EROILOR AVIAŢIEI MILITARE ROMȂNE
Roşiorii de Vede, micul oraş din Cȃmpia Boianului, a fost, ȋncă de la 1920 marcat pe harta aviaţiei mondiale ca punct de reper pe ruta Companiei Franco-Romȃne de Navigaţie Aeriană. Au trecut de atunci aproape o sută de ani, ȋn care Roşiorenii au avut parte de multe: un aerodrom, apoi aeroport cu destinaţie civilă şi militară; o şcoală de zbor, unde mulţi tineri au ȋnvăţat tainele pilotajului, devenind, mai apoi, personalităţi ale aviaţiei romȃne; terenul de zbor a fost, de asemenea, folosit, de numeroase unităţi militare de aviaţie, atȃt ȋn timp de pace, cȃt şi ȋn timpul celui de-al doilea Război Mondial. Acelaşi teren de zbor, cu două piste dispuse ȋn formă de X, pentru a fi folosibil indiferent de direcţia vȃntului, a fost vizitat de zburători cu faimă, poate cel mai cunoscut şi aşteptat, pentru spectaculoasele lui evoluţii, fiind Constantin Bȃzu Cantacuzino.
După 1952, cȃnd ultima unitate militară de aviaţie de la Roşiori a fost desfiinţată, aerodromul a devenit amintire … pȃnă ȋn 2003, cȃnd cineva şi-a asumat reȋnvierea tradiţiei aviatice a oraşului. Fără falsă modestie, o să spun că de atunci Roşiorii de Vede a avut parte de numeroase evenimente, sper că apreciate de participanţi şi invitaţi şi ȋmi exprim speranţa că alte multe vor urma.
Astăzi, 26 mai 2017, a avut loc un astfel de eveniment, sub genericul “Omagiu aviaţiei militare romȃne”. Ideea mi-a intrat ȋn cap acum cȃteva luni, cȃnd am aflat citind cartea dlui lt. cdr. av. (r) Gheorghe Ion Vaida dedicată avionului IAR-93 că exemplarul cu numărul 217, aflat ȋn patrimoniul cultural-istoric al Municipiului Roşiorii de Vede ȋmplineşte, ȋn iulie 2017, 30 de ani de la ieşirea din fabrică. M-am gȃndit că avionul nostru ȋn sine, dar şi avionul IAR-93, ȋn general, merită să aibă parte de o manifestare omagială.
Am prezentat ideea domnului Primar de Roşiori, care mi-a dat permisiunea să mă ocup de organizarea evenimentului, promiţȃndu-mi şi sprijinul domniei sale şi al instituţiei. Eu am pritocit ideea pȃnă am conceput un plan de desfăşurare amplu şi curajos. M-am gȃndit, iniţial, la un simpozion la care să participe oameni care se pricep la avionul ăsta. Am adăugat, apoi, o vizită la avionul nostru, care se găseşte ȋn curtea Spitalului TBC, aproape de locul fostului aerodrom, iar ulterior am ȋnceput să sper şi la o colaborare a Primăriei Roşiori cu Statul Major al Forţelor Aeriene.
Ideea s-a cristalizat, evenimentul a fost planificat şi a avut loc astăzi, organizat ȋn colaborare de Direcţia pentru Cultură, Educaţie Creaţie şi Sport din cadrul Primăriei Roşiorii de Vede, Statul Major al Forţelor Aeriene Romȃne şi Liceul Tehnologic “Virgil Madgearu” din Roşiorii de Vede.
Invitaţii au sosit pe rȃnd. Mai ȋntȃi, muzeograful de la Muzeul Naţional al Aviaţiei Romȃne, Sorin Turturică. Apoi, delegaţia din partea Statului Major al Forţelor Aeriene Romȃne şi a Bazei 95 Aeriene, comandată de domnul colonel Giorgică Tudora. Aproape simultan, la Muzeul de Istorie al Municipiului a sosit şi domnul comandor (r) Gheorghe Tamaş, pilotul care a luat ȋn primire de la Fabrica de avioane Craiova avionul 217 pentru primul zbor.
