din nou mӑ întreb cât de necesare sunt acestea pentru piloţi.

Cӑlӑtoria noastrӑ în ţӑrile calde a luat sfârşit.IMG_8245

No, a fost fain. Am ajuns la cea mai micӑ distanţӑ de Ecuator ever, am vӑzut atâtea locuri şi lucruri faine, am mai învӑţat câte ceva, am rӑmas, cel puţin pentru o vreme (îndelungatӑ) fӑrӑ camerӑ foto, am adunat material – cognitiv şi afectiv, dar mai ales fotografic – pentru o cronicӑ în 38 de episoade. Va urma … cine ştie ce; vedem atunci.

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (37) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (37)

Palermo începe sӑ devinӑ istorie, dupӑ ce am petrecut douӑ zile faine acolo. Ni se atrӑsese atenţia de cӑtre un catanez cӑ, datoritӑ influenţei maure, palermitanii sunt oameni mai reci decât catanezii, dar, sincer vorbind, nu am avut de-a face decât cu personaje menite sӑ intre în contact cu turiştii, adicӑ oamenii politicoşi de meserie. La ei nu poţi da note decât politeţii profii, nu şi caracterului lor.

Sӑ notӑm, aşadar, în context, întâlnirea cu specialistul în pizza napoletanӑ. I-am cerut un sortiment cât mai picant şi, în afarӑ de produsul culinary, am avut parte şi de o lecţie despre pizza. Patronul, un bӑtrân poliglot, o fi crezut cӑ suntem francezi, pentru cӑ tot ce spunea el se raporta la bucӑtӑria francezӑ. Am aflat cӑ cea mai bunӑ pizza din lume se gӑteşte la Napoli, şi asta nu numai pentru cӑ bucӑtarii sunt meseriaşi, ci şi pentru cӑ acolo se face cea mai bunӑ brânzӑ mozzarella din lume, ingredient necesar în domeniu. Şi ne-a mai surprins cu ceva: ne-a servit şi pâine, cicӑ aşa se mӑnâncӑ pizza. Exces de carbohidraţi?DSCN9496

Mai adaug o imagine amuzantӑ, reprezentând o noua costumaţie masculinӑ (au şi ei un Sucӑ al lor?!). Am înţeles cӑ Sucӑ ӑsta nu are parte de vie, dar are o soacrӑ plinӑ de bunӑvoinţӑ.0

Din nou cent’uno pânӑ la garӑ, cu un biglietto de 1,40 euro. IMG_8090Palermo 1De data asta, odatӑ ajunşi la cap de linie, profitӑm de marja de timp pe care ne-am asigurat-o pânӑ la decolare şi facem o vizitӑ prin cartier.

Ceea ce, acum douӑ zile, ni se pӑrea, în mod eronat, o poartӑ de intrare în oraş, se dovedeşte a fi o poartӑ de ieşire. Cum greşeşte omul …IMG_8126

Mai întâi un coup d’oeil asuprӑ gӑrii. Palermo Centrale mi s-a pӑrut in prima zi cӑ seamӑnӑ un pocco cu Gara Bucureşti Nord. Chiar dacӑ nu mӑ pricep la arhitecturӑ, atât dispunerea ca staţie terminus, dar şi aspectul exterior al aripilor laterale ale edificiului îmi amintesc de gara bucureşteanӑ.

Clӑdirea a fost construitӑ de arhitectul Di Giovanni şi a fost inauguratӑ la 7 iunie 1886. Ca orice clӑdire cu funcţie publicӑ, gara asta a avut parte de numeroase renovӑri şi modernizӑri pânӑ a ajuns la aspectul din zilele noastre. Clӑdirea monumentalӑ de la capӑtul liniilor, cu ceasul ei din frunte, nu poate sӑ nu atragӑ atenţia.IMG_8093IMG_8094IMG_8103IMG_8104IMG_8105IMG_8113IMG_8114IMG_8115IMG_8117IMG_8120

Se spune cӑ e gara cea mai mare din Sicilia (e cea mai mare din cel mai mare oraş Sicilian, în tot cazul) şi îşi trimite cӑlӑtorii în lume la bordul trenurilor de toate gradele.

În faţa clӑdirii, poate pe post de paznic sau comitet de primire, se gӑseşte statuia ecvestrӑ a lui Vittorio Emanuele II, inauguratӑ odatӑ cu gara, în 1886. Calul şi clientul sӑu sunt creaţi în bronz de cӑtre scultore Benedetto Civiletti, plasaţi fiind ei, pentru o mai bunӑ vizibilitate, pe un soclu de marmurӑ de Carrara.IMG_8118

Continând periplul prin zona gӑrii, nu pot sӑ nu fac exact aceeaşi comparaţie cu Nordul. Şi asta şi din cauza mulţimii mijloacelor de transport în comun de la firma localӑ AMAT.IMG_8112IMG_8116IMG_8122IMG_8125IMG_8128

Autobuze am mai vӑzut şi prin centru, dar numai aici am avut norocul sӑ mӑ întâlnesc şi cu tramvaiul. Cicӑ e o apariţie recentӑ pe harta oraşului, sistemul de tramvai fiind format din patru linii (la Stazione Centrale vine numai nr. 1), deservite de vagoane noi şi rapide, capabile sӑ care aproape 180 de pasageri cu o vitezӑ maximӑ de 70 km/h (dar rareori depӑşesc 20 …). Lungimea totalӑ a traseelor e de vreo 18 km, iar cӑlӑtorii pot sӑ-şi piardӑ timpul în 44 de staţii.IMG_8108IMG_8109IMG_8110IMG_8111

Ora plecӑrii se apropie, iar noi ne apropiem de peron, dar nu putem sӑ ignorӑm o inscriptie în limba românӑ de pe o clӑdire vecinӑ. Dovadӑ cӑ românii sunt acolo la mare preţ (chiar, oare la ce preţ?)(mӑ refer la serviciul de curierat, certo).IMG_8107

