Arhive lunare: Septembrie 2013

SOLDA DE ABIA AJUNGEA CA SĂ PLĂTESC COROANELE MORTUARE de Didier Daurat, traducere de Mihai-Athanasie Petrescu

Solda de abia ajungea ca să plătesc coroanele mortuare

După ce mi s-a terminat convalescenţa, m-am dus la Avord, lângă Bourges, unde o câmpie întinsă era şcoală pentru ucenicii aviatori. Exigenţele războiului transformaseră antrenamentul piloţilor într-o adevărată farsă aeronautică. În ciuda valorii instructorilor – comandaţi de doi şefi excepţionali : Sadi-Lecointe şi Moineau – în fiece zi aveau loc accidente. Aviaţia de abia avea vârsta noastră şi cei douăzeci de ani ai ei se înfruntau cu cei douăzeci de ani ai noştri. În mâini nepricepute, materialul se dovedea de neîmblânzit. Avertismentele, precauţiile şi reproşurile erau inutile: înfioraţi de Victoria lor aparentă asupra gravităţii, tinerii aviatori făceau tot mai multe greşeli. Unele dintre ele se terminau la sol, în zgomot de lemn rupt şi de pânză deşirată. A doua zi, după ce făceam chetă pentru coroanele mortuare, noi urmam, trişti, convoiul camaradului nostru ghinionist.

– O să ne cheltuim aşa toată solda! glumeam noi ca să ne mascăm emoţia.

Şi totuşi, Sadi-Lecointe şi Moineau făceau totul pentru a descoperi foarte repede adevăratele vocaţii şi a-i trimite la unităţile lor pe candidaţii inapţi. Am asistat, la Avord, la nişte scene dramatice de eliminare. Mi le-am reamintit mult mai târziu, când am fost şi eu, la rândul meu, nevoit să exilez nişte piloţi care nu erau făcuţi pentru Linie. Din când în când, cei doi instructori de la Avord ne ofereau un festival de acrobaţie, al cărui scop, mai mult sau mai puţin mărturisit, era să ne ridice moralul, având, totuşi, grijă, să ne facă să înţelegem care era gradul nostru de lipsă de experienţă. Îmi aduc aminte cum s-au apucat, odată, să vâneze potârnichi. Le făceau să zboare şi le împuşcau la cincizeci de centimetri de sol, spre marea bucurie a popotei.

Dacă botezul aerului m-a lăsat indifferent, prima mea “simplă” mi-a provocat o emoţie profundă. Eram una cu maşina, vibraţiile motorului rezonau cu întregul meu organism şi mişcările comenzilor erau ca nişte reflexe ale mâinilor şi picioarelor  mele. La decolare am simţit o teamă reală, dar am scăpat de ea la înălţime. Intuitiv, simţeam că pericolul se îndepărta odată cu solul. Nu mai aveam decât un sentiment de mândrie devoratoare: fericirea unui om care se eliberase de legea gravitaţiei. În acest moment se produce o transformare fizică a adevăraţilor piloţi, care recunosc în văzduh un aliat.

Zilele se scurgeau într-o lentă monotonie. Odată cu venirea toamnei, zborurile s-au rărit. Erau înlocuite cu ore de tehnică, la care învăţam rudimente de mecanică. Când vremea o permitea, decolam. Instructorii noştri ne puneau în gardă că Voisin-ul avea o tendinţă supărătoare de a se pune pilon. Ajungea să greşeşti aterizarea, şi carlinga se îndoia la nivelul umerilor şi decapita pilotul, prizonier în cada sa. Dar aparatul mai prezenta un inconvenient : mânat de un nepriceput, el amorsa urcări şi coborâri alternate, a căror frecvenţă creştea rapid. Acest « montagne russes », necorijat la timp, făceau imposibilă restabilirea linei de zbor şi duceau la zdrobirea de sol.

M-am dat şi eu în el la al patrulea zbor al meu, când mă credeam deja un pilot desăvârşit. Degeaba trăgeam de manşă cân avionul începea să coboare şi o împingeam cu putere când se cabra. Comenzile nu răspundeau la eforturile mele. Din ce în ce mai mult mişcările Voisinului se amplificau şi solul se apropia. Cu o energie amplificată de teamă am acţionat cârmele pentru a pune în funcţiune resortul conpensator de stabilizare. Ca prin minune, fenomenul a încetat şi am aterizat fără pagube. În sfârşit, la 16 decembrie mi-am luat examul de brevetare ca pilot şi gulerul meu de pifan s-a împodobit cu aripile pe care le dorisem atât.

