Arhive lunare: Noiembrie 2013

LA MOARTEA TIZULUI MEU de Nicolae Dǎrǎbanţ

LA MOARTEA TIZULUI MEU

Ieri a murit Nicu

Şi-n ziare scrie,

Cǎ l-au dus cu dricu’

Şi cu trei sicrie.

Ȋntr-unul sǎ doarmǎ

Şi-n douǎ sǎ scrie.

I-au pus şi o armǎ,

Cu patul ȋnalt,

O puşcǎ de soc,

Armǎ de asalt

Care nu ia foc.
Nu cumva sǎ-mpuşte

Pe-acolo vreo dragǎ,

Deci numai sǎ muşte

Şi sǎ nu mai tragǎ.

Cǎ i-au pus proteza,

Chiar şi o batistǎ,

Sǎ-şi pieptene freza,

Care nu existǎ.

Acum e-n repaos,

Cu-arma la picior,

Cǎ l-au dus din naos

Ȋntr-un alt décor.

Toţi i-au fost aproape,

Prietenii iubiţi,

Cȃnd fu sǎ-l ȋngorape,

I-au zis: “Sǎ trǎiţi!”

CAM00760

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant

LANSARE DE CARTE: BLINDATELE CERULUI reportaj de Mihai-Athanasie Petrescu

Vineri, 8 noiembrie 2013. Era ziua mea onomastică, iar cadoul a venit prin telefon: o invitaţie la lansarea volumului “Blindatele cerului”, la Centrul Militar Naţional, Târgul de Carte “Polemos”. Urmând îndemnul domnului director al Editurii Militare, Adrian Pandea, de a ne înarma cu cărţi, multi cititori potenţiali au venit să vadă, să înţeleagă, să aleagă “arma” care li se potriveşte cel mai bine.

IMG_0001

Desigur, cei mai numeroşi au fost fanii aviaţiei, cei care nu ratează nici o ocazie de acest gen, fie ea pe aerodrom sau in librărie. Era grupul “alor noştri”, cum îmi place să spun, cei care citesc, dar si cei care scriu istorie de aviaţie, completat şi de familiile autorilor.

IMG_7337 IMG_7314 IMG_7304

După o scurtă incursiune prin domeniul economiei şi politicii, prilejuită de lansarea (rapidă, ca să nu zic expediată) a unui volum semnat Ion Ariton, dl Pandea i-a chemat la microfon pe cei trei semnatari ai “Blindatelor cerului”, dl. profesor doctor Valeriu Avram, Alexandru Armă, autorii cercetarii şi comandor doctor Marius Adrian Nicoară, prefaţatorul cărţii.

IMG_7309IMG_7312

Domnul comandor a prezentat un text pe care îl cunoştea perfect, fiindu-i, nu-i asa,  chiar primul cititor.

IMG_7316 IMG_7317

Valeriu Avram şi Alexandru Armă au deschis uşa “bucătariei” cercetării istorice şi a elaborării textului publicabil. Le mulţumesc pentru faptul că au amintit şi foarte mica mea contribuţie la redactarea rezumatului în limba engleză.

IMG_7321 IMG_7329

La final, aşa cum se face în mod tradiţional, autorii au semnat autografe.

IMG_7339 IMG_7336

Scrie un comentariu

Din categoria Aparitii editoriale

ZBURATOARE 35 de Mihai-Athanasie Petrescu

Ultima evolutie din programul celei de-a doua zile a marelui miting de la Kecskemet a apatinut alor norstri. Formatia de trei avioane Extra de la Aeroclubul Romaniei a fost „pour la bonne bouche”. Pai nu? de obicei cele mai mari vedete sunt programate la sfarsitul spectacolului, si asa am perceput si eu programarea noastra.

Si au fost George Rotaru, Cristian Iorgov si Catalin Prunariu. Cu o evolutie in formatie stransa, asa cum stiam de acasa, cu trei avioane in colorile noastre nationale care nu au depasit limita celor cateva zeci de centimetri dintre ele, indiferent de figura, viteza, altitudine, „G”-uri etc.

Marturisesc, dupa decolare si prima trecere, am cam uitat de camera, mainile fiindu-mi cupate cu aplauzele. Mi-a parut rau ca nu inteleg ungureste, as fi vrut sa stiu ce aprecieri au cei doi crainici la adresa romanilor nostri, si chiar i-am injurat cu pofta, pe limba mea, pentru ceea ce mie mi s-a parut o lipsa de entuziasm in comentariu. Le cer iertare daca am gresit, iar daca am avut dreptate, pun totul intre paranteze si ridic la puterea 1000.

Dupa aterizare, George, Catalin si Cristian s-au oprit exact in zona mea de observatie. Sunt sigur ca nu m-a vazut Catalin, oprit la cei 20 de metri care desparteau bariera de bretela, dar sigur ca a simtit vibratia si entuziasmul meu.

Cateva poze, mai mult sau mai putin bune (mai mult mai putin decat mai mult) surprind emotia revederii cu prietenii mei „Hawks of ROmania” in inima pustei (si sa zici ca in iunie, la CLinceni, nu am avut bani sa merg sa-i vad …)

IMG_6773 IMG_6776 IMG_6777 IMG_6778 IMG_6779 IMG_6780 IMG_6781 IMG_6782 IMG_6783 IMG_6784 IMG_6785 IMG_6786 IMG_6787 IMG_6788 IMG_6789 IMG_6790 IMG_6791 IMG_6792 IMG_6793 IMG_6794 IMG_6795 IMG_6798 IMG_6799 IMG_6800 IMG_6801 IMG_6802 IMG_6803 IMG_6804 IMG_6805 IMG_6806 IMG_6807 IMG_6808 IMG_6809 IMG_6810 IMG_6811 IMG_6812 IMG_6813 IMG_6814 IMG_6815 IMG_6816 IMG_6817 IMG_6818 IMG_6819 IMG_6820 IMG_6821 IMG_6823 IMG_6824 IMG_6828

Scrie un comentariu

Din categoria Galerie foto

PARIORUL / LE PARIEUR de Vasile Berlic, traducere de Mihai-Athanasie Petrescu

Pariorul

 

Această întâmplare s-a petrecut cu mult timp în urmă şi probabil că s-a repetat de-a lungul vremurilor, poate se petrece chiar şi în vremurile noastre şi se va repeta până când toţi oamenii de pe acest pământ vor recunoaşte şi vor pune în practică Cuvântul lui Dumnezeu.