Pe vremuri, telefoanele publice erau banale. Acum mi se par o raritate.IMG_8106

Interiorul gӑrii, pe care l-am mai fotografiat şi acum douӑ zile, este surprinzӑtor de curat. Case de bilete fara coada (noua nu ne pasa, pentru ca avem deja legitimatii de calatorie) IMG_8130Palermo-Catania 1Cӑlӑtorii or avea mai puţin timp şi plӑcere sӑ facӑ mizerie, ca la Nord,IMG_8099IMG_8102IMG_8129 dar, ce interesant, ne întâlnim şi cu tipul ӑsta somnoros, paşnic de felul lui, dar … surprinzӑtoare prezenţӑ, totuşi.IMG_8097IMG_8098

Pe linii nu se inghesuie multe trenuri.IMG_8101IMG_8100 Nu avem norocul sӑ fotografiem nici o Freccia Rosa, aşa cum am fӑcut la Napoli sau Roma, dar din lecturile noastre particulare aflӑm cӑ astea existӑ totuşi şi fac legӑtura cu continental. De fapt, în afarӑ de linia pe care am cunoscut-o noi, care leagӑ Palermo de Messina prin Catania, mai existӑ şi o variantӑ direct, care merge prin zona de nord a insulei. Iar de acolo pânӑ la Roma Termini mai e doar un pas …

Garnitura pe care o nimerim noi este asemӑnӑtoare cu altele cu care am mai cӑlӑtorit prin Sicilia, iar naşul e un bӑiat foarte amabil şi vorbӑreţ, acceptӑ dialogul cu orice cӑlӑtor care nu ştie exact pe un’ s-o ia.IMG_8131

Şi, exact la ora înscrisӑ pe biglietto, trenul se pune în mişcare cӑtre Catania, fӑcând o cӑlӑtorie banal de normalӑ printre eoliene şi domni cu oiţe.IMG_8133IMG_8136IMG_8135IMG_8138IMG_8139IMG_8140 Iar Catania e tot acolo, chiar dacӑ, luat prin surprindere, nu reuşesc sӑ fotografiez aeroportul prin fereastra vagonului.. N-are nimic, o sӑ fac nişte poze la faţa locului.

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

IMPRESSIONANTE PALERMO de Andrei Lucescu

Inainte de a pӑrӑsi Palermo, vreau sӑ-i dau cuvântul prietenului meu, pilotul instructor Andrei Lucescu, un fin iubitor şi cunoscӑtor al Italiei şi sfӑtuitorul meu în domeniul ӑsta.

El a vizitat Palermo vara, iar impresia pe care i-a fӑcut-o capital Siciliei este, într-un anumit fel, diferitӑ fӑtӑ de ceea ce am simţit noi acolo, în februarie. Nu s-a lӑsat convins sӑ-şi descrie în cuvinte experienţa sicilianӑ, dar a acceptat sӑ împӑrtӑşeascӑ un numӑr de imagini, reprezentând locuri care i-au produs o anumitӑ bucurie.

Eccoci qui:

andrei-palermo (1)andrei-palermo (2)andrei-palermo (3)andrei-palermo (4)andrei-palermo (5)andrei-palermo (6)andrei-palermo (7)andrei-palermo (8)andrei-palermo (9)andrei-palermo (10)andrei-palermo (11)andrei-palermo (12)andrei-palermo (13)andrei-palermo (14)andrei-palermo (15)andrei-palermo (16)andrei-palermo (17)andrei-palermo (18)andrei-palermo (19)andrei-palermo (20)andrei-palermo (21)andrei-palermo (22)andrei-palermo (23)andrei-palermo (24)andrei-palermo (25)andrei-palermo (26)andrei-palermo (27)andrei-palermo (28)andrei-palermo (29)andrei-palermo (30)andrei-palermo (31)

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (36) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (36)

A doua ţintӑ a expediţiei noastre palermitane nu putea fi fi alta decât Teatro Massimo. Sau, desigur, putea fi şi altceva, dar nu şi accepţia noastrӑ, dupa ce il ochisem de aseara.DSCN9480

Vocea electronicӑ poliglotӑ din instalaţia autobuzelor roşii povestea ceva despre un teatru de operӑ inaugurat de douӑ ori, la distanţӑ de o sutӑ de ani, cu opere de Verdi. O asemenea performanţӑ trebuia şi verificatӑ şi înţeleasӑ. De aceea am “hop off” în apropiere de edificiul menţionat şi am trecut la explorarea sa.DSCN9492IMG_8020

Întâi Piazza Verdi, locul unde Verdi e pus în valoare. Aflatӑ pe via Vittorio Emanuele, piazza nu e doar locul unui teatru, ci adӑpost pentru:

  • Un cetӑţean care încearcӑ sӑ plaseze o haitӑ de cӑţeuşi (bucatӑ cu bucatӑ)DSCN9490
  • Un şantierIMG_8019
  • Un Fiat 500IMG_8022
  • O staţie de trӑsuriIMG_8023
  • Un chioşc de ziare, al cӑrui vânzӑtor este asistat de un câine simpatico, pus pe giumbuşlucuriDSCN9491
  • Câţiva muzicanti (cieni?) ambulanţi, dintre care şi unii care ţineau deschisӑ cutia instrumentuluiDSCN9489IMG_8025
  • O gelateria
  • Pui de leiIMG_8028IMG_8029
  • O mulţime de turiştiDSCN9487DSCN9488DSCN9490IMG_8023IMG_8024IMG_8026IMG_8027
  • Şi, desigur, statuia lui GiuseppeIMG_8030IMG_8031

Acum Teatro Massimo, ca edificiu şi ca instituţie. Cӑştile roşii ne informaserӑ cӑ teatrul a fost construit undeva la sfârşitul secolului al 19-lea, la iniţiativa sindicului de atunci şi de Palermo, cӑ a fost afectat de cutremure şi închis pentru renovare prin anii ’70 ai secolului 20, pentru a fi redeschis şi reinaugurat la un secol de la prima inaugurare (probabil cӑ le plac inaugurӑrile).

Trebuie, însӑ, sӑ ne convingem, iar cea mai bunӑ metodӑ este sӑ intrӑm şi sӑ aflӑm. Cum? Simplice: din timp în timp se organizeazӑ tururi ghidate, ceea ce ştiam deja de la tânӑra francofonӑ de la staţia de autobuze turistice. Mai mult decât atât, biletul nostru de 24 de ore ne garanta, potrivit aceleiaşi surse, şi o reducere de preţ la intrarea în orice muzeu al oraşului.

