Arhive pe categorii: Aparitii editoriale

770. BIBLIOTECA DE AVIATIE de Mihai-Athanasie Petrescu

ARGUMENT

Acum 114 ani, un român făcea la Paris ceea ce nimeni înaintea lui un reuşise: se ridica deasupra solului pilotând un aparat mai greu decât aerul, propulsat de un motor conceput special şi fără nici un ajutor din afară. În acel moment, lui Traian Vuia nici nu-i trecea prin cap ideea că, pentru realizarea sa, va deveni erou de cărţi. Despre el, pentru ceilalţi pionieri ai aviaţiei şi despre urmaşii lor, constructori şi piloţi de aeronave, s-au scris milioane de pagini, umplând mii de rafturi de biblioteca. Lucrări tehnice, ştiinţifice, de popularizare, de ficţiune sau de istorie, unele apărute ca omagiu, altele ca senzaţie sau negare, tratând despre aparate, oameni, fenomene, evenimente, broşuri de câteva pagini sau “ceasloave” de câteva sute de pagini, cărţile de aviaţie au devenit tot mai populare, pe măsură ce aeronautica însăşi devenea un subiect interesant pentru cunoscători, dar şi pentru cei care se mulţumesc să caşte gura (şi ochii) de la sol.

Pentru unii, o lectură întâmplătoare a fost declicul care a declanşat o mare pasiune, materializată, sau nu, cu transformarea cititorului în aviator. Mulţi dintre zburătorii militari români “dau vina” pentru orientarea lor profesională pe pilotul scriitor Doru Davidovici, cel care, primul în limba română, a făcut din avionul reactiv de vânătoare un personaj de roman. Dar câţi alţi zburători de oriunde nu îşi amintesc despre Saint-Exupéry sau despre Pierre Clostermann atunci când sunt întrebaţi ce i-a determinat să intre în aviaţie. Sau câţi nezburători, dintre cei pentru care manşa aeronavei e “un vis prea îndepărtat”, nu recunosc, măcar în sinea lor, că din cărţile acelora li se trage dragostea pentru zburători şi zburătoare.

Unul dintre titlurile literaturii române căzut, azi, în desuetudine (Sfârlează cu fofează, de Victor Ion Popa), m-a făcut, la o vârstă fragedă, să aflu că zborul nu înseamnă numai dârele alea albe care se desenau sus de tot, pe cerul Braşovului, sau, destul de numeroasele avioane, elicoptere sau planoare pe care le vedeam iţindu-se de după casele de la Ceasu’ Rău, sau, uneori, la aerodromurile de la Sânpetru sau Ghimbav, ci şi nişte oameni care le pilotau, oameni care, poate, ajunseseră la comenzile acelor aparate după sacrificii şi muncă, aşa cum a fost şi cazul lui Toader Mândruţă.

A urmat Antoine de Saint-Exupéry (a cărui descoperire i-o datorez dragei mele profesoare de Limba şi Literatura Franceză, Doamna Doina Taraş), cel care aviator fiind, a scris despre Terre des hommes.

Deşi perioada comunistă din istoria României a avut atâtea păcate, un lucru trebuie să-l recunoaştem şi să-l ţinem minte: acele puţine edituri de stat care existau atunci scoteau, în tiraje de sute de mii de exemplare, capodopere ale literaturii române şi universale, acestea din urmă în traduceri “meseriaşe”, pe care cititorii şi le disputau la cozi lungi în faţa librăriilor. Atunci au ieşit de sub tipar şi cărţile lui Doru Davidovici, pe care l-am descoperit prin 1976 (aveam “pile” la o librărie de pe Strada Lungă), sau, ceva mai târziu, cele ale lui Cornel Marandiuc şi Vasile Tudor. Am spus-o în multe rânduri şi nu ma jenez să o repet, Inimi cât să cuprindă cerul patriei a “fratelui Cornel” a fost o adevărată revelaţie, a fost declicul care m-a făcut să descopăr că există o istorie a aviaţiei, care poate fi scrisă în aşa fel încât să lăcrimezi cititind-o, empatizând cu oamenii ăia care, în 1944, decolau “la americani”, ştiind că şansele lor de a reveni acasă sunt sub 50% … Îmi permit să îl numesc “frate”. Şi el mă numea pe mine aşa, ştiind că amândoi ne închinam la acelaşi zeu … A urmat Vasile Tudor “nea Tudorică”, cel care cunoştea arhiva militară de la Piteşti la fel de bine cum îşi ştia propria casă, iar prin studierea arhivei ştia tot despre acei aviatori care au apărat ţara. Ne-am cunoscut şi ne-am respectat, prieteneşte, la fel, ca doi oameni mânaţi de aceleaşi idealuri.

