Arhive pe categorii: Note de călătorie

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (9) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (9)

Bun, acum ca D-ul (ce predestinatie e D pentru mine, de ani de zile conduc tot clase cu indicativul “D”) a demarat în direcţia Miramare, nu-mi rӑmâne decât sӑ îmi stabilesc sau sӑ improvizez un nou obiectiv. Normal, optez pentru a doua variantӑ şi mӑ strecor pe o strӑduţӑ prin spatele Domului, cu speranţa cӑ gӑsesc ceva interesant şi nemaivӑzut (în acea zi).IMG_2617

Într-adevӑr,  gӑsesc ceva ce nu mai vӑzusem: o … bisericӑ, aflatӑ la câteva sute de metri de catedralӑ, anume Chiesa San Placido. Ex … Ex … Se gӑseşte, surprinzӑtor, chiar în Piazza San Placido, în locul unui templu pӑgân, dedicat lui Bachus, înlocuit de o mânӑstire dedicatӑ sfâtului Placido, care mânӑstire s-a nӑruit, binenţeles, la cutremurul din 1693. Adicӑ nimic nou sub soarele sudului.  Ahitectul noului lӑcaş este Stefano Ittar, iar construcţia a fost finalizatӑ pe la 1723.IMG_2619.JPGIMG_2618.JPG

Continuu pe via Vittorio Emmanuele, cӑlcând fӑrӑ milӑ pavajul din basalt etnean, strӑbӑtând piazza Scammacca, apoi piazza Ogninella,IMG_2620IMG_2623IMG_2624IMG_2625IMG_2626IMG_2627IMG_2628 pentru a ajunge, apoi, pe via Cestai (da’ de unde, nu stau deloc, nu e nimic interesant de vӑzut pe-aici)IMG_2629IMG_2630IMG_2631IMG_2632IMG_2633 (ba, ar fi, o maşinuţӑ clasicӑ, broscuţa care, fӑrӑ complexe, se strecoarӑ printre urmaşii ei muuuuult mai tineri).IMG_2634.JPG

Surprizӑ, toate drumurile din Catania duc nu la Roma, cum m-aş fi aşteptat, ci în Piazza Universitá.IMG_2642IMG_2645IMG_2646

Mijloacele de transport destinate umplerii conturilor operatorilor de turism sunt tot acolo,

dar nu pot sӑ nu observ cӑ numӑrul pietonilor de pe via Etnea a crescut simţitor. Unii poartӑ deja obişnuitele halate albe, alţii, mai tineri, dar cu nostalgii, poartӑ rochiţe de domniţe.IMG_2648IMG_2651IMG_2649 Se pregӑteşte, fӑrӑ îndoialӑ, ceva interesant, dacӑ lumea iese din casӑ fӑrӑ a fi chematӑ prin reţelele de socializare.

Dupӑ ce citesc plӑcile de marmurӑ fixate pe caseIMG_2655IMG_2656 decid cӑ e bine sӑ cedez tentaţiei de a explora pasajul remarcat de dimineaţӑ pe lângӑ Collegiatta. Sigur, speranţa cӑ de la înӑlţime şi panorama Cataniei se vede mai frumos a cotribuit la luarea deciziei.IMG_2658.JPGIMG_2661.JPG

Nu pot trece nepӑsӑtor pe lângӑ un Harley,IMG_2660 dar tratez cu indiferenţӑ restaurantul lui Nuccio şi o iau pieptiş pe trepte.

Probabil cӑ urcuşul e greu, pentru cӑ înaintaşii mei au cerut ajutor divin (de care beneficiez şi eu),IMG_2662IMG_2663IMG_2666 dar strӑdania îmi este încununatӑ de succes. Nici acum nu sunt sigur dacӑ peisajul a meritat efortul, rufe puse la uscat pot vedea şi în alte parţi ale lumii,IMG_2670IMG_2672 iar poţi zӑvorâte cu lӑcate de o sutӑ de ocale chiar nu speram sӑ admir acolo (da, clӑdirea şi curtea interioarӑ a facultӑţii de drept ar fi meritat un unghi mai favorabil fotografierii decat printre gratiile unei porti, dar probabil cӑ specialiştii de acolo au învӑţat sӑ se fereascӑ de clienţii lor potenţaili).IMG_2667IMG_2668IMG_2673

Strada Cocoşului

IMG_2674IMG_2675

mӑ duce în altӑ stradӑ, a unui cocoş de avocat,IMG_2676IMG_2677 care, la rândul ei, se opreşte în faţa unei noi (dacӑ pot spune aşa) biserici, aceea a vizitatorilor (Chiesa della Puritá – o delle visitazioni), apoi la altӑ denumire, Sant’Agata la Vetere, acolo unde si un Papӑ a avut cinstea sӑ o cinsteascӑ pe sfânta sicilianӑ.IMG_2678IMG_2679IMG_2680IMG_2681IMG_2682

E vorba de o încӑ bisericӑ cu istorie foarte lungӑ. Prima piatrӑ a fost sfinţitӑ în 264 a.d., urmatoarele de-a lungul secolelor pânӑ la acelaşi fatal terremoto din 1693. Apoi pâna la teremoto din 1818, dupӑ care, biserica  a tot fost reconstruitӑ şi restauratӑ. Este prima biserica cu titlul de catedralӑ a Cataniei, în 330-1094.

Dacӑ aşa stau lucrurile, normal cӑ e cazul sӑ o vizitez. Are şi vestigii, dar şi scaune, exact ce îmi trebuie mie dupӑ o lungӑ muncӑ … ӑsta, plimbare.IMG_2683IMG_2687IMG_2689IMG_2690IMG_2691IMG_2694

Continuӑm cercetarea, iar plӑcuţa pe care o citesc nu e deloc ceea ce îmi doresc. Un chirurg specialist în …?IMG_2698

Sӑ fugim, copii, cine ştie ce gânduri are doctorul ӑsta !

IMG_2702.JPG

Reclame

Un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (8) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (8)

 

Pauza de dupӑ masӑ pare sӑ fie la mare preţ în oraşul din sudul Italiei. În afarӑ de coada (mare, în momentul ieşirii noastre) din faţa localului lui Federico, pe stradӑ cu greu mai vezi altceva în afarӑ de turişti. Doar e ora siestei, nu?