Gӑsim calea cӑtre casa de bilete, acolo gӑsim şi douӑ fete gureşe şi poliglote, dar nu gӑsim înţelegere la ele. Degeaba le explicӑm noi cӑ ni s-a promis o reducere de preţ, ele o ţineau una şi bunӑ, intrarea costӑ opt euroi şi nu existӑ reduceri. Mai mult de ciudӑ, ne dӑm bӑtuţi şi batem în retragere, cӑtre ieşire, comentând, cu voce tare, cӑ escrocii ӑia de la city tour ne-au înşelat, dar fata din spatele ghişeului îşi aduce, brusc, aminte, cӑ palermitanii nu sunt toţi escroci, ne cere biletele de bus şi le scaneazӑ, dupӑ care ne eliberezӑ bilete la noul preţ: 5 euroi. Ah bon? Şi când începe urmӑtorul tur? Peste aproximativ o orӑ, cum şcrie pe afiş? “No, Sir, commincia subito”.

Şi a doua fatӑ gureşӑ deschide o uşӑ prin care pӑtrundem în universul magic al lui Massimo. Adicӑ în foyer, unde avem parte de prima parte a folosirii metodelor euristice de transmitere de noi cunoştinţe.IMG_8032IMG_8035 Ghida, bunӑ cunoscӑtoare a obiectivului dar şi, dupӑ cum reieşea din atitudinea ei, pasionatӑ de instituţia pe care o (re)prezenta, ne-a vorbit cu mult patos despre cum, pe la 1870 primarul – deci tot primarul e de vinӑ – Antonio Starraba di Rudini a iniţiat un concurs de proiecte pentru un teatru mare-mare. A câştigat un tip cu multe prenume: Giovan Battista Filippo Basile,IMG_8043IMG_8044 care apoi a primit şi direcţia şantierului. Dupӑ ce el a scӑpat de muncӑ, murind în 1891, fiul lui, Ernesto, i-a moştenit poziţia de şef şi, în 1897, a participat şi la darea în folosinţӑ a noului teatru, cu spectacolul cu opera Falstaff, de Verdi. Se ştie şi numele dirijorului de atunci: Leopoldo Mugnone.

Ghida ne-a mai povestit cӑ teatrul a fost închinat lui Vittorio Emanuele, care avea şi o lojӑ rezervatӑ în sala de spectacole.

Dupӑ mai multi ani de exploatare, în care clӑdirea a suferit din multe cauze, mai mult sau mai puţin naturale, în 1974 a fost închisӑ pentru renovare. Se pare cӑ un fel de bestem al lui Manole a acţionat şi aici, pentru cӑ renovarea a durat mai mult decât construirea. Dupӑ ce palermitanii au vӑzut operӑ doar la Politeama vreo 25 de ani, în 1999 Teatro Massimo a revenit în circuit, cu o nouӑ operӑ de Verdi: Aida. Pӑi nu?

O plӑcuţӑ atestӑ faptul cӑ şi în 2016 au avut loc lucrӑri de restaurare, în care au fost implicaţi rotarienii, dar … starea tavanului foyerului atestӑ cӑ printre meseriaşi s-a numӑrat cel puţin un Dorelo …IMG_8040IMG_8038IMG_8037

Dupӑ ce admirӑm foyerul cu toate decoraţiunile sale – fresce, statui, basoreliefuri etc., IMG_8033IMG_8034IMG_8036IMG_8039IMG_8042IMG_8045IMG_8046ghida cea frumoasӑ deschide un nou paradis: sala mare de spectacole. Da, acum înţelegem de ce i se spune “Massimo”.IMG_8054

Sala a fost conceputӑ, ni se spune, pentru vreo 3000 de spectatori (nu aflӑm dacӑ Vittorio Emanuele era inclus în baremul ӑsta, sau era numӑrul 3001). Dar, odatӑ cu schimbarea cerinţelor privind securitatea şi confortul celor care iau parte la spectacole – artişti, maşinişti, public – numӑrul de locuri a fost redus la exact 1381, dar acum Vittorio Emanuele sigur nu e inclus în contract. Cu nedisimulatӑ mândrie patrioticӑ, ghida face un top: Teatro ei Massimo este pe locul al treilea în Europa, dupӑ Opéra Garnier, din Paris, şi Hof-Opernhaus din Viena, douӑ edificii pe care, de asemenea, le-am vӑzut cu ochelarii noştri. Totuşi, teatrul din Palermo urcӑ şi mai sus de locul doi: e primul din Europa în ceea ce priveşte calitatea acustcii. No, bravo, mӑ, şi eu care credeam pânӑ atunci cӑ singurul teatru de operӑ din Italia e Scala di Milano …IMG_8051IMG_8052IMG_8055IMG_8056IMG_8060IMG_8049

Dupӑ cum vedem, scena e pregӑtitӑ pentru o sesiune de repetiţii, muzicienii şi-au lӑsat instrumentele la locul de muncӑ.IMG_8057IMG_8062IMG_8063IMG_8064 Am întrebat-o, deşi ştiam rӑspunsul (am primit un flyer odatӑ cu biletul), pe ghiduşa noastrӑ ghidӑ, ce spectacol se joacӑ zilele astea şi dacӑ putem gӑsi bilete. Ne-a rӑspuns cӑ ne poate rezerva locuri pentru la toamnӑ, în nici un caz pentru Don Quijotte, sau, mai pe limba lor, Chisciotte, de sӑptӑmâna viitoare  … Grazzie molto!

Hai sӑ mai povestim. Deci aia e loja lui nea Vittorio Emanuele.IMG_8058 Atâta doar cӑ titularul ei nu a vӑzut-o niciodatӑ. A încercat o singurӑ datӑ sӑ intre în teatrul lui omonim, dar a fӑcut cale întoarsӑ dupӑ numai câţiva paşi prin foyer. Sigur nu a fost ghida noastrӑ de serviciu, ar fi urmat-o şi cu ochii închişi. Acum loja e deschisӑ pentru vizitatori, aşa cӑ, pentru câteva clipe, s-a numit Mihai-Atanasie, nu Vittorio-Emanuele.  În tot cazul, e fain sӑ vezi lumea de sus, de la înӑlţimea unui rege …IMG_8065IMG_8066IMG_8067IMG_8068IMG_8069IMG_8070

Am continuat, apoi, vizita şi prin alte cotloane ale teatrului. Deşi speram sӑ urcӑm şi în cupolӑ, sӑ vedem mai îndeaproape picturile şi sӑ citim semnӑturile de pe ele, am avut parte de alte plӑceri.

