Veteranului de război

poem de Nicolae Darabant

Ţii minte-ncleştarea cu duşmanii Ţării

Şi încordarea extremă-a puterii,

În lupta ta dusă din toată fiinţa

Când viaţa-i fi dat-o s-aduci biruinţa.

Şi iată că Domnul, cu forţa-I Divină,

Îţi dete putere să-nvingi pe jivină,

Răpus-ai duşmanul cel rău şi rapace

Şi-ai redat Ţării lumină şi pace!

Ţi se cuvine şi cinste, şi onoare,

Iar faptelor tale zilnic o floare,

Eşti simbol de jertfă, de luptă şi glorie,

Iar faptele tale stau scrise-n istorie,

Istoria vie eşti tu pe pământ,

Ca ciuma cea neagră în veci să dispară,

Eroul în viaţă cu chipul de Sfânt.

La Oarba-i luptat, luptat-ai şi-n Tatra

Şi-ai fost la Carei, alături de tata,

Când tata căzuse atunci pentru Ţară,

Ca-n lumea întreagă şi-n ţară la noi

Să nu mai existe vreodată război.

Iar tu, prea viteazul nostru oştean,

Adă-ţi aminte de-un tânăr elan,

Căci spiritul tău cel cutezător,

Iar va renaşte din propriul ogor

Şi împlini-se-va-n Ţară ce-i de-mplinit,

Cum şi adevărul răsare din mit!