Cu atât mai bine, poate reuşim sӑ ne strecurӑm mai uşor pe mulţimea de strӑduţe întortocheate din centrul Cataniei.IMG_2556

De fapt, obiectivul nostru nemijlocit este sӑ regӑsim monumentul pe care ni-l interzisese Panda cea nevoasӑ, dar care parcӑ şedea ascuns într-un loc neştiut. Eh, nu o biatӑ statuie e mai deşteaptӑ decât noi, iar statuia se desconspirӑ, dupӑ o scurtӑ strӑduinţӑ. De fapt, a fost suficient sӑ gӑsim plӑcuţa indicatoare a viei Crociferi, memoria a fӑcut restul.IMG_2566

No, hai sӑ vedem, ce şi pe cine reprezintӑ monumentul? Pӑiii … cine sӑ fie dacӑ nu vechea noastrӑ conoştinţӑ, Cardinalul Dusmet?! Dacӑ are aşa stradӑ şi o statuie atât de impunӑtoare, înseamnӑ cӑ discutӑm despre o mare personalitate a Cataniei, hai sӑ vedem cine a fost şi ce a fӑcut el pentru a avea dreptul la un monument atât de mare şi la o stradӑ atât de interesantӑ în apropierea portului şi a gӑrii.IMG_2559IMG_2560IMG_2561IMG_2564

Giuseppe Dusmet s-a nӑscut la Palermo, în 1818. În 1832, pӑrinţii i-au permis sӑ adere la ordinul Benedictin, unde şi-a luat numele monahal Benedetto, închizându-se în mӑnӑstirea de la Motecasino. Probabil cӑ a avut o activitate foarte bunӑ, pentru cӑ, în 1867, a fost numit arhiepiscop al Cataniei, dar nu a putut fi întronizat decât în 1778, iar în 1889, Papa Leon XIII l-a ridicat la rangul de cardinal.

Ca slujitor de rang înalt al bisericii catolice, Dusmet s-a preocupat de starea de sӑnӑtate a poporului, mai ales cӑ în anii cardinalatului sӑu Italia s-a confruntat cu o epidemie de holerӑ.

Giuseppe Benedetto Dusmet a murit în 1894, fiind înmormântat într-o bisericӑ din apropierea Cataniei. De abia în 1904 rӑmӑşiţele sale pӑmânteşti au fost reînhumate în Catedralӑ, unde se gӑsesc şi în zilele noastre.  Ţinând seama de activitatea sa şi de o minune care îi este atribuitӑ (a vindecat, în mod miraculous, un bolnav condamnat de medici), Dusmet a fost beatificat de Papa Ioan Paul II în anul 1988.

Acum începem sӑ fim de acord cu mӑrimea monumentului care îi este dedicat.

În apropierea statuii lui Dusmet se gӑsesc şi douӑ biserici. Fiind ele atât de apropiate şi asemӑnӑtoare, nu pot sӑ nu remarc faptul cӑ, dacӑ ai vӑzut o bisericӑ sicilianӑ, le-ai cam vӑzut pe toate. Sunt construite cam în acelaşi stil baroc, ceea ce, cred eu, se explicӑ prin quasi-obligaţia sicilienilor de a-şi construi lӑcaşe de cult la sfӑrşitul secolului 17 – începutul secolului 18, adicӑ dupӑ marile cutremure din 1693 şi 1699. Probabil cӑ toţi arhitecţii ӑia or fi fi fost şi colegi de clasӑ.

Una din ele Chiesa di San Francesco d’Assisi all’Immacolata. Monumentul are o istorie lungӑ, care traverseazӑ toate epocile creştine, dar edificiul actual este construit, binenţeles, dupӑ terremoto di 1693.IMG_2557IMG_2562IMG_2563

A doua este Chiesa San Benedetto, la care ajungem dupӑ ce traversӑm Via Del Teatro Greco (pe care ne propunem sӑ-l vizitӑm mai târziu, dar nu ne-a mai ajuns timpul) şi bolta Muzeului “Herborarium”.IMG_2565IMG_2568 Ca şi cealaltӑ bisericӑ, şi aceasta îşi datoreazӑ existenţa aragonezilor, dar construcţiile din secolul 14 s-au dӑrâmat, ca orice construcţie, la terremoto, iar cea actualӑ este ridicatӑ în secolul 18. (tot ca orice construcţie).IMG_2571IMG_2572IMG_2573

Strӑduţele ne poartӑ (pe sub alte bolţi împodobite cu steagul Sfintei Agata) pe lângӑ o proprietate amplӑ, care ar fi rӑmas în lada cu banalitӑţi dacӑ obiectivul bietei camere Canon n-ar fi descoperit în curte o maşinӑ la fel de micӑ pe cât de mare era clӑdirea. Încӑ nu ştiam cât de mulţi gândӑcei cu inscripţia “500” mişunӑ prin Sicilia.IMG_2582IMG_2584

Vergilius, presat probabil de necesitatea de a povesti aventurile lui Aeneas, a decretat: “Fugit, irreparabile, tempus”. Sed, orologiile sunt reparabile, deci mai existӑ speranţe.IMG_2585.JPG

Cum-necum, strӑduţele ne poartӑ din nou spre Piazza del Duomo, unde pelerinii în halate albe îşi continuӑ activitatea (pe cuvânt dacӑ am putut pricepe care era activitatea lor în afarӑ de a executa o continuӑ mişcare brownianӑ).IMG_2586IMG_2587

(Dacӑ tot am reajuns aici, sӑ notez, ca sӑ nu uit, cӑ Piazza este folositӑ nu numai scopuri religioase, ci şi în activitӑţi sportive. Azi, 7 mai 2018, Eurosport a transmis imagini de la linia de start a etapei a patra din Giro d’Italia, care linie a fost trasatӑ, bienenţeles, în faţa catedralei Sant’Agata.)

Noi ne mulţumim sӑ o remarcӑm, dupӑ care, prin Piazza Alonzo di Benedetto şi pasajul aferentIMG_2588IMG_2589IMG_2590IMG_2591IMG_2592IMG_2593IMG_2594 ne pomenim … în Via Dusmet. Parcӑ mai puţin aglomeratӑ decât mai devreme, poate datoritӑ siestei, dar furnalele de peşte şi mezeluri cataneze continuӑ sӑ polueze atmosfera şi halatele pelerinilor.IMG_2596IMG_2597IMG_2595IMG_2598IMG_2601IMG_2604

Aha, uite cӑ nu numai fumurile încarcӑ aerul, ci şi un mӑnunchi de baloane scӑpate de sub control.IMG_2599

O parte din noi decid, dintr-o datӑ, cӑ oboseala este suficientӑ pentru o primӑ zi de colindat prin Catania, şi îşi stabilesc drept urmӑtor obiectiv camera de hotel. Suntem în apropiere de Piazza BorsellinoIMG_2610 şi, parcӑ intenţionat, autobuzul D e în staţieIMG_2602

(pentru cei interesaţi, sӑ subliniem şi varietatea de mӑrci de maşini folosite de AMT – Iveco, BredaMenarini, Scania într-un singur cadru).