De la o vreme, posibil şi probabil şi datorită acestor doi clasici ai istoriografiei de aviaţie de la noi, editurile s-au văzut alimentate tot mai des cu cărţi de aviaţie. Cercetători şi scriitori din generaţii mai vechi, ca Dan Antoniu, Valeriu Avram, Ion Cherecheş,  Cristian Crăciunoiu, Dan Hadârcă, Aurel Pentelescu, George Paul Sandachi, sau mai tineri, cum sunt Alex Armă, Daniel Focşa, Alin C. Ionescu, Vasile Radu, Horia Stoica, ori Sorin Turturică, au abordat şi lămurit, argumentat diverse subiecte istorice, povestind despre oameni şi evenimente, fapte, stări şi fenomene acoperind întreg acest 1,14 secole de aviaţie românească. Sigur că numărul autorilor citiţi este mult mai mare, dar spaţiul tipografic m-a obligat să fac o selecţie …

Prin ochelarii mei de profesor de limbi străine, adică de om de la sol, priceput întrucâtva la literatură şi pasionat de aviaţie, au trecut zeci de cărţi. Chiar şi unele de ficţiune, cum sunt cele semnate de Ion Liviu Otânceală şi Héctor Martínez Sanz.

Din fiecare am învăţat câte ceva, la fiecare am avut câte ceva de remarcat, de reţinut, atât din punct de vedere literar, stilistic, cât şi ştiinţific. Recenziile pe care le-am reţinut pentru cărticica de faţă au fost consemnate în diferite momente, cu sau fără intenţia de a le publica on paper. Unele au fost deja tipărite în reviste, altele au putut fi citite doar pe un blog pe care l-am făcut pe vremuri ca “temă acasă” la un curs postuniversitar, dar a devenit, cu anii, ceva serios. Am ales să nu afectez textele, chiar dacă unele fac aluzii la evenimente petrecute demult în comunitatea din care fac parte.

Elevii mei au obiceiul (prost) de a înlocui lectura textelor literare recomandate (fie şi “în diagonală”) cu nişte priviri rapide aruncate pe prefeţe şi recenzii. Pentru astfel de cititori grăbiţi, volumul de faţă poate aduce informaţii (puţine şi subiective). Dar pentru cititorii normali, cărticica se vrea un îndemn la lectură. Literatura de aviaţie există şi e necesară, instructivă, plăcută, pasionantă. Iar conţinutul ei nu poate decât să atragă şi mai mulţi pedestraşi către aviaţie, să ne facă să ridicăm privirea spre slăvi – de ce nu? – şi cu dorinţa de a ajunge acolo, sus.

AUTORUL

Scrie un comentariu

Din categoria Aparitii editoriale

756.FRANJURI DE MӐTASE ÎN CӐMPIA BURNASULUI de Mihai-Athanasie Petrescu

FRANJURI DE MӐTASE ÎN CӐMPIA BURNASULUI[i]

În coperţile astea galbene, caracteristice colecţiei “Drum”, au fost tipӑrite în ultimii ani cӑrţi aparţinând unor categorii foarte diverse: de la prozӑ scurtӑ la poezie, de la carte didacticӑ la lucrӑri ştiinţifice. Toate au o caracteristicӑ în comun: au fost realizate exclusiv de creatori aparţinând comunitӑţii roşiorene.