Mai întâi, sala pentru fumӑtori. Basile nu ştia cӑ peste ani UE va sugera interzicerea fumatului în clӑdirile care adӑpostesc instituţii publice, aşa cӑ a prevӑzut-o pe a lui cu o salӑ circularӑ cu o acusticӑ foarte ciudatӑ. Am acceptat invitaţia ragazzei de a mӑ plasa în cercul de la centrul terenului … ӑsta, al sӑlii pentru a saluta cinstita adunare. Deşi sunetul propriei mele voci m-a fӑcut sӑ îmi astup urechile, atât de tare s-a auzit, ceilalţi ocupanţi ai sӑlii nu au auzit nimic. Am remarcat exact aceeaşi reacţie de surprizӑ quasi-dureroasӑ când alţi vizitatori au fӑcut aceeaşi experienţӑ.IMG_8071IMG_8072IMG_8073IMG_8074IMG_8075 - CopyIMG_8075IMG_8076IMG_8078IMG_8079

Sigur, nu aveam cum sӑ nu remarcӑm şi decoraţiunile sӑlii. Grijulii arhitecţii ӑştia, sӑ nu se plictiseascӑ omul privind cum se ridicӑ spre tavan fumul ţigӑrii …IMG_8079IMG_8080

Câteva holuri mai departe ne oprim la limita, marcatӑ de cortine, a unei sӑli de repetiţii. Un grup de tineri balerini îşi pregӑtesc, probabil, un viitor spectacol. Sau propriul viitor, nu mai ţin minte ce a spus signorina guida.IMG_8081IMG_8082

Iar dupӑ încӑ un hol-douӑ, dupӑ ce ne introduce în atmosfera unui fel de cofetӑrie, ghida ne mulţumeşte, neaşteptat de abrupt, pentru vizitӑ şi dispare, fӑrӑ a ne indica ieşirea. O fi tactica de la malluri, unde te rӑtӑceşti printre magazine şi îţi dai seama cӑ ai gӑsit sӑ cumperi exact ceea ce niciodatӑ nu ţi-a trebuit? Nu ştiu, dar nu i-a ţinut, pentru cӑ dupӑ ce am urmӑrit cu atenţie ce fac alţi clienţi care nu stau pe scaun, am gӑsit şi drumul spre Piazza Verdi. Şi l-am pӑcӑlit pe barmanul care îşi aţintise privirea asupra noastrӑ, cu speranţa vreunei vânzӑri bune.

No, şi cam atâta şi cu Teatro Massimo ӑsta. Apoi, ce-o mai fi, om mai vedea.

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (35) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (35)

A doua zi de Palermo se anunţӑ fainӑ. Razele soarelui de iarnӑ meridionalӑ patrund (recunosc, cu greu) prin transperantele ferestrei lui Garibaldi, semn cӑ nu avem ce sӑ mai cӑutӑm în camerӑ; e cazul sӑ pornim în expediţie.

Aşa facem, desigur, dupӑ ce verificӑm calitatea marelui mic dejun servit în sala de la parter, acolo unde doi camerieri sunt extrem de atenţi la consumatori. Pentru cӑ nici unul nu s-a apropiat de vreo masӑ, am dedus cӑ sunt atenţi la clienţi … sӑ nu şuteascӑ vreun tacâm. Sau vreun şerveţel, cine ştie. (Recunosc, totuşi, cu fairplay, cӑ aveau şi grijӑ ca toate platourile cu alimente sӑ fie tot timpul pline).

Încӑ avem în buzunare biletele de la “Hop on, hop off”, valabile 24 de ore. Pentru cӑ, oricum, obiectivele pe care ni le-am fixat pentru azi sunt dintre cele notate ieri de la etajul autocarului, cea mai bunӑ metodӑ de a ne duce la ele rӑmâne tot maşina roşie (mai ales cӑ noi avem, dintotdeauna, un penchant pentru maşinile roşii). Aşadar, urcӑm din nou pe langӑ o tânӑrӑ amabilӑ, care ne oferӑ încӑ o pereche de cӑşti şi pornim la atac pentru prima atracţie din traseu: Catedrala.

 

 

Nu am nimerit staţia cea mai apropiatӑ de catedralӑ, coborând puţin mai devreme, dar bine am fӑcut, pentru cӑ, în cele cinci minute de mers pe jos, am descoperit şi alte minuni demne a fi descrise:

Mai întâi, Porta Nova. Chiar dacӑ cei de la Dacia au realizat şi SuperNova, palermitanii încӑ se mai laudӑ cu poarta asta,  care, de fapt, a fost nouӑ pe la 1460, atunci când se numea Porta dell’Aquila. Când s-a mai învechit niţel, a fost rebotezatӑ Porta Austriaca, sau, dupӑ alte amintiri, Porta Imperiale. Dar, oricâte denumiri oficiale ar fi avut, monumentul rӑmâne în limba tuturor tot Poarta Nouӑ, la care ne-am dus şi noi, ca toţi turiştii, sӑ ne uitӑm.IMG_7935IMG_7940IMG_7942

Istoria monumentului e accesibilӑ oricui, aşa cӑ am aflat cӑ prima apariţie a Porţii e documentatӑ de Tommaso Fazello, iar evenimentele istorice la care a fost martorӑ, ca şi personalitӑţile, (noi şi altele) – începând cu Carol V – au fost numeroase.