IMG_2605IMG_2603

Noi preferӑm de data asta un Iveco şi intrӑm în legalitate, “fӑcând” biletul.IMG_7100

Aşadar, unii pleacӑ la Miramare,IMG_7105 alţii îşi stabilesc (cu ajutorul hӑrţilor aflate în internetul din dotare) noi obiective pentru dupӑ-amiaza care mai are câteva ore de luminӑ.

Catania! ad entrambi noi ora!

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (7) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (7)

Nu ştiu dacӑ numai eu am impresia asta, dar, uneori, dupӑ un moment important al unei activitӑţi, parcӑ restul nu mai conteazӑ.

Cam aşa ni se pӑrea acum, dupӑ ieşirea din marea catedralӑ a Cataniei, cӑ orice urmeazӑ sӑ vedem nu se mai ridicӑ la valoarea obiectivului pe care tocmai îl vizitasem.

Iar rӑscrucea în care ne gӑseam nu ne era de prea mare folos. În stânga era un fel de piaţӑ a miracolelor, nu ca cea din Parisul medieval, dar cu influenţe medievale, materializate într-un magazin de jucӑrii şi suveniruri: de bolta intrӑrii atârnau câteva pӑpuşi enorme, de la 50 cm în sus, îmbrӑcate în cutii de conserve … ӑsta, în armuri cavalereşti. Interesante obiecte, dar douӑ criterii mӑ fac sӑ le resping: mӑrimea lor le interzicea accesul în trolerul nostru admisibil la compania cu avioane roz, iar preţul (aproximativ zece euroi) demonstra şi unui nepriceput cӑ nu se putea aştepta la ceva de calitate. Aşadar, cavalerii au rӑmas spânzuraţi de boltӑ, în timp ce noi am cӑutat sӑ aflӑm ce se gӑseşte dincolo de tunelul închipuit de clӑdirea din capӑtul strӑzii Etnei.IMG_2495

Pӑiiii … ce sӑ fie? Pasajul de cale feratӑ de la piazza Borsellino, de care nu prea ne era dor, şi o stradӑ a Cardinalului Dusmet invadatӑ de mirosuri puternice de mâncare în stadiu de prelucrare termicӑ – sau, mai pe româneşte, fum de grӑtar ca la pӑdurea Cernica. Ba nu, exagerez, mult mai mult şi mai gros decât la Cernica, provenind din alimente de multe feluri, obţinute prin uciderea mai multor grӑdini zoologice.

Mirosul este atât de puternic încât ne goneşte rapid înapoi, prin poarta Uzeda (ӑsta e numele tunelului) spre calea Etnei. Numele pasajului i-a aparţinut acum trei sute şi ceva de ani viceregelui Castilian al Siciliei, Juan Francisco Pacheco, Duque de Uceda, sau, mai pe limba noastrӑ, Uzeda, dar cred cӑ nimӑnui nu-i pasӑ. Aşa cӑ, dupӑ ce citim plӑcile comemorative din zonӑ,IMG_2502IMG_2503 alegem o cale paralelӑ cu spaniolul, anume frumoasa fântânӑ Amenano.IMG_2507.JPG

Fonatana dell’Amenano dateazӑ de la 1867, când sculptorul napoletan Tito Angelini s-a gândit el aşa sӑ strice nişte marmurӑ de Carrara. N-a facut-o rӑu, dupӑ cum se vede.

Pasajul iniţiat de fântânӑ ne trimite spre vechea piaţӑ de peşte, care, din fericire pentru sensibilitatea noastrӑ olfactivӑ, afctatӑ deja de urmaşii lui Dusmet, azi nu e în activitate. Astfel încât colindӑm pe strӑduţe, cu toţi ochii îndreptaţi în toate direcţiile, în cӑutare de ceva interesant.IMG_2509IMG_2510

A, ia uite! Actorul simbol al napoletanilor, Toto, e cunoscut şi pe-aici, ba, mai mult, patroneazӑ, timp de trei ani, galeria catanezӑ de artӑ modernӑ.IMG_2511

Aglomeraţia de maşini e atât de mare, încât singurul loc unde un Fiat Panda poate parca e exact colţul de trotuar unde mӑ oprisem sӑ fotografiez o statuie. Pandezul a aşteptat, rӑbdӑtor, sӑ cobor camera de la ochi, dar în secunda urmӑtoare motorasul maşinii a început sӑ vibreze atât de tare, încât mi s-a fӑcut milӑ şi am cedat locul. Lasӑ, cӑ rezolv statuia mai târziu.IMG_2512IMG_2515IMG_2516IMG_2517IMG_2514

Dupӑ ce trecem printr-o straduţӑ ai cӑrei negustori sunt specialiştii unei lumi mai bune, IMG_2520.JPGnimerim în Piazza Maravigna. Nu e importantӑ prin aglomeraţia de automobile, ci prin apropierea de chiesa San Giuseppe al Transito (oare care o fi maşina lui Giusé?).IMG_2521IMG_2523IMG_2524IMG_2525IMG_2530IMG_2533

Dar şi mai importantӑ mi se pare aceastӑ micӑ rӑscruce de stradele prin prezenţa unui mic bar, ale cӑrui scaune expuse pe trotuar ne îndeamnӑ la o scurtӑ perioadӑ de odihnӑ, iar barmanul la … expresorul de cafea. Ei, cu ocazia asta aflӑm noi despre existenţa unui produs numit “caffe corretto”, în fapt un banal degetar de espresso, corectat cu o cantitate cam egalӑ de lichior. De lichior cu sambuca, de preferinţӑ, care se potriveşte bine cu aroma cafelei cu denumire italieneasca (ce, mӑ plӑteşte cineva sӑ o şi caligrafiez aici?!).IMG_2527

Odihna a fost de bun augur, pentru cӑ, dupӑ doar câţiva paşi, ochelarii ni s-au umplut cu imaginea unui monument pe care îl inclusesem pe listӑ încӑ din vremea când ne fӑceam lecţiile: Castello Ursino.IMG_2532