Apoi am fost trimis la Châteauroux, pentru un stagiu de o lună pe Caudron G 3 şi G 4, destinate reglarii tirului de artilerie. De acolo, m-am dus la centrul de la Plessis-Belleville, lângă Paris, unde m-am împrietenit cu capitanul Dagnaux şi m-am iniţiat în strategia militară. Când am terminat-o şi pe asta, am avut tendinţa de a mă crede un as, şi eram nerăbdător să-mi dovedesc valoarea. Aşa că mi-am pregătit un Caudron G 4 şi am pornit la atacul cerului. La o altitudine convenabilă, m-am apucat să fac glisade şi viraje cât mai precise. Pentru a termina, am început un looping. Spre marea mea surprindere, m-am pomenit imediat într-o poziţie insolită. Singurul reflex de care am fost capabil m-a făcut să mă agăţ de manşă, cu singura grijă să nu fiu aruncat din carlingă. După o jumatate interminabilă de minut am devenit conştient că zburam pe spate pe o traiectorie rectilinie impecabilă. Am tăiat imediat contactul şi, după ce a desenat o buclă elegantă, G 4 s-a restabilit singur. Ca să-mi revin şi să-mi recapăt echilibrul, mi-am prelungit demonstraţia cu câteva minute şi am aterizat, un pic îngrijorat de ce mă aşteaptă jos. Toată lumea s-a repezit la mine să mă felicite şi nimeni nu a crezut că fusese o figură neintenţionată. Din contră, de câte ori nu am auzit după aceea aviatori recunoscuţi care îşi negau erorile evidente şi revendicau pentru ei meritele unei figuri involuntare !Avord_CaudronG3

(sursa foto: http://albindenis.free.fr/Site_escadrille/Ecoles_Avord.htm

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Didier Daurat - In curentul elicei

ZBURATOARE 25 de Mihai-Athanasie Petrescu

Cele şapte avioane CASA C-101 care formeaza PATRULLA AGUILA, într-o fermecătoare evoluţie la Keckemeti Repulonap 2013 (imagini din cele doua zile ale manifestării).

IMG_5448 IMG_5450 IMG_5460 IMG_5463 IMG_5465 IMG_5466 IMG_5485 IMG_5488 IMG_5489 IMG_5504 IMG_5524 IMG_5542 IMG_5543 IMG_5553 IMG_5578 IMG_5588 IMG_5926 IMG_5933 IMG_5935 IMG_5950

Scrie un comentariu

Din categoria Galerie foto

LANSARE DE CARTE: “TRAIAN VUIA – VIAŢA ŞI OPERA” de Mihai-Athanasie Petrescu

Monografia TRAIAN VUIA – VIAŢA ŞI OPERA

Joi, 26 septembrie 2013, Muzeul Tehnic “Dimitrie Leonida” din Bucureşti a organizat si găzduit lansarea unei noi opere capitale dedicate pionierilor Aviaţiei Române.

IMG_0001 IMG_0002

Monografia TRAIAN VUIA – VIAŢA ŞI OPERA se datorează muncii pasionate depuse de cercetătorii Dan Antoniu, Ioan Buiu, Dan Hadârcă, Radu Homescu şi regretatul George Cicoş. Volumul a fost alcătuit pe baza a numeroase documente originale, căutate şi găsite în: Arhiva Naţională Istorică Centrală, Arhiva Muzeului Militar Naţional, a Muzeului Naţional Tehnic “Dimitrie Leonida” (care deţine, în patrimoniul său, şi mai multe cazane termice marca “Vuia”. Au mai fost utilizate şi documente din unele arhive private.

Activitatea s-a bucurat de prezenţa a numeroase personalităţi din domeniul istoriografiei de aviaţie de la noi, printre care i-am recunoscut pe Sorin Turturică, Alexandru Armă, Razvan Bujor, Alexandru Bartoc şi Horia Stoica, aviatori, paraşutişti (dl. Puiu Vulpoiu), artişti (pianistul Dan Grigore, adus aici de pasiunea lui pentru aviaţie şi actriţa Doina Ghiţescu), politicienii (dar şi piloţii) Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Berceanu, care au avut o importantă contribuţie la finanţarea editării monografiei. Nu trebuie uitat nici dl. Barboni, primarul comunei natale a lui Traian Vuia.