Imediat în dreapta, dupӑ trecerea prin Poartӑ, vedem Palazzo dei Normani. Cam pustiu pentru un edificiu atat de majestuos şi nimic pe-acolo ca sӑ ne ispiteascӑ sӑ-l vizitӑm, nici un afiş.IMG_7941

Aşa cӑ ne continuӑm drumul şi intrӑm într-un mic Eden – mai ales pentru noi, cei veniţi din toiul iernii. E vorba de Parcul Villa Bonanno, apӑrut la iniţiativa primarului de Palermo de la 1905, unul Buonanno, care i-a dat ordin unui architect deja pomenit pe-aici, în contextul Teatrului Politeama , Giuseppe Damiani Almeyda, sӑ facӑ ceva frumos lângӑ Palatul Normanzilor. A rezultat frumuseţea asta de parc, relativ pustiu acum, dovadӑ cӑ sicilienii nu ştiu sӑ aprecieze ce au la îndemânӑ. Venim noi, de la mii de kilometri distanţӑ sӑ ne bucurӑm de verdeaţa unui parc … şi poate şi deţinӑtorul tricicletei-taxi, genul de vehicul care abundӑ pe strӑzile zonelor turistice din Italia, dar pe care panouri imense aşezate în locuri frecventate de turişti le indicӑ drept … neindicate.IMG_7945.JPGIMG_7943IMG_7946IMG_7947IMG_7950

Acestea fiind vӑzute şi zise, trecem de o cazarmӑ a carabinierilor şi iatӑ cӑ ne apropiem de ţelul nostru. Catedrala cea mare şi frumoasӑ de la Palermo, cu Hramul Înӑlţarea la Cer a Maicii Domnului, ne aşteaptӑ cu toate porţile deschise, ba chiar şi cu câţiva negustori de suveniruri – cӑrţi, cӑrţulii, magneţei şi cӑrţi poştale ilustrate.IMG_7964

Clӑdirea monumentalӑ imensӑ a început sӑ aparӑ, sub forma unei bazilici bizantine, încӑ de prin secolul 10, dar în 1185 a fost construitӑ actuala bisericӑ, la iniţiativa şi sub supravegherea unui ministru normand cu nume englezesc: Walter Ophamil. Ophamil ar fi, mai în grafia actuala, Of a Mill. Apӑ la moarӑ i-a dat regele sӑu, William al II-lea, urmaş al Cuceritorului de la Hastings. Pentru cӑ peste clӑdirea ridicatӑ în secolul 12 au mai trecut atâtea sute de ani, care au adus atâtea stӑpâniri în Sicilia şi atâtea stiluri arhitecturale, biserica, iar mai apoi Catedrala a trecut prin numeroase renovӑri, reconstruiri şi adӑugiri, astfel încât e greu sӑ spui care curent estetic este predominant. E un amestec de stiluri şi influenţe, împӑnat chiar cu elemente de construcţie anterioare lui nenea ӑla de la moarӑ, probabil chiar din iniţiala bisericӑ ortodoxӑ. Din fericire, chiar dacӑ pe acolo au vieţuit şi sarazini, lӑcaşul de cult a fost şi este creştin, romano-catolic.IMG_7965

Nu îmi pot permite, din cauza lipsei de competenţe în domeniu, sӑ enumӑr elementele constructive, decorative sau de cult ale catedralei, aşa cum nu am fӑcut-o nici la celelalte – multe – chiese vizitate în carâmbul sau în talpa “Cizmei”. Pozele fӑcute de ifonul din dotare sunt destul de sugestive.IMG_7952IMG_7953IMG_7954IMG_7955IMG_7957IMG_7958IMG_7959IMG_7960IMG_7961IMG_7962IMG_7963IMG_7969IMG_7970IMG_7971IMG_7973IMG_8008.JPG

Interiorul bisericii, ca orice altӑ bisericӑ catolicӑ, cuprinde o navӑ (imensӑ, în cazul de faţӑ) şi numeroase capele pe laturi. Aia mai viteji, care nu se tem de vertij, pot urca si in cupola bisericii si asta se va demonstra in curand cu ajutorul prietenului meu Andrei Lucescu.IMG_7974IMG_7975IMG_7976IMG_7977IMG_7978IMG_7979IMG_7981IMG_7982IMG_7983IMG_7984IMG_7985IMG_7986IMG_7987IMG_7988IMG_7989IMG_7992IMG_7994IMG_7996IMG_7997IMG_7998IMG_7999IMG_8001IMG_8003IMG_8004IMG_8005IMG_8006IMG_8007

Decoraţiunile sunt, binenţeles, statui şi icoane, mai puţin fresce, şi remarc lipsa icoanelor de stil bizantin. Poate existӑ, şi nu le-a vӑzut camera mea? Mai notez, ca o patӑ de culoare, amvonul din faţa altarului principal. Marmurӑ roz.IMG_7990IMG_7991

Nu ne refuzӑm plӑcerea de a schimba o monedӑ de doi euro cu una de o catedralӑ (medalia pusӑ în vânzare printr-un vendor machine, lângӑ uşӑ).

Ieşim din catedralӑ şi ochii nostri de profesori nu au cum sӑ nu vadӑ liceul din apropiere.IMG_7966

Sӑ-l fotografiem e simplu, dar ar fi fost interesant sӑ aflӑm şi mai multe despre o şcoalӑ atât de mare. Dacӑ aveam mai mult timp am fi încercat sӑ ne încercӑm puterile cu eventualul bodyguard de la uşӑ, sӑ vedem, mӑcar de amorul artei, dacӑ la profesorii italieni existӑ un spirit de castӑ. Dar, oricum, am aflat despre “Vittorio Emanuele II” cӑ e cel mai mare liceu din Sicilia, cӑ, binenţeles, e specializat pe umaniste, având în curriculum ore de limbӑ şi literaturӑ latinӑ şi elinӑ, istorie şi filosofie, limba englezӑ şi educaţie fizicӑ, dar şi din alea (…): mate, chimie, fizicӑ, biologie. Tot ce tine de limba, literature şi cultura italianӑ e subînţeles, desigur. Nu lipsesc calculatoarele din programa anilor mici. Se mai poate opta şi pentru alte limbi strӑine, dar numai la cursurile de dupӑ-amiazӑ: francezӑ, chinezӑ, spaniolӑ … Tot în afara orelor din trunchiul comun, siteul liceului public şi o listӑ de activitӑţi extraşcolare şi extracurriculare, pe care, cu spirit colegial, le urez sӑ le desfӑşoare cu succes.

