RESTAURANTUL DINTRE LACURI de Daniela Andronache

Restaurantul dintre lacuri

chipul tău încremenit pe oglinda lacului
privirea mea căutând lumina adâncului
cântecul tânguit al sălciilor vestea şoptind vânului venirea ploii
ochii tăi erau adâncul iar buzele tale îmi sărutau trecerea deasupra tăcerii
le simţeam gustul de cireşe coapte de mai
simţeam parfumul crinilor sălbatici ce străjuiau lacul
mâinile tale îmi cuprindeau fiinţa onduind dansul plăcut şi timid al valurilor ce se spărgeau gălăgioase de mal.
aducând cu ele urmele iubirii pierdute

ploaia-mi atingea obrajii
vântul îmi răvăşea părul urmând linia clară a culmilor din apropiere
totul părea o zbatere în bocetele iubirii pierdute;
şi salcia şi vântul şi ochii şi buzele şi parfumul crinilor
se topeau pe chipul tău încremenit pe oglinda lacului.
5.06.2011 Luncani – Cluj

PLOAIE DE FEBRUARIE de Daniela Andronache

Am strâns dimineaţa asta în pumni
Picături de ploaie pe zăpadă pătată de negrul oraşului
Aşteptam sărutul dimineţii
În ritmul ploii ce lovea zăpada îngheţată
Cu răsuflarea ta în urechea mea
Şi şoapte greu de înţeles la ora dimineţii
Unduirea dorinţei şi oftatul regretului ascuns
Secretul fericirii dorite
Cu ploaia ce încăpăţânat spală urmele negre ale oraşului de pe albul atât de alb al zăpezii.

DRAGOSTEA FURATA de Daniela Andronache

Ne-am risipit în vise, ne-am risipit în vorbe
Şi ne-am creat castele cu turle de argint
Ce se–înalţau în lumea fastastică creată
De dragoste, de-atingeri şi sublim

Ne aşteptăm în braţe cu sarutări frivole
Şi le simţeam aevea că erau
Lăsând uşor fiinţa să coboare
În lumea jocului de mult uitat

Şi o furam, şi o simţeam în suflet
Şi o doream pentru că ne-a lipsit
Era frumoasă îi simteam parfumul
Şi–o aşteptam pentru că ne-a dorit

N-o cunoşteam nici eu, nici tu, desigur
Nu am greşit, stângaci păream a fi
Dar am aflat că dragostea furată
Dă fericirii sensul ei deplin

Căci fericirea este efemeră
Când visele se risipesc încet
Şi turlele de-argint încep să cadă
Şi dragostea furată s-a sfârşit.