IMG_7108

Nu se putea găsi un loc mai potrivit pentru lansarea unei istorii a lui Traian Vuia decât această sală de conferinţe a Muzeului Tehnic care avea ca principal element de pavoazare o frescă urişă, reprezentând momentul istoric de la 18 martie 1906, ziua primului zbor din istorie al unui avion, configurat exact aşa cum îl descrie definiţia lui Clément Ader. Mai puteau fi văzute panouri cu documente şi fotografii cu Traian Vuia, dar şi unul dintre acele faimoase cazane termice concepute şi construite de Vuia.

IMG_7103 IMG_7105

Doamna Laura Maria Albani, directoarea Muzeului Naţional Tehnic “Dimitrie Leonida a deschis activitatea, prezentându-i pe autorii monografiei, prezenţi în sală şi dându-le, fiecăruia în parte, cuvântul.

IMG_7112

IMG_7114

Au vorbit, în ordine: dl. profesor doctor George Potra, dl. ambasador Radu Homescu, cercetătorul Dan Antoniu, dl. inginer Ioan Buiu şi dl. inginer Dan Hadârcă. A fost pomenit şi George Cicoş, cel care a avut iniţiativa reeditării monografiei, îmbogăţită cu informaţii descoperite ulterior apariţiei, în 2006, a primei ediţii. Aşa cum a remarcat şi dna directoare Albani, discuţia s-a transformat într-o evocare a lui Traian Vuia, revelându-se nu numai creaţia lui în domeniul aeronautic, dar şi activitatea lui socială şi politică, într-o demonstraţie a necesităţii cunoaşterii personalităţilor istoriei poporului nostru şi, mai ales, într-o o adevărată lecţie de patriotiosm.

IMG_7123 IMG_7126 IMG_7129 IMG_7133 IMG_7137

La final, Doina Ghiţescu a venit cu un colaj de versuri aparţinând unor poeţi importanţi din literatura română, toate aceste opere inspirate fiind de mirajul zborului.

IMG_7140

Autorii au oferit apoi autografe.

Ȋn ce mă priveşte, sunt foarte mândru că am contribuit, după priceperea mea, la elaborarea monografiei, prin traducerea unor texte din limba franceză.

5 comentarii

Din categoria Aparitii editoriale

ZBURATOARE 24 de Mihai-Athanasie Petrescu

Cea mai mare „pasare” care a zburat peste spectatorii mitingului de la Kecskemet 2013 a fost un C-17 „Globemaster” cu inmatriculare maghiara. Un monstru frumos, impresionant, chiar daca nu a facut si el figuri ca Spartanul italienilor.

Lipsa de claritate a primelor imagini se datoreaza nu (numai) nepriceperii mele, ci fumului de la incendiul de vegetatie iscat dupa atacul la sol al unei patrule de Grippen.

IMG_6298 IMG_6301 IMG_6304 IMG_6306 IMG_6307 IMG_6309 IMG_6310 IMG_6311 IMG_6314 IMG_6315 IMG_6316 IMG_6320

Scrie un comentariu

Din categoria Galerie foto

UN ZÂMBET, O FLOARE ŞI … SPINI PE RĂZOARE de Nicolae Dărăbanţ

UN ZÂMBET, O FLOARE ŞI … SPINI PE RĂZOARE[1]

IMG_0003

Cuvânt înainte

 

Iată că prietenul nostru poetul NICOLAE DĂRĂBANŢ a ajuns la cea de-a treizecea carte! El, care ameninţă de mai mulţi ani că pune tocul in cui”, are încă forţa şi motivaţia pentru a veni în faţa cititorilor.

De această dată ne mândrim că am reuşit să-l convingem să recupereze, de prin periodice, o colecţie de texte aparţinând tuturor domeniilor pe care, de obicei, le abordează dl. Dărăbanţ: poezia patriotică, oda, elegia, poezia de meditaţie filosofică, dar şi genurile umoristice în care a excelat mereu: fabula, satira, epigrama. Am aflat de la autor că a depus o muncă grea, răsfoind sute de ziare şi reviste aflate în arhiva domniei sale: publicaţii din presa locală, unele de mare prestigiu la vremea lor (GAZETA DE TRANSILVANIA, CURIERUL DE BRAŞOV, LUGOJUL, ECRAN MAGAZIN, DRUM), în reviste literare (RAPSODIA, AG PE RIME, TIMPUL (Australia), reviste militare sau istorice (REZERVA OŞTIRII ROMÂNE, ROMÂNIA EROICĂ, CONDEIUL ARDELEAN) şi publicaţii umoristice (URZICA, ŞOPÂRLA, CHIPĂRUŞ (Republica Moldova).  Selecţia nu a fost lucru simplu, dar rezultatul ei, pe care i-l propunem, cu căldură, cititorului, este deosebit de valoros.