Printre cele peste 30 de titluri, Franjuri de mӑtase este, dacӑ nu mӑ-nşel, primul roman – sau, în tot cazul, singurul pe care îl ţin eu minte. Aparţine unei roşiorence devenitӑ faimoasӑ, ca artist plastic, poet şi publicist, pe cel puţin douӑ meridiane – ӑsta, al nostru şi ӑla, al Spaniei. O cunoaştem bine, i-am admirat lucrӑrile expuse pe simeze şi i-am citit articole publicate în presa culturala localӑ şi naţionalӑ, am vibrat odatӑ cu ea descoperindu-I opera poeticӑ – recitatӑ, în public, în limbile românӑ şi spaniolӑ, de elevii de la Liceul Tehnologic “Virgil Madgearu” din Roşiori, dar e prima datӑ când îi citim creaţia epicӑ publicatӑ – sigur, noi, la “Mileniu”, am fӑcut cunoştinţӑ demult cu textul.

O poveste roşioreanӑ; o familie care trӑieşte cu multele ei greutӑţi şi cu puţinele-i bucurii, un oraş, scenӑ a desfӑşurӑrii epice, nu mult diferit de cel de azi, un rӑzboi (WW2) care se poartӑ aiurea în lume, dar cu preţul vieţilor tinerilor oraşului, port, obiceiuri, activitӑţi, bârfe, iubiri curate, trӑdӑri, nevoi, satisfacţii, tablouri locale, scurte incursiuni dincolo de Vede, explicaţii, deducţii. Lirism, cugetare, dialecticӑ. Bucurie, tristeţe, mânie, indiferenţӑ. Sau, într-un cuvânt “– Roman  –“.

Cuvintele frumoase şi mulţumirile au fost rostite la lansarea cӑrţii, acum o lunӑ, la Casa de Culturӑ. Ca şi felicitӑrile cuvenite în astfel de împrejurӑri. Acum e rândul felicitӑrilor, nu mai puţin meritate, adresate autoarei dupӑ lectura romanului. Şi, sigur, şi al mulţumirilor pentru volumul şi frumoasa dedicaţie primite.

[i] Eugenia Dumitriu FRANJURI DE MӐTASE, Craiova, Editura Aius, 2019, Colecţia “Drum”, serie nouӑ, nr. 30

IMG_3201IMG_20200325_0003IMG_20200325_0004

Scrie un comentariu

Din categoria Aparitii editoriale, Uncategorized

750. UN OM, O PASIUNE, MAI MULTE EXPRIMӐRI de Mihai-Athanasie Petrescu

UN OM, O PASIUNE, MAI MULTE EXPRIMӐRI[1]

IMG_20190905_0001IMG_20190905_0002IMG_20190905_0003

Mӑrturisesc cӑ eu am auzit întâi de aviatorul Alexandru Şcheul şi, mult mai târziu, de motociclistul Alexandru Şcheul. Asta, deşi am permis de conducere categoria “A” încӑ din 1983, iar brevet de zbor n-o sӑ obţin niciodatӑ. Normal, pasiunea mea pentru zburӑtori şi zburӑtoare e mai mare decât cea pentru vehiculele, mai mici sau mai mari, pe douӑ (trei, uneori) roţti. L-am şi vӑzut pe aviatorul mai sus menţionat conducând, în mai multe rânduri, parada piloţilor de avioane uşoare şi ultrauşoare la ediţii successive ale “Porţilor deschise” la Baza 71 Aerianӑ, la Luna, fӑrӑ a putea vreodatӑ (de, specificul manifestӑrii de la Luna) sӑ mӑ întâlnesc cu el faţӑ-n faţӑ.

Şi totuşi, preferinţa domnului Şcheul, din câte am înţeles atunci când, în sfârşit, l-am cunoscut personal, se pare cӑ se îndreaptӑ dintotdeauna cӑtre motoare …

Am folosit termenul ӑsta deliberat. Motoare, la propriu, mecanisme propulsoare, dar şi “motoare”, aşa cum sunt alintate motocicletele, motoare, aşa cum nepricepuţii denumesc, generic, tot ce e mecanic şi mişcӑ.

Cum de s-a întâmplat aşa? E simplu de aflat şi de înţeles citind cartea realizatӑ de doamna Maria Cristina Ţilicӑ, o binecunoscutӑ şi apreciatӑ realizatoare de la Televiziunea Românӑ.

