Arhive lunare: Ianuarie 2016

PORCUL ÎN PARC de NICOLAE DĂRĂBANŢ

Ieşise porcul dintr-un ţarc

Şi-ajunse-n centru, într-un parc.

Şi-acolo se-apucă, urâtul,

Să rupă florile cu râtul.

 

Un paznic după el strigat-a:

– De ce iei florile de-a gata?

Comandă-ţi flori la florărie,

Că ce-ai făcut e-o porcărie.

Ori vrei să chem poliţia,

Să-ţi scot din cap tranziţia?

– Ho! – zise-atunci micul grăsun,

Frecându-se de un alun –

Nu mă lua aşa la rost,

… Că-s porcul şefului de post!

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant

INTERVIU, de Mihai-Athanasie Petrescu

INTERVIUL

 

– Bună ziua, mă bucur că, în sfârşit, mă întâlnesc cu cineva, sunteţi prima persoană pe care o văd aici. Aţi dori să-mi acordaţi un interviu?

– Da, sigur, dar să ştiţi că nu am nimic senzaţional de declarat.

Rep. Lăsaţi, cititorii vor decide dacă e aşa sau nu. Vă rog să vă prezentaţi …

Per. Eu sunt Personajul.

Rep. … Intraţi în amănunte, vă rog. Numele, ocazia cu care aţi venit aici …

Per. Nume … Încă nu am un nume, autorul meu de abia m-a inventat şi nu am nici o identitate. După cum vedeţi, încă nu s-a decis nici ce sex o să am. Iar rolul meu in textul acesta este, de asemenea, neclar încă.

Rep. Vreţi să spuneţi că dumneavoastră nu aveţi personalitate?

Per. N-am, domne, de unde să am?! Autorul de abia acum încearcă să îmi decidă soarta. Nu ştiu dacă sunt un personaj pozitiv sau negativ, dacă voi evolua într-un roman sau o povestire, sau doar într-o anecdotă.

Rep. Despre Autorul dumneavoastră puteţi să ne daţi amănunte?

Per. Nu, nici în privinţa asta nu sunt pregătit. Sper, însă, că imaginaţia lui va trece rapid de această primă etapă a conceperii unui Personaj.

Rep. Vă rog să mă iertaţi, în ultimele secunde pot remarca la dumneavoastră o evoluţie, din care îmi dau seama că veţi fi un personaj masculin.

Per.. Da, aşa se pare.

Rep. De asemenea, observ că vă schimbaţi ţinuta într-un ritm foarte rapid. Sunteţi model sau designer de modă?

Per. Problema e că Autorul încă ezită în privinţa hainelor mele. De fapt şi mediul social e, pentru moment, la fel de nebulos. Au, jacheta asta mă strânge rău la subţiori … a, bine că mi-a schimbat-o!

Rep. După costumul pe care îl purtaţi acum păreţi să fiţi un prosper om de afaceri, un om cu mulţi bani.

Per. Da, în buzunare am nişte bani, un carnet de cecuri, o cheie de maşină, Mercedes, nu ştiu ce e asta, o fi o maşină bună?

Rep. Da, foarte scumpă, să ştiţi.

Per. Dar nu ştiu să conduc. A, ba da, uite şi un portofel cu acte … vad că am şi permis de conducere aici. Scrie aici … nume: Panait, prenume Dante … data naşterii … nu pot citi … ba da … 1962 … ba nu 1976 … totuşi 1962, s-a hotărât.

Rep. Domnule Panait, nu aveţi şi o legitimaţie de serviciu, să ne dăm seama cu ce vă ocupaţi ?

Per. Văd nişte poze aici, eu, cu o femeie şi nişte tineri, probabil că e familia mea.

Rep. Domnu Panait ! nu vă cunoaşteţi soţia şi copiii !?!

Per. Ce dracu, domne, doar v-am zis că nu ştiu nimic, că doar acum Autorul îmi construieşte personalitatea. Şi mai e o chestie, văd că am aici încă o poză cu o femeie … şi … asta ce-o fi, carneţelul ăsta, cred că … un bilet de avion ? sau nu, e poza mea pe el, scrie « brevet de pilot ». Gata, am înţeles, sunt de meserie pilot. Daţi-mi voie, domnule reporter, poate trebuie să ajung la aeroport să plec în cursă.

Rep. Nu purtaţi uniformă, stimate domnule Panait, poate sunteţi în concediu. De fapt, dacă ne uităm puţin în jur, observăm că ne găsim într-un hotel … ba nu, cred că este o bancă, iar doamna aceea de la ghişeu vă face semn să vă apropiaţi.

Per. Normal că mă roagă să merg la ghişeu, Autorul m-a făcut director al băncii şi trebuie să rezolv problemele curente. Vă rog să-mi permiteţi să … sau nu sunt director, ci acţionar principal, de aia port asemenea costum. Ce dracu, domne, lasă-mă să-mi văd de treabă, nu vezi că ne găsim în Banca « Panait » ?!

Rep. Vă rog să mă iertaţi, domnule preşedinte, nu aţi dori să îmi oferiţi nişte amănunte legate de cifra dumneavoastră de afaceri de trimestrul trecut, pentru ziarul meu ?

Per. Domne, dumneata să faci bine să îi arăti acreditarea bodyguardului … bă, Geanny, ia vezi bă ce dracu vrea ăsta, că stă pe capul meu şi nu mă lasă-n pace.

Rep. Îmi cer iertare, cred că am insistat prea mult … domnu’ Geanny, lăsaţi că plec singur, nu trebuie să daţi cu piciorul în mine. Domnuuuu ! Au ! Domnu Panait ! … mă scuzaţi, domnule poliţist … dom … a, nu, nu lucrez în banca asta … doar voiam să fac un interviu cu domnul preşedinte …

Per. Mă ziaristule, dar de fapt de ce ai venit la mine ? Puteai să mergi în alte povestiri, nu să mă deranjezi pe mine tot timpul. De ani de zile stai stai lipit de mine, ce, vrei bani de ţigări ?

Rep. Domnule Panait, în ultimele clipe v-aţi schimbat foarte tare, văd că Autorul dumneavoastră v-a îmbrăcat în haine ponosite, în jurul nostru nu mai văd luxul unei bănci, ci doar o cameră mică, cu mobilă puţină, parcă ar fi o celulă de închisoare.

Per. Da, domne, e o celulă. Dacă vrei să ştii ce caut aici n-ai decât să citeşti povestirea.

Rep. Aşa o să fac. Dar văd că deja nu mai sunteţi în puşcărie, ci pe plaja de la Miami.

Per. Normal, doar nu era să-mi petrec toată viaţa la zdup, ce povestire mai era aia.

Rep. Şi acum ? Unde zburaţi cu avionul?

Per. Stai puţin, să mă înţeleg cu aia din tower. Aşa, ce ziceai ? Unde merg ? Mă omule, dacă m-a făcut Autorul ăla bancher, mă duc să fac afaceri. Ia, mă, de citeşte povestirea aia, cum îţi spun eu, ca să nu mai pui atâtea întrebări prosteşti.

Rep. Dar daca aţi fost la închisoare, de unde mai aveţi bani ?

Per. Ţi-am spus că eşti obişnuit să vorbeşti prostii.

Rep. Ce lux, ce …

Per. Acţionar principal la o bancă ? Nu asta eram ?

Rep. Da, dar … tipii ăia înarmaţi ce fac acolo ? trag în noi ?

Per. Ma doare umărul de la glonţul încasat de la bandiţii ăia.

Rep. Da, după cum văd eu şi din câte scrie pe foaia de observaţie se pare că aveţi o infecţie extrem de gravă. S-ar putea să vă fie fatală. Vă rog să-mi spuneţi, pentru cititorii mei, dacă ştiţi cine v-a atacat şi pentru ce.

Per. Bă tipule, ţi-am mai zis să citeşti romanul, eu nu am de unde să ştiu ce planuri are Autorul. Dar sper că acum, după ce mă fac bine, o să mă ducă din nou în locuri luxoase, doar am atâţia bani. Ce dracu caută popa ăsta aici, cu lumânări în mână.

Rep. Domnule Panait, din câte înţeleg sunteţi pe moarte. Autorul dumneavoastră se pare că v-a adus la sârşitul naraţiunii şi nu avem parte de un happy ending. Din câte văd eu, viaţa de personaj literar nu e de invidiat, aşa cum am crezut la început. Sunteţi la cheremul imaginaţiei si toanelor unui amărât de Autor …

Per. Reporterule, cred că ai dreptate. Am avut parte, în cele câteva minuteca nişte ani de viaţă, de multe lucruri frumoase. Dar ai dreptate, am fost tot timpul o victimă a Autorului … nasoală viaţă. Imaginară şi atât de scurtă!…

Rep. Uite, deja se vede punctul final, nu mai aveţi decât două-trei rânduri de viaţă. N-aş vrea să fiu în pielea dumneavoastră!

Per. Bă reporterule, oricât faci tu pe viteazul, minte multă nu ai. Nu-ţi dai seama că tu eşti la fel ca mine, o creaţie a Autorului, adică tot un personaj ?!? Viaţa ta nu e cu nimic mai bună, ia uite, se termină exact în aceeaşi clipă cu a mea, exact la punctul ăsta.

130202_095729

 

Scrie un comentariu

Din categoria Proze