Plasat în centrul unei deschideri denumite Piazza Federico di Svevia,

castelul, cunoscut şi sub numele Castello Svevo, dӑinuieşte aici de vreo opt sute de ani. Ca în cazul oricӑrei fortӑreţe medievale, misiunea lui s-a tot schimbat de-a lungul secolelor, fiind şi reşedinţӑ regalӑ, şi sediu al parlamentului Sicilian şi muzeu … poate devine şi garaj, cӑ salӑ de spectacole pare sӑ fie deja.IMG_2548.JPG Prin donjoanele de la colţurile sale, castelul aminteşte, cumva, de Bastilia. Am verificat, nicӑieri nu se menţioneazӑ o eventualӑ folosire a “Ursuleţului” ca puşcӑrie.IMG_2537IMG_2539IMG_2540IMG_2542IMG_2543IMG_2544IMG_2545IMG_2546IMG_2534

Prin aşezarea lui în centrul unui mediu urban, castelul îmi aminteşte de Cetatea Fӑgӑraşului. Ca şi construcţia ardeleanӑ, cea sicilianӑ este înconjuratӑ de clӑdiri de locuit (şi de localuri, mӑ rog), dar, dacӑ fӑgӑrӑşenii au avut grijӑ şi de sӑnţul de apӑrare, pe care îl ţin umplut cu apӑ, apa fiind plinӑ de peşti şi lebede, şanţul “Ursuleţului” e secat.

Înconjurӑm cetӑţuia. Pe trotuar ne întâlnim cu un nene înţolit în fier, sau, la o privire mai atentӑ, doar cu cochilia sa. Probabil cӑ i-a rӑmas prea micӑ, conserva nu conţine carne. Nici restaurantul pӑzit de armura respectivӑ nu  conţine nici carne, nici altceva. E inchis, deşi e ora prânzului.IMG_2538

Ce spuneam? Aoleo, e ora prânzului? Înseamnӑ cӑ trebuie sӑ gӑsim şi noi unul dintre acei pomi lӑudaţi pentru fructul lor Sicilian traditional: peşte spadӑ la grӑtar. Calitӑţile mele de cercetaş … ne-ar fi de folos dacӑ mirosul de grӑtar nu ar fi cel mai simplu indiciu (chiar, il sindico de Catania nu dӑ vina pe restaurantele oraşului pentru poluarea atmosfericӑ, aşa cum face un anumit primar românesc, în concepţia cӑruia principalul poluator al oraşului sӑu este grӑtarul restaurantului “Ceasu Rӑu?). Nimerim la un local denumit “Il borgo di Federico” (şvabul cu piaţa şi cu castelul, fӑrӑ îndoialӑ), iar la întrebarea noastrӑ despre pesce spada griliato, rӑspunsul chelneriţei de la intrare a fost o … privire agresivӑ. Am tradus prin “da”.IL B.JPG

Ca şi la sus-pomenitul Ceasu Rӑu, şi aici se face listӑ de aşteptare.IMG_2549 Fata îmi cere un nume, i-l dau pe-al meu şi mai primesc o privire agresivӑ. Ofer alternative “Michele”, privirea se îmblânzeşte, iar dupӑ o aşteptare de vreo cinci minute suntem invitaţi într-un salon aglomerat, unde ne aşteaptӑ, cu scaunele deschise, masa noastrӑ. Cerem pesce spada,IMG_7092 iar timpul aşteptӑrii ni-l umplem prin explorarea unui galantar garnisit cu garnituri pe bazӑ de vinete (oare am mai subliniat vreodatӑ cӑ vinetele sferice sunt foarte apreciate de siciliani? Da? Atunci insist asupra faptului, şi probabil ca o voi mai face). Ne oferim un platou de vinete fierte, coapte, prӑjite şi fripte, pe care le asociem în mod fericit cu peştele. Sau foamea, sau pofta, sau chiar calitatea preparatului ne-au fӑcut sӑ-l apreciem în mod deosebit. Iar când chelnerul s-a prezentat cu il conto, surprizӑ: mormanul de vinete era din partea casei, în schimb pâinea, pe care o gӑsisem într-o pungӑ de hӑrtie pe masӑ, are preţ fix. Si nici nu e pâine, e coperti şi e pusӑ la cheltuieli obligatorii. Noroc cӑ mӑcar e bunӑ, la preţul de doi euro felia …il borgo di federico

Mulţumim pentru masӑ şi ieşim. Probabil cӑ deja e şi mai ora mesei, pentru cӑ în faţa copertinei de polietilenӑ a localului, câteva zeci de muşterii aşteaptӑ rӑbdӑtori, semn cӑ, fӑrӑ sӑ ştim, nimerisem chiar un local cu faimӑ pintre flӑmânzeni. Sau singurul din zonӑ?

Cu energia refӑcutӑ, pornim într-o nouӑ misiune de asalt. Oare ce minuni ne mai aşteaptӑ?IMG_2550IMG_2552IMG_2553IMG_2554

 

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (6) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (6)

Suntem, aşadar, în faţa celui mai important monument al Cataniei. Nu am citit nicӑieri clasificarea asta şi nici nu ne-a împӑrtӑşit-o cineva, ci am hotӑrât noi, bazându-ne pe ceea ce am aflat în timpul şederii noastre în Sicilia.

Cu câteva zile înainte de a ne îmbarca în avionul A-320 am citit o ştire potrivit cӑreia firma de transport public din Catania scoate pe piaţӑ o serie de abonamente decorate cu chipul Sfintei Agata (am încercat sӑ cumpӑr unul, dar n-am avut noroc). Asta a fost prima aluzie la marea sӑrbӑtoare în care aveam sӑ aterizӑm. Marea desfӑşurare de forţe şi de populaţie la care deja eram martori încӑ din ajun, steagurile cu sigla Sfintei expuse peste tot, pelerinii îmbrӑcaţi în halate albe, totul ne dӑdea de înţeles cӑ Sfânta Agata e la mare cinste acolo, iar marea catedralӑ (Duomo) închinatӑ ei nu poate fi decât obiectivul local cel mai important, mai ales în acele zile.