Deşi nu am cunoscut-o personal pe doamna Ţilicӑ, o suspectez şi pe dumneaei de un penchant pentru mecanicӑ şi mai ales pentru zbor şi aviaţie. Nu cu mulţi ani în urmӑ a fӑcut o carte remarcabilӑ prin care nu a doar prezentat cea mai veche şi faimoasӑ formaţie de acrobaţie aerianӑ de la noi, Iacӑrii acrobaţi, ci a reuşit o analizӑ frumoasӑ şi profundӑ a personalitӑţii celor trei piloţi care alcӑtuiesc formaţia. De fapt, folosind o tehnicӑ asemӑnӑtoare a reuşit doamna sӑ aducӑ în faţa cititorilor şi portretul lui Sandu Şcheul.

Nu a venit cu o biografie gen Wikipedia a bucovineanului nnostru. Nu, a fӑcut ceva mult mai simplu şi mult mai uşor de receptat pentru orice cititor, priceput sau nu în ale mecanicii, pasionat sau nu de adunat colecţii: l-a provocat pe prietenul ei, motociclistul, mecanicul, colecţionarul, pilotul aviator Alexandru Şcheul la o discuţie despre el însuşi. Iar materialul rezultat, o adevӑratӑ confesiune, a fost pus în paginӑ, cu siguranţӑ dupӑ un plan foarte strict, aşa cum realizatorii de televiziune trebuie sӑ aibӑ.

Astfel, cunoaştem un tip simpatic, care, bӑiat mic fiind, profitӑ de absenţa tatӑlui sӑu de acasӑ şi îi “împrumutӑ” motoreta (Carpaţi, existӑ încӑ şi e expusӑ în Expo Moto Bucovina), inventeazӑ o tehnicӑ adecvatӑ taliei sale de copil pentru a o pune în funcţiune şi porneşte la plimbare pe strӑzi. Nu am de gând sӑ povestesc cartea, dar un astfel de eveniment trebuie citat, pentru cӑ este, evident, cheia care a deschis calea pasiunii pentru mecanicӑ a lui Sandu Şcheul, dupӑ se vede, la o vârstӑ foarte fragedӑ. Cum a evoluat aceastӑ pasiune?

Se poate vedea în douӑ, ba chiar în trei feluri. Sigur, cel mai comod e sӑ citeşti cartea despre care discutӑm aici … sau sӑ deschizi televizorul, pentru a-l vedea pe eroul nostru într-un scurt documentar (realizat, binenţeles, tot de Maria Cristina Ţilicӑ) pentru canalul TVR HD.

Dar existӑ şi a treia cale, aia puţin mai anevoioasӑ, dar şi mai dӑtӑtoare de satisfacţie: sӑ faci o turӑ – hai sa zicem de aproape 1800 km., cum am citit eu la întoarcere pe kilometrajul Rachetei mele celei Roşii – şi sӑ faci cunoştinţӑ cu Sandu Şcheul la “moşia” lui de la Horodnicul de Jos, undeva între Rӑdӑuţi şi Suceava. Acolo se poate vizita Expo Moto Bucovina – Expoziţie, nu muzeu, pentru cӑ toate piesele expuse sunt în perfectӑ stare de funcţionare. Dar acolo poţi, în primul rând, sӑ faci cunoştinţӑ cu acel tip simpatic, cum l-am caracterizat eu pe eroul cӑrţii.