Am fost curios şi am aflat şi cu ce logisticӑ se pot mândri. Au şi ei cam ce au şcolile: sӑli de clasӑ, laboratoare, aparaturӑ electronicӑ … Nu am gӑsit, însӑ, nici o informaţie despre încadrarea actualӑ a şcolii, ci doar despre mari personalitӑţi care au predate ODATӐ la ei, sau mari personalitӑţi care s-au format acolo. Dar lista este impresionantӑ, am regӑsit şi câteva nume citate în notele mele de cӑlӑtorie.

Obiectiv atins, putem sӑ ne gândim deja la urmӑtorul. Iar autobuzul roşu e gata pentru un nou “hop on”.IMG_8009IMG_8010IMG_8012IMG_8017

 

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (34) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (34)

Cele douӑ tururi de jumӑtӑţi respective de oraş ne-au revelat, într-o oarecare mӑsurӑ, câteva locuri care ar reprezenta un “must see”. Probabil cӑ sunt prea multe pentru doar douӑ zile, dar nici Roma nu a fost construitӑ într-o zi (ci, vorba lui Bulӑ, probabil într-o noapte). În tot cazul, avem un obiectiv fixat încӑ din vremea când mergeam la şcoalӑ ca elevi şi sigur cӑ ӑla e prioritar.

Dar toate la timpul lor. Mai întâi, masa de prânz, care e tot un must. Ochim, nu departe de locul unde ne-a descӑrcat autobuzul cu etaj, un fel de acvariu, asemӑnӑtor cu unul din Braşov şi cu multe din Napoli şi ne stabilim cartierul general acolo, pӑziţi find de o armatӑ de scutere. DSCN9448.JPGÎn procesul verbal al şedinţei operative notӑm ce avem de cucerit: caracatiţӑ.IMG_7861

Primul monument de vӑzut în dupӑ-amiaza asta e Teatro Politeama. Denumirea asta mie îmi sunӑ ca începutul  învӑţӑmântului superior braşovean: politehnicӑ. De fapt, nici nu sunt prea departe. Studiind puţin istoria teatrului, am aflat cӑ “acesta” a apӑrut ca un fel de variantӑ mai democraticӑ a Teatro Massimo. Dupӑ ce, în 1864, municipalitatea a iniţiat construirea celui din urmӑ, adicӑ a unei Opere destinatӑ mai ales aristocraţiei momentului, simţindu-se, probabil, vinovaţi, aceiaşi edili au decis, dupӑ un an, şi edificarea a încӑ unui teatru, cu o destinaţie mai largӑ, atât din punct de vedere al repertoriului, cât şi al publicului ţintӑ. Astfel s-a aprobat proiectul unui lӑcaş cu multe valenţe, botezat, fireşte, greceşte.

Arhitectul care a primit lucrarea a fost Giuseppe Damiani Almeyda, iar locul a fost ales la marginea cartierului vechi al metropolei, ca un fel de simbol al posibilitӑţilor sale de extindere. Şantierul a fost deschis în 1867, iar instituţia a fost inauguratӑ în 1874 cu opera lui Bellini (am mai auzit de el, parcӑ pe la Catania) ”I Capuleti e I Montecchi”.

Dupӑ moartea lui Garibaldi, în 1882, teatrul  a primit numele eroului , renunţându-se la alte iniţiative, cu alte nume.

Din punct de vedere tehnic şi architectural, edificiul este o operӑ neoclasicӑ, iar specialiştii pot demonstra asta menţionând numeroase elemente, de la intrarea in stil arc de triumf, semicercurile de coloane şi, binenţeles, carul de luptӑ roman de deasupra, acel “quadriga” realizat de sculptorul Mario Rutelli, flancat de doi cӑlӑreţi simbolizând Jocurile Olimpice, având ca autor pe Benedetto Civiletti.

Se mai pot spune multe despre decoraţiunile exterioare, fresce pictate sau basoreliefuri aparţinând unor artişti locali, dar, ce sӑ fac, nu mӑ pricep destul de bine la domeniul ӑsta.DSCN9209DSCN9210DSCN9211DSCN9214DSCN9215DSCN9442DSCN9444DSCN9484

Mai adӑstӑm puţin prin zona Politeama. Observӑm Palchetto della Musica, cinematograful cu acelaşi nume (adicӑ “Politeama”, nu “Cinematograf”), şi biserica Evanghelicӑ Valdese. Restul, doar peisaj.DSCN9450IMG_7859.JPGDSCN9441DSCN9443DSCN9446DSCN9447

Cum spuneam, prima personalitate istoricӑ al cӑrei nume este legat de Palermo de care am auzit vreodatӑ este şi cea cu care ne doream sӑ ne întâlnim. Numele este Nicolae Bӑlcescu, desigur, revoluţionarul roman paşoptist care, dupӑ ce şi-a descoperit boala de plӑmâni, a ales sӑ migreze în ţӑrile calde. Sistemul de navigaţie waze din ifonul meu e mult mai cult decât şi-ar putea imagina vreun pesimist şi îmi indicӑ, dupӑ câtevasecunde de gândire, un itinerariu de un kilometru şi jumӑtate pânӑ la statua di Balcescu. Habar n-avem ce mijloc de transport în comun merge într-acolo, dar o plimbare pe jos nu are ce strica, aşa cӑ decolӑm imediat spre destinaţia aleasӑ.

O facem la stânga, pe via Ruggero Settimo (m-am interest, a fost şi el un paşoptist, ca toatӑ lumea, dar şi contra-amiral, printre cei cei care au avut onoarea sӑ se lupte cu el fiind chiar şi Napoleon), apoi imediat la dreapta, pe Principe del Belmonte, unde ochim un alt acvariu din polietilena, o cafenea.IMG_7863 Nu e nimic special în localul respectiv, dar meritӑ amintitӑ întâlnirea pe care am avut-o acolo. La câteva minute dupӑ noi a intrat în acvariu o apelantӑ la mila publicӑ, o poliglotӑ care înmuia inimi şi portofele în italianӑ, francezӑ şi englezӑ. A venit şi la noi cu solicitarile ei, dar eu, în loc de euroi, i-am explicat cât se poate de româneşte cӑ nu am zburat nuştiucâte mii de kilometric ca sӑ îi aduc ei bani de acasӑ. Dupӑ prima secundӑ de uluire, cerşetoarea mi-a replicat, cât se poate de politicos, cӑ nu ştia cӑ sunt roman. A mai încercat o discuţie amicalӑ cu noi, dar am scurtat-o şi i-am urat succes în activitate.