Sigur, înainte de a continua ar trebui sӑ aflӑm cine este Sfânta Agata. Este una dintre cele şapte sfinte fecioare ale calendarului bisericesc. Este originarӑ din Palermo, cel mai mare oraş (din ziua de azi) al insulei, unde s-a nӑscut în (probabil) 231 AD. A murit in 251, la Catania, iar mormântul ei se aflӑ în acest oraş. Este cinstitӑ, atât de catolici, cât şi de ortodocşi, la 5 februarie (azi suntem în 4). Citind despre viaţa ei, aflӑm cӑ a fost torturatӑ şi condamnatӑ la moarte pentru cӑ, unei vieţi în huzur pe care i-o propunea nobilul Quintianus, ea a preferat sӑ îşi mӑrturiseascӑ credinţa în Iisus şi sӑ se închine lui Dumnezeu. Quintianus nu a stat pe gânduri, a pus sӑ fie arestatӑ şi adusӑ în faţa unui judecӑtor, care, din întâmplare, era chiar el. A ordonat sӑ fie torturatӑ, cu aparate din fier şi cu foc, şi siluitӑ, ceea ce oamenii lui s-au grabit sӑ execute, dar Sfântul Apostol Petru i-a vindecat rӑnile, rӑsplӑtind-o, astfel, pentru credinţa ei. Pentru tӑria cu care a înfruntat tortura prin fier şi foc, Sfânta Agata este azi consideratӑ protectoarea celor rӑniţi, a celor arşi, a bolnavilor de cancer şi a celor care îngrijesc bolnavii. Şi fabricanţii de clopote o considerӑ protectoarea lor. Este, de asemenea, patroana spiritualӑ a oraşului Catania şi a Siciliei, dar şi a altor localitӑţi din Italia, Spania şi Malta. Tot Sfânta Agata este patroana focurilor de artificii, dar şi a … erupţiilor Etnei.IMG_7033

Ca sӑ coborâm cu picioarele pe pӑmânt, mai adaug şi cӑ în acele zile este şi sfânta protectoare a comercianţilor sicilieni, care, probabil, încӑ mai numӑrӑ şi azi banii fӑcuţi cu ocazia marii sӑrbatori.

Deci … Catedrala Sant’Agata. Istoria instituţiei este foarte lungӑ. Primul edificiu a fost construit în secolul XI, dar de atunci şi pânӑ azi cutremurele provocate de activitatea Etnei au dӑrâmat, iar catanezii au reconstruit.

Actuala clӑdire dateazӑ de dupӑ marele cutremur din 1693. Vaccarini, cel care a construit Palazzo dell’Elefante, şi-a gӑsit timp sӑ proiecteze/construiascӑ şi marea catedralӑ (de, el nu pierdea vremea pe facebook, cum facem noi azi …). Pentru cӑ era epoca barocӑ, biserica este construitӑ în acest stil, desigur, cu influenţe din alte curente estetice. Nu mӑ pricep la arhitecturӑ, dar pot vedea şi recunoaşte statuia Sfintei Agata deasupra intrӑrii monumentale. Mai adaug, înainte de poze, şi amӑnuntul cӑ Duomo din Catania adӑposteşte al treilea cel mai mai mare clopot din Italia, dupӑ cele de la San Pietro, din Roma, şi Duomo din Milano. Al catanezilor are, cicӑ, şapte tone jumate.IMG_2487IMG_2491

Interiorul bisericii este asemenea altor biserici catolice. Ia sӑ le enumӑr eu pe cele mai mari în care am intrat pânӑ acum … San Pietro, Notre Dame, Biserica Neagrӑ, Sfântul Ştefan, Sacré Coeur, Duomo di Napoli, La Madeleine … şi vor mai urma, pânӑ ne-om întoarce acasӑ.IMG_2498.JPG Bӑncile pentru credincioşi, aşa cum le ştim de peste tot, par aici insuficiente pentru mulţimea oamenilor. Sigur, datӑ fiind data, 4 februarie, cea mai mare parte sunt turişti (trӑdaţi, ca şi mine, de camerele foto atârnate de gât), IMG_7063IMG_7064IMG_7065IMG_7076IMG_7077IMG_7078IMG_7079

Nu ştiu precis dacӑ în confesional e cineva, dar lumina este aprinsӑ, semn cӑ instituţia funcţioneazӑ, fӑrӑ teamӑ de numӑrul mare de pӑcӑtoşi prezenţi.IMG_7068

Care pӑcӑtoşi (mӑ refer la turişti), fac turul navei şi al absidelor, cu ochii mai mult dupӑ arta iconograficӑ decât dupӑ scripturi.IMG_2500IMG_7061 Nici la asta nu mӑ pricep, dar notez totuşi cӑ cele mai importante dintre pânzele expuse îi aparţin lui Borremans.IMG_7069IMG_7070IMG_7071IMG_7072IMG_7073IMG_7074IMG_7085 Remarcӑm, fӑrӑ a putea sӑ le atribuim vreunui artist, multele picturi şi sculpturi, care decoreazӑ altarul Sfintei Agata, mormântul artistului lor naţional, compozitorul Vincenzo Bellini dar şi monumentele care cinstesc memoria episcopilor care au slujit, de-a lungul secolelor, în catedralӑ.IMG_7086 Mai existӑ şi nişte morminte de regi şi aristocraţi, dar ӑştia nu sunt importanţi, sӑ fie sӑnӑtoşi. Totusi, o privire curioasa aruncam si spre capele, cea mai importanta fiind, desigur, a Sfintei Agata.IMG_7062.JPG

Mai vedem şi vestigii ale edificiilor anterioare actualei clӑdiri IMG_7060.JPGşi nu putem sӑ nu ne oprim o clipӑ sӑ studiem amvonul din faţa altarului, cel mai interesant din toate bisericile vӑzute.IMG_7087IMG_7088

Fiecare îşi foloseşte telefonul în felul lui. Eu fac poze, sӑ le vӑd acasӑ, doamna aia probabil cӑ transmite în direct ce vede.IMG_7091

Am zis ceva de orgӑ? E plasatӑ deasupra uşilor, iar corul este realizat de arhitectul napoletan Scipione di Guido.IMG_7067

Nu am putut fotografia, din cauza mulţimii de oameni care trecea pe-acolo, porţile principale. Am vӑzut ca sunt decorate cu o bandӑ desenatӑ … mӑ rog, sculptatӑ, de abia mai târziu am aflat cӑ este vorba de o reprezentare, în treizeci şi douӑ de episoade, a vieţii şi martiriului Sfintei Agata.IMG_2499.JPG

Am putut, în schimb, sӑ acţionӑm un mic automat, aflat în apropierea vânzӑtorului de lumânӑri şi, în schimbul unei monede de doi euro, am obţinut o medalie souvenir. Am adus-o acasӑ pentru a o plasa alӑturi de cele de la Notre Dame, Sacré Coeur şi Catedrala din Palermo. Şi, ce ştiu eu, poate or mai urma şi altele.IMG_8865IMG_8866

Catedrala ne-a oferit şi posibilitatea unui minut de odihnӑ. No, ce mai urmeazӑ sӑ vizitӑm?IMG_2493.JPG

Un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (5) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (5)

Cine ar zice cӑ nu cunoaştem Catania?! Am nimerit, fӑrӑ sӑ avem adresa, chiar în faţa primӑriei oraşului, adӑpostitӑ în una dintre cele mai interesante clӑdiri: Palazzo degli Elefanti.

De ce oare Palatul Elefanţilor?! Sa fie primarele Cataniei un elefant, cu trompӑ – capabil sӑ-I ducӑ de nas pe catanez? Sau, prin tradiţie, primarii oraşului or fi nişte personaje uriaşe şi puternice?

De fapt, e ceva mai simplu. Elefantul este un simbol al localitӑţii, un animal emblematic. Aha, deci de-aia mi-a dat fratello ala negru un elefӑnţel de plastic, sa-i apere pe catanezi de mine?

Am studiat istoria edificiului şi am aflat cӑ proiectul a fost fӑcut de arhitecţii Giovani Batista Longobardo şi Giovani Batista Vaccarini (probabil ca era o condiţie primordialӑ sӑ îi cheme ca pe Ioan Botezӑtorul), undeva pe la începutul secolului 18. Era un fel de reacţie a catanezilor dupӑ erupţiile Etnei de dupӑ 1890. A mai contribuit la bunӑdispoziţia domnilor primari de douӑ sute de ani încoace şi pictorul Giuseppe Sciutti, care a asigurat picturile de la etajul al doilea. In tot cazul, se pare ca pana in 1995 nu au uitat cui isi datoreaza localul primariei.IMG_2479

Nu vrem sӑ-i cerem audienţӑ domnului sindico al Cataniei, oricum e duminicӑ, aşa cӑ ne mulţumim sӑ vizitӑm curtea interioarӑ a palatului. IMG_2465IMG_2468IMG_2470IMG_2472IMG_2473IMG_2474IMG_2476

Principala atracţie, din punctul meu de vedere, cele douӑ limuzine expuse.IMG_2480IMG_2483IMG_2484

Dar sӑ nu trecem cu vederea inscripţia latineascӑ de pe peretele palatului: Noli offendere patriam Agathae. E vorba de prima parte a unui îndemn atribuit chiar Sfintei Agata: Noli offendere Patriam Agathae quia ultrix iniuriarum est. Nu trebuie sa ştim prea bine latineasca pentru a prinde sensul dictonului: Non offendere il paese di Agata, perché è vendicatrice di ogni ingiustizia. Adicӑ Sfânta Agata vegheazӑ! De fapt, încrederea în Sfânta e afişatӑ în mai multe locuri din oraş, mӑcar sub forma unui acronym (L’acronimo N.O.P.A.Q.V.I.), deci orice strӑin aflat acolo trebuie sӑ bage de seamӑ.IMG_2481

Ieşind din Palatul Elefantului ne întâlnim imediat chiar cu mӑria sa, stӑpânul. E ӑla de pe soclu, uşor de recunoscut.IMG_2488IMG_2489

Fântâna se numeşte Fontana dell’Elefante (pӑi da, era greu de ghicit) şi a fost construitӑ, pe la 1735, de acelaşi Giovani Batista Vaccarini. Simbolul elefantului este, pentru catanezi, la fel de important ca Sfânta  lor localӑ. Încӑ din secolul 13, uriaşul animal este considerat un alter ego al oraşului, atât de reprezentativ încât mult timp Catania nu a fost Catania, a fost Citta dell’elefante. Pӑcat cӑ “mon frère” ӑla negru din Piazza Universita nu a fost mai explicit când mi-a dat elefӑnţelul din plastic …

Sӑ ne uitӑm niţel în jurul nostru! A, pӑi recunosc locul, e chiar acela de unde se transmitea asearӑ procesiunea Sfintei Agata, Piazza del Duomo. Înseamnӑ cӑ urmӑtorul nostru obiectiv va fi chiar Duomo, sau, aşa cum e de fapt denumit, Catedrala Sant’Agata.

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (4) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (4)

Dupӑ atâtea generalitӑţi, credem cӑ e timpul sӑ trecem şi la treabӑ. Chiar dacӑ mai aruncӑm câte-o privire prin vitrinele prӑvӑliilor, noi nu am venit atâta cale ca sӑ facem turism de shopping, iar ocazia de a demonstra cӑ aşa este se prezintӑ, desigur, pe Via Etnea.IMG_2431IMG_2432

Ne întâlnim cu o bisericӑ monumentalӑ, iar stilul baroc al construcţiei parcӑ ne obligӑ sӑ o vizitӑm. Denumirea lӑcaşului este, aşa cum vedem scris pe un panou din faţa lui, “Basilica della Collegiata”.IMG_2449

Care i-or fi colegii, ramâne un mister, cel puţin deocamdatӑ, dar istoricul bisericii e la îndemânӑ,IMG_7041 iar noi profitӑm de posibilitatea de a-l afla: bazilica a fost construitӑ pe la începutul secolului 18, în stil baroc (i ate uitӑ, chiar am nimerit-o!) dupӑ evenimentele telurice de la 1663 si 1669 (cutremure, erupţii …). Arhitectul faţadei se chema Stefano Ittar, iar colegul sӑu, cel care a conceput biserica în ansamblu, a fost Angelo (!!) Italia (dacӑ nu e un pseudonim, atunci e un nume predestinat).

Sigur cӑ faţada bazilicii este aia care impresioneazӑ în primul rând. Şi o face cu succes, prin decoraţiunile multiple şi complicate, având ca piese principale patru statui: Sfinţii Petre şi Pavel, Sfintele Agata şi Apollonia. Mai sunt coloanele, şi, desigur, scara monumentalӑ.IMG_2448IMG_2450

Interiorul bazilicii e ca un interior de bazilicӑ. Obişnuitele bӑnci, ocupate de o mulţime de credincioşi care îl ascultӑ cu atenţie pe pӑrintele, iar din când în când se ridicӑ în picioare şi intoneazӑ, împreunӑ cu tata popa, versuri în limba latinӑ. Mӑ întreb dacӑ ştiu ce spun … dar din nou simt pӑrerea de rӑu cӑ nu am învӑţat mai bine latineşte. Sigur nu mӑ înjurau pe mine, dar, totuşi, era bine sӑ ştiu şi eu ce se discutӑ în plenul credincioşilor.IMG_7039IMG_7035IMG_7042IMG_7054

Admirӑm şi orga de deasupra altarului – o amplasare, dupӑ pӑrerea şi experienţa mea, mai rarӑ pentru bisericile catolice. Deci ne asumӑm tema de cercetare pentru urmӑtoarele biserici pe care le vom vizita prin Sicilia.