Nu ştiu cum va primi el, domnul Alexandru Şcheul, categorisirea mea: “erou”. Şi cuvântul ӑsta are mai multe sensuri în limba românӑ. Eu l-am folosit cu sensul “personaj de carte”, dar, dacӑ nu m-aş teme cӑ modestia lui l-ar face sӑ încerce sӑ respingӑ termenul, l-aş utiliza şi cu sensul propriu, de om care face ceva ieşit din comun şi care meritӑ recunoştinţa celorlalţi. De fapt, Expo Moto nu este doar o colecţie a unui om. Expo Moto este o piesӑ de patrimoniu românesc şi mondial. În sala de expoziţie pot fi vӑzute motoare care ies în evidenţӑ prin ceva anume. Sigur, în primul rând prin faptul cӑ toate sunt rare, unele chiar unicate. Am avut curiozitatea de a arӑta elevilor mei câteva fotografii cu motociclete pentru a le surprinde reacţiile şi, surprinzӑtor, nu şi-au îndreptat preferinţa cӑtre carenatele moderne care fulgerӑ pe şoselele contemporane (pânӑ la urmӑ, ele sunt banale, prin frecvenţa apariţiei lor pe drumuri), ci spre masiva motocicletӑ care apare şi pe coperta volumului despre care discutӑm aici. Vorbesc despre copii care nu se pricep (încӑ) la motociclete. Nu au ales viteza sau vârful tehnicii actuale, ci estetica unei motociclete clasice. Sigur cӑ tinerii mei elevi nu au de unde sӑ ştie (acum ştiu, dupӑ ce le-am spus eu) care este valoarea de piaţӑ a unei motociclete de genul Zundapului participant la al doilea Rӑzboi mondial, altfel sigur ar fi ochit-o şi din punct de vedere material, doar sunt elevi la Economic.

Deci da, este un erou, un erou al recuperӑrii şi valorizӑrii patrimoniului. Într-o ţarӑ în care, din pӑcate, oamenii nu au ştiut sӑ pӑstreze în stare de funcţionare nici un avion IAR-80, produs tehnologic de vârf în perioada apariţiei sale, nici un autobus TV-1, TV-2, TV-7, TV-20 (deşi, se pare cӑ au şanse sӑ reînvie douӑ astfel de vehicule) (lista mea e scurtӑ şi subiectivӑ, mii de produse ale inteligenţei şi muncii românilor nu mai existӑ nici mӑcar în fotografii), iatӑ cӑ un om, nu o uzinӑ sau un muzeu, nu o instituţie culturalӑ, o persoanӑ fizicӑ a gӑsit o cale de a salva, recondiţiona şi reînmatricula motociclete clasice produse atât în ţӑrile blocului comunist, cât şi în restul lumii. Iar cartea doamnei Maria Cristina Ţilicӑ (sper sӑ ne cunoaştem mӑcar pe facebook) îl face cunoscut şi îl valorizeazӑ pe acest om.

Dupӑ ce am discutat despre conţinutul, tehnica scriiturii şi eroul cӑrţii, e cazul sӑ vorbim şi despre prezentare. Avem un volum extrem de frumos, în care textul este tipӑrit pe douӑ coloane (bilingv, românӑ şi englezӑ, traducerea fiind realizatӑ de colega mea, profa de englezӑ Catrinel Albert) pe hârtie lucioasӑ, de cea mai bunӑ calitate. Fiind om de televiziune, binenţeles cӑ autoarea a fӑcut apel la imagini, inserând în volum numeroase imagini în culori, opera fotografilor Doru Clipa, Eugen Demetercӑ şi, Ben Niţӑ, prietenul meu de la Bacӑu.

Aproape de fiecare datӑ îi invit pe cei care citesc cronicile mele sӑ citeascӑ volumul despre care am discutat. De data asta îi invit sӑ meargӑ la Expo Moto Bucovina. Sunt sigur cӑ domnul Alexandru Şcheul le va fi o gazdӑ la fel de bunӑ cum a fost şi pentru noi şi,oricum, vor pleca de acolo şi cu cartea de faţӑ în rucsac.

Închei cu o remarcӑ din partea pasionatului de aviaţie din mine: pe prima copertӑ a cӑrţii apare domnul Sandu Şcheul cӑlare pe Zundap. Sӑ ne uitӑm bine la el: e îmbrӑcat cu un combinezon de zbor. Semn cӑ (vorba lui Prévert) pot semna pentru afirmaţia cӑ Eroul nostru e la fel de îndrӑgostit de mecanicӑ şi motociclete pe cât este de zbor!