Ne-am deplasat cu toţii la Avion. Ȋmbrăcat, parcă, ȋn haine noi,
217 era era deja ȋnconjurat de mulţi curioşi. Ȋmi e greu să-i numesc pe toţi, dar nu putem omite pe dl. Nicolae Neciu (care s-a revăzut cu plăcere cu colegul său de şcoală militară, dl. col. Tudora), dl. cdr. (r.) Gabriel Lespezanu, pilot militar elicopterist, dl. col. Emilian Stan, dl Petre Iancu Petricioaia, directorul Poliţiei Locale şi dl. Vochin, tehnic de aviaţie. La fel de important mi se pare să menţionez prezenţa elevilor clasei a zecea D de la Liceul Tehnologic “Virgil Madgearu”, adică reprezentanţii generaţiei următoare şi a cadrelor de la instituţia gazdă.
Grupul masiv de participanţi a fost mobilizat de dna muzeograf Vera Cojocaru, moderatoarea activităţii. S-a intonat imnul naţional,
după care dl. economist Valerică Gheorghe Cȃrciumaru, primarul municipiului, i-a salutat pe invitaţii şi localnicii prezenţi la eveniment. Am remarcat şi noi, a subliniat şi domnia sa faptul că, prin purtarea eşarfei tricolore arata ca apreciază ȋn mod deosebit importanţa activităţii.
Soborul de preoţi, condus de părintele protoiereu Mircea Ionescu, a săvȃrşit slujba de pomenire a celor 16 Eroi ai Grupului 1 Vȃnătoare, o unitate de aviaţie care, de pe aerodromul Roşiorii de Vede, a acţionat pe frontul celui de-al doilea război Mondial.
Ȋn sunetele Imnului Eroilor, tinerii piloţi de la Baza 90 Aeriană şi şi mai tinerii elevi madgearişti au depus flori la Monumentul Eroilor Aviatori, exprimȃnd, astfel, un pios omagiu.
A urmat acel moment plăcut al socializării. A fost o ocazie unică pentru o discuţie ȋntre civili, copii, profesori, politicieni, cadre medicale, oameni de cultură şi, apoi, pentru o fotografie care să imortalizeze ȋntȃlnirea. O fotografie de grup, ȋn care, desigur şi firesc, personajul principal este 217.
Sala de marmură a Casei de Cultură a găzduit partea a doua a manifestării de azi.
Simpozionul, ai cărui protagonişti au fost, ȋn ordinea numerelor de pe tricou, au fost Muzeograful Sorin Turturică, Juristul Ion Nuţu, Primarul Roşiorilor ȋntre 2004-2012, cu voia dumneavoastră subsemnatul şi principalul invitat al zilei, Comandorul (r) Gheorghe Tamaş, a avut două teme de discuţie: istoria aeronautică a oraşului Roşiorii de Vede şi istoria avionului IAR-93 numărul 217.
Domnul Primar Valerica Gheorghe Cȃrciumaru a salutat din nou invitaţii şi participanţii la activitate, invitȃnd-o pe doamna muzeograf Vera Cojocaru să conducă discuţiile.
Sorin Turturică a avut, ca de obicei – pentru că nu este la prima apariţie la Casa de Cultură, o foarte frumoasă intervenţie, de data asta o amplă şi concretă prezentare a activităţii Grupului 1 ȋn lupta pentru apărarea teritoriului ȋn 1944. Poate pentru unii nu a fost o noutate absolută, dar, mai ales pentru aripa tȃnără prezentă la simpozion, lupta vȃnătorilor romȃni decolaţi de pe Roşiori trebuie să fie cunoscută ȋn detaliu. Muzeograful MAV, fost, ȋn tinereţe, profesor de istorie la Liceul Economic, a exemplificat cu fotografii viaţa aviatorilor la Roşiori, a descris misiunile lor de luptă ȋmpotriva armadei americane, alcătuită din aeronave multe şi mult mai avansate, din punct de vedere tehnologic, decȃt deja bătrȃnele noastre IAR-80 şi 81.
Revenind la istoria recentă a localităţii, dl. Primar Ion Nuţu a readus ȋn memoria celor prezenţi momentul sosirii lui 217 la Roşiori. A fost o aventură frumoasă, facilitată de abilitatea diplomatică a domniei sale şi de disponibilitatea fortelor aeriene de a ceda avioanele scoase de la zbor unor comunităţi din ţară care să le pună ȋn valoare ca obiecte de patrimoniu. 217 a avut o soartă chiar privilegiată, faţă de mulţi fraţi de-ai lui care nu mai există decȃt ȋn amintire. A ajuns ȋntr-un oraş unde nişte oameni inimoşi i-au redat ȋnfăţişarea de “flăcău” şi l-au plasat ȋn central unui ansamblu monumental unic ȋn Romȃnia. Domnul Nuţu, vicele de pe vremea sa, dl Iulian Voicu, au de ce să fie mȃndri, după cum mȃndru sunt şi eu. Mai ales că azi a fost a două oară cȃnd am reuşit să ȋl aduc ȋn centrul atenţiei printr-o manifestare de amploare.