Am revӑzut-o, câteva minute mai târziu; îşi transmitea “urӑri de bine” cu alt cerşetor de origine românӑ (sau, cel puţin, bun cunoscӑtor al limbii române, secţiunea înjurӑturi) aflat la câteva zeci de metri distanţӑ de ea. Aveam sӑ repetӑm aventura cu un coleg de-al ei a doua zi, în altӑ zonӑ a oraşului. Şi ӑla a recunoscut cӑ nu îşi cautӑ prada printre români …

Strӑbatem piazza Ignazio Florio şi admirӑm stauia lui Florio, fӑcutӑ de (acelaşi) Benedetto Civiletti, în 1896. Cine nu mӑ crede, n-are decât sӑ-l întrebe. Dar … cine mai e şi Ignazio ӑsta? Credeam cӑ sunt eu incult (şi sunt, din punctual ӑsta de vedere), dar, având în vedere cӑ marii capitalişti ai secolului 19 sicilian nu au fӑcut niciodatӑ parte dintre personalitӑţile mele preferate, e de înţeles cӑ nu auzisem de el.IMG_7868.JPG

Recunoaştem, dintr-o datӑ, un pasaj rutier subteran pe lângӑ care ne purtaserӑ şi paşii autobuzului.IMG_7869.JPG Suntem pe via Francesco Crispi şi ne oprim o clipӑ şi în preajma unui monument de datӑ recentӑ: e vorba de Monumento ai Caduti nella lotta contro la Mafia. E realizat de artistul Mario Pecoraino, sub forma unor blocuri negre din oţel, înalte de vreo 15 metri. Victimele Mafiei, pe care le comemoreazӑ monumentul sunt extrem de numeroase; initial, eu am crezut cӑ e vorba de o anumitӑ luptӑ de stradӑ, petrecutӑ chiar în acel loc. Nu e chiar aşa. Şi, încӑ ceva, locul unde este amplasat, cam departe de zona turisticӑ a oraşului, deci poate mai greu de gӑsit de cӑtre vizitatori, se pare cӑ a fost ales pentru cӑ e la intrarea în oraş şi, se pare, e vizibil şi de pe mare. N-am verificat.IMG_7870IMG_7871IMG_7872

În jurul nostru se lasӑ înserarea, ceea ce îmi va ocaziona nişte fotografii frumoase – sigur, era mai bine dacӑ mai prindeam câteva ore de luminӑ, dar … Palermo aratӑ frumos la orice orӑ.IMG_7874IMG_7875IMG_7876IMG_7877IMG_7878IMG_7879IMG_7880

Obiectiv neplanificat, dar cu atât mai interesant: portul touristic, adӑpost pentru ambarcaţiunile sӑrӑcӑcioase ale bieţilor palermitani. Dar ce poze faine!…IMG_7882IMG_7883IMG_7884IMG_7885IMG_7886IMG_7887IMG_7889IMG_7892IMG_7894

Chiar şi un palmier e decor mişto.IMG_7896

O clӑdire monumentalӑ care îmi ispiteşte obiectivul ifonului. De fapt, e un Museo Diocesano, închis la ora asta. Ghinion …IMG_7897.JPG

Chiar în apropiere, tot ifonul îmi semnaleazӑ prezenţa lui Bӑlcescu. Îi urmӑm indicaţiile preţioase, traversӑm strada şi ne oprim la gardul unui pӑrculeţ.

Ce ziceam? A, da: ghinion! Gardul este etanş, are o poartӑ în raza noastrӑ vizualӑ, dar e încuiatӑ. E intuneric, dar pariez ca lacӑtul e chinezesc, dar eu nu am nici cheie, nici bomfaier. Iar Fratele Bӑlcescu e acolo, în pӑrculeţ, împodobit cu panglicӑ tricolorӑ dar … cu spatele la noi.IMG_7899IMG_7902

Ne dӑm bӑtuţi, doar nu o sӑ ne apucӑm de cascadorii ale râşilor la mii de kilometri de casӑ. Pornim spre centru şi, trecând pe lângӑ alt colt al parcului, descoperim încӑ o poartӑ. Deschisӑ larg, aceasta. Nu aşteptӑm invitaţii suplimentare, iar bustul lui Bӑlcescu e acum vizibil în toatӑ splendoarea şi inscripţia lui. Grande storico e patriota, desigur, frumos din partea oraşului Sicilian cӑ cinsteşte şi eroi ai altor neamuri. O singurӑ remarcӑ: lipseşte de pe bust menţiunea “personaj de bancnotӑ”.IMG_7903IMG_7908IMG_7909

Faţӑ-n faţӑ cu patriota romeno, e un altro patriota, cu care probabil Bӑlcescu ţine eterne şedinţe: Garibaldi. Dupӑ cum se vede, el nu are panglicӑ de nici o culoare. Italienii ӑştia … Sӑ notӑm, totuşi, cӑ pӑrculeţul se cheamӑ Giardino Garibaldi.IMG_7910.JPG

Pentru comparaţie, adaug şi monumentul aceluiaşi Nicolae Bӑlcescu, aflat în Giardino Bӑlcescu din Roşiorii de Vede.  Pӑi nu?balcescu

Pӑrӑsim locul mergând pe Via (cum altfel?!) Vittorio Emanuele. O arterӑ comercialӑ în acea porţiune, pe care o admirӑm ca atare, dar şi pentru stilurile arhitectonice amestecate.DSCN9456DSCN9457DSCN9458DSCN9460DSCN9461DSCN9463DSCN9464DSCN9466DSCN9467DSCN9468DSCN9471DSCN9473DSCN9474

Nu facem turism de shopping, nu prӑvӑliile sunt obiectivul nostru, dar numele ӑsta ne sare în ochi. Ce-o vinde nea Vasile ӑsta? Ce sӑ vândӑ … de-alea scumpe şi inutile: bijuterii (unele sub formӑ de ceasuri).DSCN9470

O clӑdire care atrage ochii şi lentilele de orice fel. E muzeu şi binenţeles cӑ e închis. Este Museo del Risorgimento Vittorio Emanuele Orlando.DSCN9475IMG_7912

Mergem şi mai departe. Altӑ clӑdire monumentalӑ ne atrage atenţia şi ne amintim cӑ vocea electronicӑ din cӑştile roşii ne spusese denumirea : Teatro Massimo. Nu aratӑ rӑu, luminat artificial, mai rӑmâne sӑ vedem cum e pe zi.DSCN9480

Cu acestea fiind vӑzute şi notate, ne apropiem de casӑ. Ne pregӑtim doza de îndulcire a seriiIMG_7920  şi urcӑm scara melc pânӑ la etajul camerei noastre. Trebuie sӑ ne facem planul de bataie pentru a doua zi.