[1] Maria Cristina Ţiilica, Alexandru Şcheul Colecţia şi pasiunea sa pentru motociclete, Suceava, Editura Lidana, 2019

69858183_2368736316513548_7866043963365392384_n

Scrie un comentariu

Din categoria Aparitii editoriale, Uncategorized

749.O NOUA PERCEPŢIE A UNOR EVENIMENTE TRӐITE de Mihai-Athanasie Petrescu

O NOUA PERCEPŢIE A UNOR EVENIMENTE TRӐITE[1]

Domnul profesor Aurel Pentelescu ne oferӑ, prin acest volum, un alt fel de citire a “documentelor de partid şi de stat”, acelea pe care le-am citit, rӑscitit şi prelucrat la vremea lor.

Autorul realizeazӑ o culegere de comunicӑri prezentate de domnia sa de-a lungul anilor (post-decembrişti, desigur), în care propune o interpretare obiectivӑ, aşa cum spune domnia sa “sine ira et studio”, a unor momente marcante ale perioadei comuniste din istoria României, încercând sӑ (îşi) ne explice cum o societate democraticӑ, aşa cum era România interbelicӑ, s-a transformat dupӑ 1948 într-o ţarӑ condusӑ de un “partid-stat” (P.C.R.) şi de un dictator megaloman, efectele pe diferite planuri ale conducerii comuniste, dar şi care au fost motivele imploziei acelui tip de conducere a societӑţii.

Îi mulţumesc autorului pentru frumoasa dedicaţie şi îl asigur cӑ nu doar am avut rӑbdare sӑ îi citesc cartea, dar am fӑcut-o cu multӑ curiozitate şi cu folos.

[1] Aurel Pentelescu, Timp revolut Explorӑri în istoria recentӑ (1948-1989)

Scrie un comentariu

Din categoria Aparitii editoriale, Uncategorized

REPERE ŞI CERTITUDINI de Mihai-Athanasie Petrescu

REPERE ŞI CERTITUDINI[i]

IMG_20190723_0001IMG_20190723_0002

Pentru cei mai mulţi, Brӑtienii, acea “dinastie” de oameni politici care au influenţat atât de mult cursul istoriei românilor, sunt uşor de confundat. Nu şi pentru un istoric pasionat de ceea ce face. Biografiile oamenilor politici din familia Brӑtianu reprezintӑ, desigur, în acelaşi timp cu activitatea lor, un atrӑgӑtor subiect de cercetare, iar volumul de faţӑ, dedicat lui Gheorghe I. Brӑtianu este o pӑrticicӑ din istoria politicii şi ştiinţei româneşti.

Gheorghe I. Brӑtianu a fost politician liberal, dar noi, aici, nu despre dogme politice sau activitatea lui în parlament citim, ci despre perioada lui de formare intelectualӑ, participarea, în calitate de voluntar, cu acceptul tatӑlui sӑu, la luptele din primul Rӑzboi Mondial, pe frontul din Moldova, unde este şi rӑnit şi, în final, vom avea parte şi de o expunere a activitӑţii sale în sprijinul restauraţiei domniei lui Carol al II-lea.

Prin capitolele citate, facem cunoştinţӑ cu un tânӑr care ştia bine ce vrea. Nu a încercat sӑ profite de relaţiile tatӑlui sӑu, ci s-a bazat pe propriile forţe, afirmându-se ca tânӑrӑ speranţӑ într-un domeniu al ştiinţei: istoria. Şi nu oricum, ci publicând, la 18 ani, într-o revistӑ de mare prestigiu, Revista istoricӑ, un studiu, girat fiind de însuşi Nicolae Iorga. Sigur cӑ a continuat în acelaşi trend, devenind un istoric reputat, profesor universitar, cu funcţii de conducere în Universitatea din Bucureşti. Desigur, desfӑşurând, în acelaşi timp, şi o deosebit de importantӑ activitate politicӑ.

Nu numai cӑ nu a profitat de numele sӑu pentru a se sustrage de la efectuarea serviciului militar, dar Gheorghe I. Brӑtianu a cerut insistent şi a obţinut cinstea de a pleca pe front ca voluntar, fӑcând şcoala de ofiţeri şi, pânӑ la urmӑ, cazând ranit. Acelaşi sincer elan patriotic l-a caracterizat şi dupӑ intrarea României în al doilea Rӑzboi Mondial, când, din nou a insistat sӑ fie primit în armatӑ, participând la Campania din est, deşi statutul sӑu de professor universitar l-ar fi putut ajuta sӑ scape.