Unul dintre invitaţii de onoare la Activitatea de ieri a fost domnul locotenent-comandor (aviator) (r) Gheorghe Ion Vaida, autor al monografiei “IAR-93 – Oameni şi fapte”, cu siguranţă omul care cunoaşte de-a fir a păr ȋntreaga istorie a avionului. Pentru că un eveniment familial l-a ȋmpiedicat să vină personal, m-a ȋnsărcinat pe mine să prezint materialul pregătit de domnia-sa. Sigur că nu am putut să-l ȋnlocuiesc pe domnul comandor, al cărui stil de prezentare i-ar fi adus, cu siguranţă, admiraţia roşiorenilor, dar, din feed-back-ul primit, cred că am reuşit cel puţin un lucru: să subliniez că avionul IAR-93, conceput de specialişti romȃni ȋn colaborare cu cei din Iugoslavia, este un mare motiv de mȃndrie patriotică. Adus de la condiţia de ordin al conducerii statului la aceea de avion apt de zbor ȋntr-un interval extrem de scurt, IAR-93 şi-a dovedit ȋn cei peste 20 de ani cȃt a zburat cu cocarda tricoloră pe aripi şi ampenaje, capabilitatea de a participa la apărarea spaţiunlui aerian al Romȃniei. Din fericire, nu a fost nevoie să lupte ȋn situaţii reale.
Aşa cum se procedează de fiecare dată, special guest star-ul ȋntrunirii a fost ultimul care a luat cuvȃntul.
Domnul comandor Gheorghe Tamaş a fost o surpriză plăcută pentru toţi ascultătorii. A prezentat ȋn faţa audienţei raportul pe care l-a ȋntocmit la 2 iulie 1977 cu prilejul primului zbor al lui 217, domnia sa fiind primul pilot care i-a ȋncercat calităţile.
Avȃnd un aspect complet diferit la acea dată faţă de cel actual, 217 era vopsit, atunci, doar cu un grund gri, nevȃnd nici un fel de ȋnsemne. Raportul pilotului, Mr. Tamaş Gheorghe, consemneză amănuntele tehnice ale Zborului nr. 1, ȋn urma căruia avionul a fost, apoi, supus probelor următoare, din ce ȋn ce mai complexe, fiind, apoi, livrat beneficiarului, Armata Romȃnă, prin Regimentul 67 Aviaţie de Vȃnătoare şi Bombardament de la Craiova. Ȋmi exprim şi aici regretul că deţinătorul actual al aeronavei, Municipiul Roşiorii de Vede, nu a putut intra ȋn posesia carnetelor de zbor ale lui 217. Ȋncă mai sper că acestea sunt arhivate undeva şi cel care le gestionează va facilita accesul nostru la ele pentru o cercetare amănunţită.
Doamna Vera Cojocaru, vizibil emoţionată, dar mulţumită, a marcat apoi ȋncheierea acestei ample manifestări.
Ca o concluzie, trebuie să subliniem ȋncă o dată locul deosebit de important pe care ȋl ocupăm noi, orasul Roşiorii de Vede, ȋn istoria aviaţiei romȃne. Nu avem voie să ne uităm istoria, suntem obligaţi moral să o cinstim, să ȋi oferim locul de onoare ȋn viaţa noastră de roşioreni. O dovadă că locul nostru este meritat este şi participarea la activitatea organizată de Direcţia pentru Cultură a unor oameni de mare valoare şi a unor instituţii prestigioase, disponibilitatea Forţelor Aeriene ale Romȃniei de a ne onora cu prezenţa (chiar dacă vremea rea a anulat survolarea Monumentului Aviatorilor, ştim că misiunea era pregătită şi prin recunoaşterea executată cu două zile mai devreme) şi curiozitatea celor prezenţi ȋn jurul Monumentului şi ȋn sala de conferinţe.
NOTA: Fotografiile apartin prietenului meu, prof. Robert Savulescu