 

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (33) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (33)

Aşadar, City Sightseeing Tour cu sitemul Hop on, Hop off. (Prospectul e de la data executӑrii expediţiei, nu ştiu dacӑ tarifele afişate mai sunt valabile).

Autobuzul de pe Linea A ne aştepta cu nerӑbdare la câţiva paşi de uşa lui Garibaldi. O altӑ tânӑrӑ ne întâmpinӑ tot în limba francezӑ şi ne invitӑ, politicos, la bord, oferindu-ne câte o pereche de câşti. Ne alegem un loc la etaj, conectӑm cӑştile la cel mai potrivit jack – instalaţia de comunicare a maşinii oferӑ o descriere a traseului în mai multe limbi, desigur, fӑrӑ limba românӑ.DSCN920746503843_933906866805405_3588209579671945216_n

Interesant ar fi de aflat cum îşi alege computerul maşinii locul despre care trebuie sӑ vorbeascӑ. Eu m-am gândit la douӑ variante; una mai simplӑ presupune cӑ tânӑra insoţitoare de bord manipuleazӑ computerul, selectând trackul potrivit în funcţie de locul unde se aflӑ vehiculul. Varianta mai complicatӑ ar fi GPS-ul. Sigur, speculez.

Maşina o ia imediat la fugӑ prin oraş, urmând traseul prestabilit cu o vitezӑ moderatӑ. De la etajul acoperit doar cu o copertinӑ admirӑm peisajul urban şi tragem pozӑ dupӑ pozӑ cu mica sӑpunierӑ Nikon, reţinând doar partial din imensa cantitate de informaţii servite de cӑştile roşii. Dupӑ acelaşi principiu fac şi eu reportul tourului.

Linea A – 9 Stops:

  • 1) Teatro Politeama (Depart).
  • 2) Teatro Massimo.
  • 3) Quattro Canti.
  • 4) Palazzo Chiaramonte-Steri.
  • 5) Orto Botanico di Palermo.
  • 6) Palermo Central Railway Station.
  • 7) Palazzo dei Normanni (Palazzo Reale).
  • 8) Palermo Cathedral.
  • 9) Mercato Vucciria.
  • 1) Teatro Politeama (Return).DSCN9208DSCN9212DSCN9213DSCN9216DSCN9217DSCN9218DSCN9219DSCN9220DSCN9221DSCN9222DSCN9225DSCN9226DSCN9228DSCN9230DSCN9231DSCN9232DSCN9239DSCN9242DSCN9243DSCN9246DSCN9248DSCN9254DSCN9256DSCN9257DSCN9264DSCN9268DSCN9272DSCN9273DSCN9278DSCN9282DSCN9283DSCN9285DSCN9288DSCN9289DSCN9290DSCN9291DSCN9292DSCN9293

Nu ştiu exact dacӑ plimbarea a durat exact 60 de minute, cum spune prospectul firmei, dar un lucru e cât se poate de sigur. O fi soare Sicilian, dar e încӑ februarie, adicӑ tot un fel de iarnӑ. Coborând din busul liniei A, dam inapoi castile, pe care insotitoarea de bord le arunca intr-o lada de gunoi – de aceea ne propunem sa nu mai facem la fel la urmatoarele expeditii, dupa care profitam de cele câteva minute rӑmase pânӑ la plecare liniei B pentru a executa, în camera de la Garibaldi, programul de blindare suplimentarӑ pentru temperatura scӑzutӑ.

Apoi, plini de voie bunӑ şi de nerӑbdare, urcӑm în al doilea autobuz, asemӑnӑtor cu primul, dar fӑrӑ copertinӑ la etaj.

  • DSCN9299

Ne alegem strategic locurile, eu pentru acces mai rapid la realitatea înconjurӑtoare, în vederea obţinerii de poze doveditoare, m-am aşezat exact deasupra şoferului (ciudatӑ senzaţie sӑ fii pe locul din stânga al unei maşini, dar sӑ nu o conduci) şi … start!

Linea B – 7 Stops:

  • 1) Teatro Politeama (Depart).
  • 2) Palermo English Garden.
  • 3) Villa Malfitano.
  • 4) Castello della Zisa.
  • 5) Mercato del Capo.
  • 6) Teatro Massimo.
  • 7) Palermo Cruise Port.
  • 1) Teatro Politeama (Return).DSCN9304DSCN9308DSCN9311DSCN9312DSCN9313DSCN9319DSCN9320DSCN9321DSCN9322DSCN9324DSCN9325DSCN9327DSCN9328DSCN9329DSCN9330DSCN9334DSCN9335DSCN9339DSCN9340DSCN9343DSCN9347DSCN9348DSCN9349DSCN9352DSCN9354DSCN9356DSCN9357DSCN9358DSCN9360DSCN9361DSCN9363DSCN9364DSCN9366DSCN9370DSCN9372DSCN9375DSCN9376DSCN9378DSCN9379DSCN9380DSCN9382DSCN9385DSCN9391DSCN9393DSCN9394DSCN9395DSCN9398DSCN9403DSCN9404DSCN9405DSCN9407DSCN9408DSCN9410DSCN9412DSCN9414DSCN9418DSCN9422DSCN9423DSCN9426DSCN9427DSCN9431DSCN9435DSCN9436DSCN9437

Interesant! Am vӑzut, în douӑ ore, cel mai mare oraş al Siciliei, am obţinut o mulţime de informaţii despre el – sigur cӑ existӑ şi pe internet, dacӑ ştii ce vrei sӑ cauţi, şi, cel mai important, ne-am notat ce trebuie vizitat în amӑnunt. Aşadar, avem ce face de acum încolo.

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized