Arhive pe categorii: Nuti Galeteanu

DELTA DUNĂRII – PE BRATUL SULINA (II) de NUTI GALETEANU

DELTA DUNĂRII – PE BRATUL SULINA (II)

Din Crișan unde am fost cazați am avut ocazia să vedem și alte locuri de poveste.  După ce în prima zi am admirat flora și fauna din  relativa apropiere a  localității Crișan, în a doua zi ne-am aventurat mai departe . Am pornit spre Letea (pe care o ”stiam” de la școală, avusesem un text printr-un manual de limba română , intitulat ”Padurea Letea” și visam cu ochii deschisi la caii salbatici de acolo)

Peisajele spre Letea sunt uimitor de frumoase…

12

Caii sălbatici s-au lăsat cu greu fotografiati…3

După ce am coborât din barcă, am fost preluați de alt mijloc de transport: o căruță a unui localnic, trasă de un cal, bine îngrijit, cu o coamă strălucitoare , cândva liber ca cei pe care îi văzusem mai devreme!

Aș fi făcut poze pe drumul spre Rezervația Pădurii  Letea, protejată de către statul român încă din 1930, dacă nărăvașul cal nu si-ar fi amintit brusc, cu toată domesticirea lui aparentă, de libertatea lui de odinioară și nu ne-ar fi zdruncinat zdravăn .

Ajungând în apropierea pădurii, hamul i-a amintit că libertatea e pe veci pierdută și s-a oprit cuminte în fața portii (în rezervație, nu intră oricine, oricum…, un lacăt mare păzind tainele pădurii).

Am pătruns în pădure, moment în care toți cei din căruță au scos rapid și aproape simultan soluțiile anti-tânțari!!! Și bine am făcut, deși unii nu văd padurea din cauza copacilor, noi riscam serios să nu o vedem din pricina țânțarilor!!!

Pădurea …plină de liane, de copaci cu trunchiuri contorsionate şi chiar de viţă de vie sălbatică. mi-a amintit de Tarzan.45

Interesant mi s-a părut faptul că există alternanțe între pădure și zone cu vegetație de  stepă.67

 

Era totul uimitor de simplu și de frumos!

Ne-am reîntors în luminișul unde lăsasem căruța și-n ochii calului  era parcă un fel de nostalgie după libertatea lui de odinioară … pătrunsese în pădure la trap, cât pe ce să ne scoatem ochii în frunzişul des al copacilor de pe marginea drumului îngust și părăseam pădurea încet. Calul înțelegea incă o dată , pentru cine stie a câta oară că libertatea și confortul sunt lucruri atât de diferite!

Calul ne-a dus din locul sălbăticiei lui în locul unde libertatea lui murise: satul Letea, un sat micuț, cu case albastre, multe acoperite cu stuf!

Din sat, am fost duși  cu căruța până în locul unde lăsasem barca … Pe drumul de întoarcere, alti cai pășteau liberi, nepăsători, fără să stie ce lucru fragil e libertatea!!!

 

 

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Nuti Galeteanu, Uncategorized

DELTA DUNĂRII- PE BRAȚUL SULINA (I) de Nuţi Găleţeanu

DELTA DUNĂRII- PE BRAȚUL SULINA (I)

Îmi doream intens să ajung să văd și Delta Dunării, cu apusurile ei  de o frumusețe uluitoare, cu peisajele ei  ireal de frumoase, văzute prin divese reportaje , așa că iată-mă în Gara Tulcea, plină de nerăbdare și curiozitate.

Abia ce coborâsem pe peron și mă întrebam cum voi găsi portul, fiind pentru prima oară acolo … dar în secunda următoare am știut că portul trebuie să fie extrem de aproape, fiindcă plămânii mi-au fost invadați de un aer umed,cu un miros specific … plăcut!

În fața ochilor mi s-a înfătișat clădirea gării, am înaintat câțiva pași și imediat în stânga am văzut portul (probabil așa a găsit și orbul Brăila, după … miros …)01

În port, o lume pestriță, vânzoleală mare-mare … lume și mărfuri, sacoșe, cutii, bagaje, chiar și … saltele de pat cărate cu hotărâre in spate de ziceai că vaporul ancorat ar fi singura legătură cu  ”civilizația” (și aveam să constat mai târziu că presupunerea mea nu era deloc  eronată).

Și fiindcă delta  e în întregime frumoasă, alegerea unui loc a fost dificilă, așa că am zis să aleg calea de mijloc, adică brațul Sulina.

Știam că trebuie să iau o navă până în Crișan, locul unde aveam cazare, așa că am încercat să aflu de unde procur biletele necesare, lucru nu prea ușor fiindcă toți păreau preocupați să își care degrabă mărfurile pe vaporul din fața mea. Intuiția mea (care se pare că în acea zi caniculară funcționa la cote maxime) ȋmi spunea că pe acea navă ar trebui să ne urcăm și noi.

Am căutat cu privirea pe cineva de-al locului, care să nu fie impovărat nici de propriile bagaje sau gânduri, nici de lipsa amabilității. M-am  ”luat” după zâmbetul  si culoarea arămie, bronzată, a pielii unei tinere care purta doar grija unui rucsac și am primit informațiile necesare…

La casa de bilete, vânzătoarea mi-a explicat si cum găsesc … nava … ceea ce mi s-a părut puțin ilar,fiind singura de mari dimensiuni acostată atunci în port (cum era oare să nu o văd ???) și totodată singura pe care scria mare : VRANCEA …

Știam că există și variante / vase mai rapide dar am preferat să mă bucur de peisaj câteva ore și nu am regretat nici un moment …02

Soarele se oglindea în apa Dunării și totul părea de un calm imperturbabil … și m-a cuprins o stare de liniște interioară, de pace adâncă, de parcă toate nelinistile și grijile lumii  rămăseseră în Tulcea … (și cum știam că drumul de întoarcere trece tot  pe acolo, și e posibil să le ”regăsesc ” am hotărât să îmi trăiesc din plin starea ZEN).03

După un drum de trei ore, am ajuns în Crișan și când intenționam să mă bucur că am pus piciorul pe pământ  am aflat că până la pensiunea unde aveam rezervare mergeam cu barca … am avut ceva emoții să pun piciorul în barca ce se clătina… dar am vrut să par totuși curajoasă deși vibratiile pe care le simteam de la motorul bărcii mă puneau  un pic pe gânduri … şi se pare că nu mă puneau degeaba (de ce te temi, nu scapi…pfff, zicala e adevărată !!!) că abia ce ajunsesem în mijlocul Dunării și motorul s-a oprit … prinsă între starea ZEN și tremurul bărcii mi-am zis că o rezolvare există întotdeauna, singura dificultate e să o găsești!  Si după câteva telefoane ale fiului proprietarului bărcii (ah, mare invenție telefonia mobilă!!!!! ) am fost ”tractați”  de altă barcă, timp în care am avut timp să observ o caracteristică a zonei : fiecare gospodărie cu barca ei !!!!!

Nu am văzut în Crișan decât un singur autoturism , un Logan alb al poliției locale … (oare unde circulau cu Loganul, totuși …?), un singur magazin sătesc (ei da, unul singur,” unic si inegalabil” ) unde domnea o atmosferă ce îmi amintea de vacanțele din copilăria mea la țară, părea un magazin desprins din alte vremuri, dintr-un trecut uitat … Magazinul se află desigur in centrul satului … până unde ai de mers mult și bine (daca nu iei barca).04

După  peripeția cu barca,  Delta mi-a răsplătit răbdarea  oferindu-mi  niste priveliști minunate …05

Dar priveliștile cu adevărat uluitoare aveam să le văd abia în zilele următoare în lungi si minunate plimbări cu barca pe brațul Sulina….

Am plecat încă de dimineață și oriunde mă uitam erau ”imagini” de poveste, ce îmi încântau mintea și sufletul…

Razele de soare se răsfrângeau și ele molatic,  vrăjite de frumusețea acestui loc …

Aici am aflat că papura are o parte … comestibilă (si da,am gustat, ca o curajoasă, din tulpina albă și umedă- Gustul mi s-a părut totuși fad …)

După ce ne-am satisfăcut curiozitatea , am admirat flora și fauna Deltei…

… și este acolo o frumusețe pe care numai ochiul și sufletul o poate cuprinde, nu cred că poate  fi surprinsă cu adevărat prin poze … cu adevărat un tărâm MAGIC , de poveste …

Surprinsă de arșița verii și de ochii noștri curioși, o broscuță s-a oprit înspăimântată pe o frunză de nufăr…

 

015

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Nuti Galeteanu, Uncategorized

Perle transilvane (II) : Mălâncrav, Criș, Saschiz de Nuţi Găleţeanu

Perle transilvane (II) : Mălâncrav, Criș, Saschiz

 

Sighișoara mi-a plăcut enorm și sub puternica impresie lăsată de Cetate, am hotărât să vad și satele din împrejurimi care încep sa devină cunoscute  datorită vechilor sale biserici  fortificate despre care citisem ici-colo,  informații  pe internet, informații care mi-au stârnit curiozitatea.

Astfel, am  pornit spre Mălâncrav, sat atestat documentar în anul 1305, devenit cunoscut după ce  Fundația  Mihai Eminescu Trust, patronată de prințul Charles a restaurat (printre altele) Biserica Evanghelică și Conacul Apafi.