Relatӑrile despre Gheorghe I Brӑtianu sunt ilustrate şi susţinute de reproducerea, în text şi facsimile, a numeroase documente, care atestӑ caracterul de lucrare istoricӑ a textului prezentat, la fel ca şi albumul de fotografii care completeazӑ volumul.

Biografia lui Gheorghe I. Brӑtianu e completatӑ cu perioada postbelicӑ. Vorbim deja despre perioada stalinistӑ, iar Gheorghe I. Brӑtianu devine o victimӑ a regimului. Aici pot şi eu completa cu o mӑrturie privind detenţia sa la Sighetul Marmaţiei, în închisoarea pentru deţinuţi politici, unde a şi murit. IMG_1908IMG_1909Cartea lui Aurel Pentelescu şi Liviu Ţӑranu relateazӑ şi aceast aspect, aşa cum e şi normal, pentru a completa biografia personalitӑţii istorice descrise, ceea ce completeazӑ, rotund, lucrarea de evocare istoricӑ.

Tot spre atestarea celor prezentate, autorii au ales sӑ reproducӑ în integritatea sa şi primul text atestat din creaţia ştiinţificӑ a personalitӑţii evocate. Articolul publicat în revista lui Nicolae Iorga şi reprodus aici trebuie (şi asta face) sӑ demonstreze cӑ acurateţea şi minuţiozitatea ştiinţificӑ a lui Gheorghe I. Brӑtianu atestӑ talentul istoricului (dacӑ mai era nevoie şi de o altӑ demonstraţie, dupӑ faptul cӑ marele Iorga l-a promovat în revista pe care o conducea).

Pentru a concluziona, cred cӑ volumul despre care discutӑm este o lucrare necesarӑ pentru anihilarea unor pete albe din istoriografia noastrӑ. Fiind redactatӑ pe baza unor documente de arhivӑ, cartea pe care o avem în faţӑ dezvӑluie adevӑrata personalitate a unuia dintre Brӑtieni. Cu alte cuvinte, am citit împreunӑ o importantӑ carte de istorie, o completare necesarӑ a istoriografiei perioadei moderne.

[i] Aurel Pentelescu, Liviu Ţӑranu Pagini din tinereţea lui Gheorghe I. Brӑtianu (1898-1953), Buzӑu, Editura EDITGRAPH, 2018

Scrie un comentariu

Din categoria Aparitii editoriale, Uncategorized

SHAKESPEARE ŞI PERSONAJELE SALE de Mihai-Athanasie Petrescu

SHAKESPEARE ŞI PERSONAJELE SALE

Dragomirescu

Acum câteva zile am avut parte de o mare şi frumoasӑ surprizӑ, atunci când am primit cartea colegului meu de facultate şi prietenului Adrian Dragomirescu[i].

Am apucat sӑ rӑsfoiesc, rapid dar cu multӑ curiozitate, lucrarea vechiului meu prieten, de mulţi ani Bibliotecar şef la Biblioteca Facultӑţii de Limbi şi literaturi strӑine a Unversitӑţii din Bucureşti, facultate pe care am absolvit-o împreunӑ. Am descoperit un amplu “dicţionar” de personaje din cele 39 de piese ale Lebedei din Avon, având o scurtӑ caracterizare dupӑ un şablon şi trimiteri la soarta fiecӑruia în piesa respectivӑ.

Mӑrturisesc cӑ de multe ori mi-a trecut şi mie prin gând sӑ alcӑtuiesc un dicţionar de personaje, dar, mai puţin disciplnat şi organizat decât Adrian Dragomirescu, eu mi-am notat câte ceva, haotic, despre personaje din diferite genuri şi prea mulţi autori. Conştient cӑ o astfel de lucrare nu poate fi decât o schiţӑ incompletӑ, am aruncat demult notiţele şi m-am orientat spre alte obiective, pe care le-am atins, mai mult sau mai puţin, sau pe care încӑ le urmӑresc, vӑzându-le undeva, în zare.