Într-o mică localitate aşezată pe malul unui râu frumos trăia o comunitate de oameni, mai toţi cu frică şi dragoste de Dumnezeu.

Printre ei erau şi oameni mai urâţi la chip şi la purtări, dar unul dintre ei îi întrecea pe toţi. Avea un chip parcă cioplit cu barda, umbla mereu nebărbierit şi pe toţi pe care îi întâlnea în cale fie îi suduia cu cuvinte grele, fie îi şi bătea. Îi înjura de cele sfinte, de ţi se făcea frică să-l auzi.

Azi aşa, mâine aşa, cel posedat de necuratul devenise pentru ceilalţi oameni o adevărată pacoste. Dar, cum Dumnezeu lucrează binele prin oameni, trimise un om al Său ca să încerce să-l salveze pe cel rătăcit. Acest om al lui Dumnezeu trecu şi el pe lângă omul păcătos şi când era pe punctul de a fi suduit şi înjurat, el îi propuse un târg:

– Iată, vezi tu, omule, acest ban de aur? Va fi al tău dacă până spre seară nu mai înjuri pe nimenea şi te porţi frumos.

Omul hulitor rânji şi spuse un lucru numai de el ştiut. Ziua trecu cu greu, cum încerca să spună ceva urât, omul cel bun al lui Dumnezeu îi arăta bănuţul şi acesta de dragul lui se mai liniştea. Spre amurg, omul cel bun veni cu promisiunea, dar şi cu dojana, aducând cu el banul promis.

– Omule, eu îmi ţin promisiunea şi-ţi voi da galbenul, dar mare păcat faci, că tu ai renunţat la sudălmi pentru ban şi nu pentru cuvintele lui Dumnezeu care ne arată adevărata cale spre mântuire. Acest ban primit îţi va atârna greu atunci când Dumnezeu îţi va cântări faptele tale.

Morala care se desprinde din această întâmplare este aceea că în viaţa pământească oamenii trebuie să păstreze cuvintele transmise de Sfânta Scriptură prin predicile părinţilor Preoţi în biserici. De aceea privegheaţi şi adunaţi-vă comori în ceruri prin fapte bune, pentru că acolo molia şi rugina nu le strică. Să avem în urechile noastre cuvintele Apostolului Pavel, care spune: „…Rânduit îi este omului odată să moară, iar după moarte vine judecata. Încercaţi să faceţi fapte bune de mici copii şi veţi avea răsplata voastră de la Dumnezeu”.

 

26 sept. 2004

Le Parieur

 

C’est l’histoire d’un événement qui a eu lieu il y a très longtemps et qui a été répété, peut-être, plusieurs fois le long des siècles, et il pourrait se dérouler même à notre époque, et qui sait, cela peut encore avoir lieu à l’avenir, tant que les hommes reconnaîtront et mettront en œuvre les Mots de Dieu.

Dans une petite localité située près d’une jolie rivière vivait une communauté de chrétiens, dont tous les membres aimaient et craignaient Dieu.

Parmi eux il y avaient des gens laids et même des malotrus, mais un d’eux était pire que tous ; son visage était comme taillé à coups de pioche, il ne se rasait que très rarement et il jurait et maudissait tous les gens qu’il rencontrait dans la rue. Il faisait peur à l’entendre.

Il menait ce train de vie parce que Satan possédait son âme. Mais, parce que Dieu veille et fait du bien en se servant de la main des hommes, un jour Il envoya un homme à Soi pour essayer de sauver le damné. Au moment même où ces deux hommes se croisèrent et le damné allait commencer ses jurons, l’autre lui proposa un marché :

– Regarde cette pièce en or ! Elle sera à toi si, avant la fin de la journée tu ne dis plus de gros mots et tu es poli.

L’homme méchant ricana et dit quelque chose que personne n’entendit. Et le reste de la journée s’écoula difficilement pour lui, car, chaque fois qu’il ouvrait la bouche pour jurer il revoyait la pièce en or, ce qui le faisait garder le silence. Dans la soirée, l’homme bon tint promesse et vint avec l’or, mais aussi avec des conseils.

– Voilà, je tiens ma promesse et je te donne la pièce en or, mais sache que tu as commis encore un péché en renonçant à tes jurons seulement pour gagner cet or, et non pas pour respecter les paroles de Dieu, qui nous indiquent la véritable voie du salut. Cette pièce en or pèsera lourd à l’heure du jugement dernier.

La morale de cette histoire est que, dans leur vie terrestre, les hommes doivent respecter les paroles de la Sainte Ecriture, transmises dans les églises par la voix des Prêtres. C’est pourquoi il faut amasser des trésors dans le Ciel en faisant le bien, parce que là-haut il n’y a ni mites ni rouille qui puissent les abîmer. Il faut toujours retenir les mots du Saint Apôtre Paul, qui disait : « L’homme doit mourir un jour, et après sa mort vient le jugement. Essayez de faire le bien même quand vous êtres enfants, et Dieu vous le rendra ».

26. sept. 2004

Scrie un comentariu

Din categoria Vasile Berlic