În satul Mălâncrav ce aparține de comuna Laslea , domnește o liniște absolută. Aici nu există nici măcar semnal la telefon, deci poți admira în voie locul.01

Istoria bisericii este strâns legată de numele familiei Apafi  (căreia regele Ungariei i-a atribuit acest teritoriu), fiind pomenită prima dată în testamentul lui Nikolaus Apafi.

Biserica este deosebită datorită picturilor de frescă din interior, ce constituie cel mai important ansamblu de picturi murale medievale cu caracter apusean din România. Cele mai vechi picturi sunt cele ce acoperă bolta corului și pereții laterali.

În apropierea Bisericii Evanghelice se află Conacul Apafi preluat și el de Fundatia Mihai Eminescu Trust  și care după o restaurare care a durat 5 ani a devenit casă de oaspeți. 08 În apropierea bisericii fortificate și a Conacului se află  livada cu soiuri vechi și foarte aromate de mere și fabrica de suc de mere ecologic.

Din Mălâncrav, am pornit spre Criș cu al său Castel Bethlen, castel vechi  și impunător ce nu a scăpat nici el cu toată măreția lui (sau tocmai din acest motiv) de naționalizarea din  anul 1949) și  se pare că la un moment dat a devenit chiar  și sediul CAP (!!!)

Când am fost noi acolo, castelul se afla în plin proces de renovare dar chiar şi așa, rămâi uluit de frumusețea lui deosebită, ce îți taie răsuflarea …

Blazonul familiei Bethlen este vizibil în multe locuri (un șarpe ce ține un măr în gură )…

Un alt loc minunat pe care l-am mai vizitat a fost Saschiz despre care știam că are și el o foarte frumoasă biserică evanghelică fortificată, construită la sfârșitul  secolulului al XV-lea.

Această biserică a fost inclusă în patrimoniul UNESCO, alături de alte 6 din Transilvania.

În apropierea Bisericii se află turnul, înalt de 10 metri ce marchează şi centrul comunei Saschiz. Nu poți să nu remarci imediat marea asemănare  cu Turnul cu Ceas din Sighișoara, fiind în fapt o copie a acestuia.

Un alt obiectiv demn de văzut în Saschiz este Cetatea Țărănească, ridicată în secolul al XIV-lea în scopul de a proteja zona de invazii. Construcția cetății a început în anul 1347, după cum indică o inscripție pe zidurile cetății, având ziduri puternice, cu o înălțtime de 7-9 metri

Pot spune că toate acestea sunt locuri de poveste, de un farmec  aparte care ţi se ȋntipăresc pe suflet.

În concluzie, putem ţine ȋn palme perle adevăarate, dar numai în suflet păstram cu adevărat  “gurile” de rai pe care le-am vizitat, adevărate perle ale lumii. Putem fotografia ce ţinem în palme, dar niciodată ce ţinem în suflete … încă nu s-a inventat radiografia sufletului …027

 

Scrie un comentariu

Din categoria Nuti Galeteanu, Uncategorized

PERLE TRANSILVANE … de Nuţi Găleţeanu

PERLE TRANSILVANE …

Îmi doream de multă vreme să ajung în Sighișoara, Cetatea de Poveste…si iată că în această vară, am ajuns, în sfârșit! Simțeam că nu eu caut locul de vacanță ci ”locul” mă cauta pe mine.

Tot ce ”știam” despre Sighișoara, stiam de pe internet, din diverse articole si fotografii…voiam să ajung  acolo, in Cetatea locuită și să îi sorb adânc în plămâni, aerul medieval,  să vad de ce e numită ”perla Transilvaniei”.

Si  înțelegi  incă de cum cobori în gara din Sighișoara , că locul acesta păstrează în el  energia unor generații demult trecute Dincolo…ghicești cumva că în spatele simplității  gării te asteaptă  un loc de neuitat !

01

Cetatea este uimitoare, cu adevărat, încă de la primul pas pe straduțele ei înguste și pietruite, străjuite de clădiri vechi și multicolore, cu  detalii inedite și vesele si mușcate la ferestre…

De la bun început, cum ajungi în interiorul cetății atenția  îti este atrasă automat de vestitul Turn cu ceas, cu păpușile lui , ce marchează scurgerea vremii. Când am fost eu, păpușile încremeniseră, mirate de atâta frumusețe din jur ;  păpușile, martore ale unui trecut medieval, se odihneau poate și rememorau vremurile când străduțele pietruite erau traversate de  cavaleri în armuri si meșteșugari

pricepuți, a căror amintire  o păstrează între zidurile lor, cele 9 turnuri ( din 14 ) ale breslelor de altădată rămase încă în picioare, să povestească șoptit, prezentului despre o lume care a apus….

04

Sigur că nu poți rezista tentatiei de a urca sus, în turn să admiri frumusetea ce te înconjoară….