Nu putem trece nepӑsӑtori pe lângӑ lucrӑrile de artӑ plasticӑ – icoane în stil occidental, IMG_7034IMG_7036IMG_7040dar nici pe lângӑ statuetele expuse în pӑrţile laterale ale intrӑrii principale. Sfântul Gheorghe, ocupat cu uciderea balaurului, aflat în dreapta intrӑrii (sau stânga ieşirii?), IMG_7037IMG_7038dar şi un atât de vesel cӑlugӑr, care oferӑ binecuvântarea.IMG_7051.JPG

Sfânta Agata e şi ea ţinutӑ la loc de cinste – şi nici nu se putea altfel, doar se apropie ziua ei (şi a Siciliei).IMG_7032IMG_7033

Pe când ne apropiem de ieşire, un domn bine s-a apropiat de noi şi mi-a oferit o foaie xeroxatӑ. Nu m-am grӑbit sӑ o înhaţ şi bine am fӑcut. De fapt, cetӑţeanul spera sӑ obţinӑ de la noi câteva zeci de euro într-un scop, fӑrӑ îndoialӑ, nobil, dar n-a avut noroc. L-am lӑsat sӑ-şi spunӑ povestea pe limba lui, dupӑ care i-am rӑspuns cât se poate de candid: “Non înţelego, sorry”. Fiind în bisericӑ, cred cӑ nu şi-a putut permite sӑ mӑ injure. Oricum, a economisit o foaie xeroxatӑ.

N-am stat foarte mult în biserica Della Collegiata, dar la ieşire gӑsim Via Etnea şi mai aglomeratӑ. Un minicar roşu, un fel de treno turistico, îşi croieşte cu greu drum prin mulţimea de pietoni,IMG_2445 iar dupӑ trecerea lui apar douӑ personaje de alt fel. Cowboy-ii moderni par sӑ se cunoascӑ cu toatӑ lumea, zâmbesc politicos în dreapta şi în stânga,IMG_2438IMG_2440 în timp ce noi ne amintim de doi colegi de-ai lor de la Paris, care nu au ezitat sӑ îşi arate autoritatea (şi forţa) pentru a-i pune pe fugӑ pe doi infractori periculoşi (nişte bişniţari amarati de sub un pod din Montmartre).

Pӑtrundem în Piazza Università. Chiar sub clӑdirea masivӑ şi monumentalӑ a Università degli Studi, neguţӑtorii de dulciuri îşi aşteaptӑ muşteriii.IMG_2453IMG_2454IMG_2459IMG_2460IMG_2462IMG_2463 Interesant, modul lor de a-şi striga marfa îmi aminteşte de precupeţii din piaţa Centralӑ braşoveanӑ din copilӑria mea care îţi spӑrgeau timpanele cu “Ia rapidu’! Ardeiaşu!” (nu ardea nici un Iaşi, alarmӑ falsӑ). Sicilienii cei dulci mi-au atras atenţia prin sincronizarea cu care îşi promovau articolele, ţipând toţi odatӑ, ca la comandӑ (şi amuzându-se copios în secunda urmӑtoare).

Aceastӑ Piaţӑ Universitarӑ pare sӑ fie un fel de nucleu al vieţii turistice cataneze. Din doi în doi paşi, câte o fatӑ frumoasӑ şi plictisitӑ încearcӑ sӑ te corupӑ (doar suntem în Sicilia) sӑ cumperi un tur cu autocarul.IMG_2455IMG_2457IMG_2458IMG_2461 Nu ne lӑsӑm seduşi nici de frumuseţea fetelor, nici de a autocarelor, preferӑm sӑ circulӑm cu autotalpa, aşa cum am început. Iar ca sӑ funcţioneze, orice mijloc de transport are nevoie de perioade de repaus, motiv pentru care profitӑm de o bancӑ.IMG_7055

Universitatea catanezӑ este cea mai veche din Sicilia. A fost fondatӑ în 1434, fiind a 13-a ca vârstӑ din Italia şi a 29-a din lume. Astӑzi, instituţia are 23 de facultӑţi, de la agronomie la medicinӑ, cea mai importantӑ fiind, desigur, cea de Limbi strӑine, Litere şi Filosofie. Clӑdirile “expuse” pe Via Etnea nu sunt singurele corpuri ale Universitӑţii, exact ca cea din Braşov îşi trimite studenţii prin toate coclaurile (Facultatea de Giurisprudenza se aflӑ undeva în apropiere de Giardino Bellini, într-o incintӑ bine încuiatӑ …).

Nu am pӑrӑsit banca din Piazza Università înainte de a avea şi o întâlnire interesantӑ. S-a apropiat de noi un cetӑţean de culoare, un tip plin de dragoste frӑţeascӑ: “Fratello, fratello, come vai?” Am reacţionat la fel ca în biserica recent vizitatӑ, cu speranţa de a scapa de el. Omul a insistat: “My brother, are you a tourist?” Sigur cӑ eram turişti, dar nu eram de pӑrere cӑ asta îl privea pe el. Am încercat din nou o varientare, dar frӑţiorul era chiar pus pe treabӑ şi nu voia sӑ plece: “Mon frère, d’où vous venez?” I-am rӑspuns: “De Roumanie” şi buzele lui cele groase au desenat un mare semn de mirare. Când şi-a revenit, am aflat şi motivul pentru care a fost surprins. Nu credea cӑ românii ştiu sӑ vorbeascӑ franţuzeşte. Drept rӑsplatӑ ne-a oferit douӑ mici figurine din plastic, pe care le-a numit “porte bonheur”, dupӑ care a pornit la treaba lui.IMG_8685.jpg L-am mai întâlnit de douӑ ori în aceeaşi zi, îşi folosea talentele de poliglot şi cu alţi fraţi.

Ne-am amintit cӑ în ’89, strӑinezia a aflat despre România pentru cӑ nişte ziarişti de-ai lor au reuşit sӑ comunice cu lumea pe stradӑ în limba francezӑ. Dupӑ aproape 30 de ani, mai sunt totuşi unii care se mirӑ cӑ românii au coborât din copac?! Eu am avut noroc de acel “fratello, my brother, mon frère” cu talente lingvistice, am primit de el amulete. Alţii ce or avea de oferit? Banane?