Mӑ bucur cӑ Adrian a perseverat şi mӑ mai bucur de un lucru: uite cӑ avem multe preocupӑri comune, printre care Shakespeare, normal, suntem filologi cu diplomӑ, dar şi zburӑtoarele, el fiind un mare iubitor şi cunoscӑtor al elicopterelor.

Felicitӑri Adi!

[i] Adrian Dragomirescu Galeria “Persoanelor” Shakespeareiene, Bucureşti, Editura PRINTECH, 2016

Scrie un comentariu

Din categoria Aparitii editoriale, Uncategorized

CINE A FOST CEAUŞESCU?

CINE A FOST CEAUŞESCU?

Nu numai pentru cӑ azi “tovarӑşul Nicolae Ceauşescu, secretar General al Partidului Comunist Român, Preşedintele Republicii Socialiste Romania”[i] ar fi împlinit 100 de ani, ci mai ales pentru cӑ un cercetӑtor roşiorean a întreprins un demers istoric interesant, semnalez apariţia cӑrţii “FEŢELE LUI CEAUŞESCU”.

Lucrarea, semnatӑ de domnul Profesor Victor Gabriel Osӑceanu, a apӑrut în 2017 la Editura AIUS, din Craiova, în colecţia DRUM, iniţiatӑ de Direcţia pentru Culturӑ, Educaţie, Creaţie şi Sport din cadrul Primӑriei Roşiorii de Vede.IMG_20180125_0005

[i] Am folosit ghilimemele pentru a evidenţia sintagma folositӑ în anii domniei lui Nicolae Ceauşescu, nu din nostalgie.

Scrie un comentariu

Din categoria Aparitii editoriale, Uncategorized

THE LEGACY OF FLIGHT

(Multumesc Aurelian Bucur!)

Una dintre acele carti-album care ti se lipesc de maini si ochi (si de suflet), „The Legacy of Flight” este, in acelasi timp, o carte cu poze si, mai ales, o carte de istorie. Cele 132 de imagini selectate si comentate de arhivistii David Romanowski si Melisa Keiser, de la Muzeul National al Aerului si Spatiului Smithonian, din Washington, ne poarta prin toata istoria zborului, in atmosfera si in spatiu, de la Flyer One si fratii Wright la navele spatiale. Nu sunt uitate avioanele si elicopterele cu diferite destinatii, civile sau militare, nu sunt uitate unele recorduri si sunt mentionati o multime de zburatori. Un singura categorie neglijeaza autorii americani: zburatorii romani. Ca si cum Vuia sau Coanda nu ar fi existat. Dar daca n-ar fi existat? ce mai expuneau americanii la Smithonian oare?

img_20170129_0001

Scrie un comentariu

Din categoria Aparitii editoriale

RATACIREA SECUNDEI

Domnul profesor CONSTANTIN T. CIUBOTARU, membru al Uniunii Scriitorilor, s-a ratacit pret de o secunda si a iesit la liman cu a 25-a sa carte:

img_20170129_0002

Scrie un comentariu

Din categoria Aparitii editoriale

ISTORIA UNUI AVION ROMANESC de Mihai-Athanasie Petrescu

Sambata, 29 octombrie 2016, Aula Magna a Facultatii de Drept din Craiova a fost gazda unui foarte important eveniment editorial: lansarea monografiei IAR-93 OAMENI SI FAPTE locotenent-comandor av(iator) (r.) si av(ocat) activ GHEORGHE-ION VAIDA.

Au luat cuvantul pentru a prezenta lucrarea si autorul, dar, mai ales, pe personajul principal al cartii, o pleiada de personalitati care au contribuit la venirea pe lume a lui IAR-93 si la exploatarea sa. Pentru un civil ca mine, venit din afara aviatiei, manifestarea a reprezentat o frumosa, necesara si utila intrare in atmosfera.

Il felicit pe autorul monografiei pentru aceasta realizare de exceptie si ii multumesc pentru primire si pentru dedicatie.

img_20161030_0001 img_20161030_0002

Scrie un comentariu

Din categoria Aparitii editoriale