Aici sus, in Turn , alte păpuși, te privesc inocent din micile vitrine în care sunt inchise, pe vecie, prizoniere ale unui trecut medieval cu iz de poveste.

Se stie, ca Turnul a fost construit initial pentru a proteja cetatea (având ca si celelalte un rol de apărare) si de asemenea că aici a fost candva Primăria si mai apoi,Judecătoria….

În prezent,  acesta adăpostește Muzeul de Istorie, fondat în 1889 de dr. J .Bacon.

07

In Muzeu, aflăm și motivul construirii zidului Cetății si al Turnurilor sale….

077

Se poate vizita și Camera de Tortură (unde eu nu am zăbovit prea mult, din pricina senzației de ”frig” în suflet, pe care mi-o lăsa).

Celelalte 8 turnuri rămase mărturie peste vreme și vremuri au apartinut breslelor mesteșugărești: Turnul Fierarilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Cizmarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Cositorarilor ,Turnul Tăbăcarilor și Turnul frânghierilor. Acesta din urmă, situat lângă cimitirul Bisericii din Deal este  singurul locuit (de către paznicul cimitirului).

La Biserica din deal, ajungi urcând Scara Acoperită (Scara Scolarilor) ce avea initial 300 de trepte. În prezent, eu am urcat gâfâind, doar 175….m-am bucurat când am vazut, in fine, lumina de la capătul … scărilor …

08

Azi, la capătul acestei  Scari a Scolarilor se afla Liceul Teoretic ”Joseph Haltrich” (fosta Scoala din Deal) ,  clasat ca monument istoric.

09

In apropierea  liceului Haltrich , Biserica din Deal, albă și tăcută,construită în stil gotic, pe locul unei capele romanice,  mă îndeamnă sa las intre zidurile ei, o scurtă rugăciune…

Cand am fotografiat  Biserica, mi s-a părut ca Lumina lui Dumnezeu, a  mangâiat-o usor, ca să nu uităm poate că orice cuvânt spre El ne este ascultat….și in același timp…ca si Cuvântul Lui trebuie ascultat.

010

Lânga alba biserică, cimitirul evanghelic, te indeamnă la liniste ….curat și  ingrijit,ne aduce aminte ca viața este efemeră  și ca asa cum spunea un actor deosebit ”nu luam cu noi nici o avutie, decît ceea ce am dăruit”.

În incremenirea timpului (timp oprit de papusile din turn, poate, un melc se târa alene pe o alee însorită din cimitir…..

011

                                     

 

2 comentarii

Din categoria Nuti Galeteanu, Uncategorized

CȂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL de Nuţi Găleţeanu

Când imposibilul devine posibil !

Signmark

singmark

Elevii din Școala Gimnazială Specială pentru Deficienți de Auz, împreună cu părinții lor și câteva cadre didactice, au fost invitați la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru nr.38), unde interpretul finlandez de muzică rap Signmark (Marko Vuoriheimo) a susținut o prezentare cu tema „Când imposibilul devine posibil”. Evenimentul a fost organizat de Ambasada Finlandei la Bucureşti împreună cu Institutul Cultural Român. Signmark (Marko Vuoriheimo) s-a născut surd într-o lume în care muzica trebuie să fie auzită.

Evenimentul a fost organizat de Ambasada Finlandei la Bucureşti împreună cu Institutul Cultural Român.

Signmark (Marko Vuoriheimo) s-a născut surd într-o lume în care muzica trebuie să fie auzită. Cariera lui Signmark în muzică a început odată cu traducerea colindelor de Crăciun în limbajul semnelor, astfel încât întreaga familie să le poată cânta împreună. Urmărind videoclipuri la MTV, îşi propune ca într-o zi să apară şi el la TV. Alegerea lui a fost hip-hop-ul şi muzica rap datorită ritmului acestora, dar şi a posibilităţii de a vorbi prin intermediul muzicii.

Visul lui de a începe o carieră în domeniul muzicii a stârnit îndoială în rândul câtorva prieteni ai săi care considerau că este cea mai ridicolă idee a unei persoane surde şi că muzica este făcută numai pentru a fi auzită. Ignorând reacţia acestora şi continuând visul său din copilărie, ajutat de mulţi prieteni şi de un mare grup de voluntari, Signmark a reuşit să lanseze în anul 2006 primul său DVD cu muzică hip-hop în limbajul semnelor. MTV-News a participat la petrecerea organizată cu ocazia acestei lansări.

Al doilea album „Breaking the Rules‟ a fost lansat de Warner Music, Signmark devenind astfel prima persoană cu deficienţe auditive din lume care a încheiat o afacere record cu o casă de discuri de renume.

 

Scrie un comentariu

Din categoria Nuti Galeteanu