Pe de-o parte, ni-l aminteşte pe Nicolae Dărăbanţ, aşa cum îl ştiam încă de acum 20 de ani, plin de vervă, dar şi cu multe întrebări existenţiale sau … sociale. Pe de alta, versurile sale, chiar şi cele umoristice, trasează o istorie a perioadei post-decembriste, punctând evenimente sau trăiri din anii trecuţi. Cu zâmbetul pe buze, sau cu încrâncenarea pe care ne-o provoacă propriile noastre amintiri, trecem din nou prin greutăţile de atunci şi le comparăm cu ce avem acum în faţa ochilor.

Valoarea textelor antologate este certificată şi de prestigiul publicaţiilor menţionate sub fiecare text sau grupaj de texte. Reviste (exemplul cel mai bun fiind URZICA) pe care, în perioada comunistă şi imediat după aceea, le aşteptam cu sufletul la gură, pentru că îndrăzneau să înţepe în locul nostru, discret, dar, pentru noi, dureros, aspecte ale societăţii. Ziare care au continuat, atât cât acţionarii lor au putut să le ţină pe piaţă, nişte tradiţii gazetăreşti seculare. Publicaţii care se citeau în toată ţara (deşi îmi amintesc ca redacţia „Ecran Magazin-ului” era într-un fel de demisol pe Strada Lungă din Braşov) şi de oameni de toate vârstele. Sau, mai recent fiind, reviste literare sau istorico-patriotice editate de grupări literare de mare valoare, cum e RAPSODIA sibiană sau ROMÂNIA EROICĂ, tipărită sub egida Cultului Eroilor.

 

Am decis, pentru o mai lectură mai simplă, să grupăm oarecum textele pe genuri, în ordine cronologică.  La fiecare text sau grupaj de texte am menţionat şi sursa, ba mai mult, am ales să adăugăm şi comentariul făcut, la acel moment, de redactorii care au selecţionat acele lucrări pentru a fi publicate. Am inclus în volum şi aprecieri la adresa unor volume ale scriitorului, dorind să arătăm şi în ce fel a fost acesta primit la momentul respectiv.

Sperăm ca volumul retrospectiv să se bucure de binemeritatul succes; chiar dacă, din nou, poetul anunţă că se retrage din activitatea „competiţională”, noi suntem siguri că inspiraţia şi dorinţa de a se exprima nu-i vor da pace. Ȋi urăm succes şi îl aşteptăm, din nou. După cum se vede şi din numărul de accesări ale versurilor sale pe Internet , de cititori nu va duce lipsă.

Mihai-Athanasie Petrescu

IMG_0005


[1] Sibiu, Editura ArhipArt, 2013

Un comentariu

Din categoria Aparitii editoriale

SCRISOARE DINSPRE ANOTIMP de Adrian Nicula

September 19, 2010 at 6:20pm

Scrisoare dinspre anotimp

 

Ştii? …a venit toamna.

Vara a rămas doar în ochii tăi.

În privirea ta caldă

Se amestecă iubire şi vină,

Sentimente contrariante şi rimă.

O vară amară s’a consumat,

Topind în căldura ei sentimente contradictorii.

În parcuri şi pe străzi, frunze desuete,

Alungate’s de vânt.

Frunzele trupului tău s’au prăbuşit ofilite,

Dezgolindu’ţi sânii plini,rotunzi şi copţi,

Ca pe’o ofrandă fără prejudecăţi

Adusă anotimpului ce vrea să’i sărute.

Buzele tale ca un fruct împârguit în trecut,

Sunt acum dulci ca un strugure copt,

Sărutarea ta a devenit licoare a lui Dionissos

Ce mi’a creeat dependenţă de „beţia continuă”.

 

A venit toamna.

Ascult fericit un trubadur ce spune:

„acoperă’mi inima cu ceva”.

Eu vreau să’ţi spun altceva:

Te rog…acoperă’mi sufletul cu dragostea ta.

 

19.09.2010 de A.N.

 

Scrie un comentariu

Din categoria Adrian Nicula

ZBURATOARE 23 de Mihai-Athanasie Petrescu

La Kecskemet am avut ocazia (din nou) sa vad evolutia unui F-16 de la Belgian Air Force

IMG_6245 IMG_6242 IMG_6244 IMG_6250 IMG_6257 IMG_6259 IMG_6254 IMG_6256 IMG_6259

Scrie un comentariu

Din categoria Galerie foto