 

Un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

SOGGIORNO IN SICILIA DI SANT’AGATA (3) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO IN SICILIA DI SANT’AGATA (3)

De cele mai multe ori, gara unei localitӑţi este cel mai important reper de orientare în spaţiu, folosit ca atare de societӑţile locale de transport public. Pe aşa ceva am mizat şi noi ieşind în terminalul din faţa edificiului catanez, dar multitudinea de autobuze de acolo ne-a cam dat de furcӑ. Mulţimea vidӑ se datora, fӑrӑ îndoialӑ, manifestӑrilor omagial-religioase din oraş, dar asta nu ne ajuta în deplasare.

Singura variantӑ la îndemânӑ, dacӑ pot spune aşa, rӑmânea mersul pe jos. N-o fi Catania asta aşa de complicatӑ sau de mare încât sӑ nu nimerim Brӑila din ea, mai ales cӑ, vorba aia, ne-a dat statul logistica necesarӑ: un telefon celulos cu acces la internet, adicӑ la hӑrţile lui Googu şi Waze. Da, dar aplicaţiile astea au nevoie de un reper. Aleg Vittorio Emanuelle (intersecţia cu via Crocifero, despre care am citit câte ceva), din experienţele napoletanӑ şi romanӑ ştiu cӑ o vie cu numele ӑsta strabate orice centru. Waze îmi deseneazӑ imediat o traiectorie surprinzӑtor de scurtӑ, aproximativ un kilometru, iar noi purcedem imediat la drum.

Traversӑm Via Marchese di Casalotto, pe lângӑ pizzeria cu nume Italian get-beget (Istambul) şi ne înscriem pe Corso Martiri della Liberta,IMG_2380.JPG luând cap compass spre  o bisericӑ mare, având o cupolӑ semisfericӑ, ceva care aminteşte de clӑdirile maure. Are, totuşi, o cruce deaspra, e creştinӑ, dar nu gӑsesc nicӑieri sfântul patron. Sigur bannerul afişat în faţa ei e doar o diversiune, n-am auzit niciodatӑ de sfântul Autolavaggio.IMG_2381IMG_2383IMG_2384

Rӑmânem nelӑmuriţi, dar ne continuӑm expediţia prin Piazza della Republica.IMG_2387IMG_2388IMG_2389 IMG_2393.JPGForţele de ordine au pus stӑpânire pe spaţiul respectiv, dispunând de autovehicule moderne. Încerc sӑ mӑ apropii tiptil de un VW Transporter T3 camionetӑ, vopsit în culorile Protecţiei civile, dar mutra ameninţӑtoare, îmbrӑcatӑ într-o uniformӑ şi mai ameninţӑtoare şi ameninţând cu un arsenal mai bogat decât al lui Yasser Arafat mӑ descurajeazӑ. Încerc folosirea camerei ascunse, dar … trag pe lângӑ.IMG_2390

Ne atrage atenţia un cactus din centrul Pieţei. Avem şi acasӑ o rudӑ sӑracӑ de-a lui, o ţinem într-un mic ghiveci.

IMG_2391

Catanezii ӑştia sunt adepţii libertӑţii … a l’americano?IMG_2394

Corso Sicilia cӑtre … vedem când ajungem acolo. Mai ales ca waze ne bagӑ pe tot felul de strӑduţe de care, probabil, nici riveranii nu au auzit.IMG_2395IMG_2398 În schimb, se pare cӑ a auzit bine primӑvara (sau vara?) sicilianӑ.IMG_2396IMG_2397

Un prim semn de civilizaţie: Dacia Duster! Dupa care …IMG_2400.JPGIMG_2402IMG_2404

Chiosco bar, apoi, dacӑ trecem de bisericӑ, chiosco-camioneta cu bananaIMG_2405IMG_2407IMG_2408

Şi o viuţӑ-mercatto, unde vitrinele frigorifice sunt plasate în mijlocul drumului, încât se vede bine cât de mult lipseşte opeceul … Citim şi preţurile, o bucӑţicӑ de pui de-al lor costӑ cât … o bucӑţicӑ de pui de-al nostru. Dar … depinde ce pui (şi ce iei).IMG_2409.JPG

Uite şi o vitrinӑ care ai zice cӑ se teme de opece sau denea. Dar, judecând dupӑ cantitatea de ruginӑ care a mâncat inoxul balanţei, teama e doar de faţadӑ …IMG_2412

Via Pacini (nu Pacino – ӑla, cicӑ, ar fi bântuit printre mafioţi la Palermo, nu la Catania), care e cunoscutӑ, potrivit Googumaps, mai ales pentru un negozzio denumit “Tutto per la scarpa”. Intrӑm plini de speranţӑ şi ieşim cu traista plinӑ cu o pereche de ghetuţe numai bune pentru a înfrunta rocile dure şi ascuţite de pe Etna.IMG_2413IMG_2415

Gӑsim, dupӑ mercatto stradale, şi un minimarket, închis; dar … îl gӑsesc deschis la alte ore, când o sӑ ştiu ce sӑ cumpӑr de la el.IMG_2414.JPG

Via Romeo (cine o fi ӑla?), apoi via Gemellaro,IMG_2410IMG_2411IMG_2414IMG_2415IMG_2416 de unde, nici noi nu ştim cum, am ieşit în via Etnea. De fapt, aceasta pare sӑ fie principala arterӑ a oraşului, dacӑ luӑm în considerare lӑţimea pӑrţii carosabile şi cantitatea de pietoni care au invadat-o (dintre care foarte mulţi poartӑ justificativul halat alb al pelerinilor).IMG_2418IMG_2419IMG_2420

Strada Etnei, ca şi altele din zonӑ, sunt ornate cu porţi electrice, pe care lumina soarelui le face inutile. Dar vine, el, întunericul …

Încӑ o bisericӑIMG_2421 şi … apare esenţialul: încӑ o tarabӑ cu dulciuri. Nu sunt nutritionist, nici la aritmeticӑ nu mӑ avânt, dar cred cӑ o asemenea cantitate de dulciuri împӑrţitӑ la toţi plimbӑreţii prin oraş înseamnӑ un procent de aproximativ 115, 34(2) diabetici (restul nu au raspuns la sondaj).IMG_2417IMG_2422IMG_2423IMG_2424IMG_2425IMG_2426IMG_2427IMG_2428

Noroc cӑ vine primӑvara !…IMG_2430.JPG

 

Un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized