Arhive lunare: septembrie 2018

EU (ŞI) LA BIAS 2018 de Mihai-Athanasie Petrescu

EU (ŞI) LA BIAS 2018

Cum am spus şi cu altӑ ocazie, eu fac parte dintr-o categorie de oameni care îşi organizeazӑ vara în funcţie de calendarul mitingurilor aviatice. Îmi desenez pe hartӑ tot felul de itinerarii turistice, dar datele plecӑrilor şi sosirilor se stabilesc dupӑ ce se publicӑ ordinea manifestӑrilor cu zburӑtoare şi zburӑtori.

Anul ӑsta ne-a stabilit ca destinaţie cuiul în care stӑ atârnatӑ harta României, iar ca datӑ de plecare 29 iulie, pentru cӑ cei de la Aeroporturi Bucureşti au gӑsit de cuviinţӑ sӑ organizeze a zecea ediţie a Bucharest International Air Show exact în acea zi.

Ce e un BIAS? E de toate. Pe afiş (preluat şi difuzat de toate televiziunile românesti cu mult timp înainte, adicӑ, sӑ zicem, cu maxim 48 de ore) se scrie ceva despre un miting, o expoziţie de  aparate de zbor şi un târg de obiecte legate, într-un fel sau altul, de aviaţie. Apoi, pe mai multe rânduri, apar, ca la orice spectacol, numele protagoniştilor. Anul ӑsta, pe lângӑ obişnuitele componente ale conceptului grafic, au fost inserate şi douӑ medalioane care anunţau cӑ avem sӑ asistӑm la o ediţie jubiliarӑ a BIAS în contextul manifestӑrilor închinate jubileului României centenare. Foarte frumos!bias

Am menţionat existenţa unei liste de participanţi; ei da, lista e lungӑ, de mai multe zeci de aeronave, cu sau fӑrӑ motor: planoare, avioane civile de acrobaţie sau de şcoalӑ, de agrement sau de transport, avioane militare de şcoalӑ, de antrenament, de luptӑ, de transport,IMG_1672 elicoptere civile de lucru în agriculturӑ, de acrobaţie şi militare,IMG_1689.JPG cu diferite destinaţii. Numele oamenilor care le vor face sӑ danseze pe cerul Bӑnesei sunt, de asemenea impresionante, desfӑşurӑtorul menţionând mari campioni ai aviaţiei sportive, un elicopterist de la utilitarӑ pe care, noi, ӑştia de la gardul tarmakului, îl preţuim ca pe un star al spectacolelor aeriene ce este,IMG_1764 aviatorii cu Red Bull pe fuselaje, cei care menţin în viaţӑ şi zboarӑ aeronave istorice, piloţi ai ROAF deveniţi, în ultimii ani adevӑrate vedete ale mitingurilor, piloţi militari strӑini, deveniţi şi ei idolii admiratorilor români; au venit din multe ţӑri, membre ale aceleiaşi alianţe din care facem şi noi parte.

Afişul publicat nici anul ӑsta nu a avut în prim plan – şi mai spun o datӑ, din pӑcate! – numele prezentatorilor, deveniţi şi ei vedete ale air show –urilor: pilotul-instructor Andrei Lucescu, de la RAS Tuzla, cdr. Cristian Andrieş, de la Baza 95 Aerianӑ, Bacӑu şi Sonia Simionov, de la A3. Vocile lor entuziaste au însoţit şi descris toate evoluţiile aeronavelor, fӑcându-le, parcӑ şi mai interesante pentru spectatori.

Expoziţia aviaticӑ a grupat pe platforma aeroportului Bӑneasa multe avioane mai mult sau mai puţin celebre. Primul jet din istorie, Coandӑ 1910,IMG_1767 a fost aşezat la umbra gigantului Sentry şi a unui BAC 1-11, care a mai ferit de soare şi Eurofighter Typhoon, MiG-21 LanceR, BlackHawk, Puma, F-15, Mirage-2000, SAAB J-105, Mi-8, Diamond C-20 Katana, Piper … A, mai erau unele şi în hangar, noul Zlin-242 al AR, noile Cessne de la SSAvC şi … noi, cu ochii mari.IMG_1527IMG_1528IMG_1529IMG_1530IMG_1531IMG_1535IMG_1539IMG_1541IMG_1542IMG_1559

Consecvent în dorinţa de a nu reduce valoarea evoluţiilor în zbor descriindu-le în cuvinte, mӑ voi mӑrgini sӑ notez, în ordine aleatoare, doar cӑ:

  • Am avut parte de o premierӑ absolutӑ la BIAS, anume prezenţa şi evoluţia formaţiei poloneze White-Red Sparks, şase jeturi istorice Iskra, care nu şi-au arӑtat vârsta, mânuite fiind de piloţi atât de tineri şi performanţi. Remarcabilӑ initiaţiativa Forţelor aeriene Poloneze, care menţin în viaţӑ avioanele astea fabricate acum peste 50 de ani.IMG_1693IMG_1698IMG_1616
  • Türk Yildizlari, sau, mai pe limba noastrӑ “Turkish Stars”, au revenit dupӑ o absenţӑ de doi ani la BIAS, cu aceeaşi evoluţie de înalt professionalism, dar şi cu o premierӑ: au fost însoţiţi de o voce care a prezentat întregul lor program în limba românӑ, cu un accent simpatic.IMG_1628IMG_1637IMG_1646IMG_1649
  • Red Bulls au adus şase aeronave, cinci avioane istorice şi un elicopter. Am avut norocul nu doar sӑ le vӑd în zbor, ci şi sӑ la admir de aproape, pe tarmak, pentru cӑ, deşi le-am tot vӑzut în zbor, nu le atinsesem niciodatӑ. Cine ştie, poate peste alţi 11 ani ajung sӑ şi zbor cu vreunul.IMG_1711IMG_1712IMG_1737IMG_1758
  • Cu toate cӑ obişnuitele zboruri cu LanceR şi IAR-99 ne-au lipsit – şi ce dor ne era de un low-pass marca Gicӑ Stancu!… – F-16 le tricolore au oferit un spectacol dӑtӑtor de speranţӑ, semn cӑ piloţii români din Escadrila 53 sunt deja capabili de marea performanţӑ. Îi urmӑrim cu drag şi atenţie.
  • Gripenele ceh şi maghiar (cehul fiind încӑ o premierӑ la BIAS) au arӑtat cӑ ampenajul canard le asigurӑ o manevrabilitate deosebitӑ, chiar şi la viteze “mici”, oferindu-le spectatorilor evoluţii de mare clasӑ.IMG_1700.JPG
  • F-18 spaniol, pe care, personal, îl aşteptam cu nerӑbdare, a adus pe cer ceva ce nu mai vӑzusem: ruperea stratului limitӑ la unghi de atac mare în cabraj şi, în zbor de mare vitezӑ, la limita celor 1000 km/h, Alejandro Montez a produs acel con spectaculos pe care rareori îl vӑd cei care nu trӑiesc în preajma supersonicelor.IMG_1578IMG_1666IMG_1593
  • Iacӑrii nostri au sӑrbӑtorit, în stil propriu, centenarul României. Au arӑtat cӑ nişte mari piloţi acrobaţi scriu la fel de frumos pe cer cum scriam noi, acum 50 de ani, cu peniţa cu toc.
  • Principalii organizatori, alӑturi de CNAB, ai BIAS, cei de la Aeroclubul României, au adus la Bӑneasa aproape toate aeronavele lor. Cel mai mult au impresionat, aşa cum e şi normal, piloţii de la Extra, care deja se pregӑteau pentru marea confruntare de la Strejnic. Cum sӑ nu câştige ai nostri medalii la WAAC dacӑ sunt capabili de o asemenea evoluţie! (In imagine, Hawks of Romania escortand unul dintre noile Boeinguri ae TAROM).IMG_1655.JPG
  • Ca de fiecare datӑ, BIAS (ca şi celelalte mitinguri) este şi o ocazie de a revedea prieteni vechi şi buni. Toţi foştii mei elevi sunt prietenii mei buni, aşa cum e, de exemplu, Mirela, pe care nu o mai vӑzusem de când şi-a luat bacalaureatul.IMG_1778

Sigur, nu pot cuprinde aici tot ce am vӑzut, auzit şi simţit cu sufletul, nu doar cu organele de simţ, la BIAS 2018. Ca sӑ înţelegi o carte, trebuie s-o citeşti; ca sӑ înţelegi ce înseamnâ un BIAS, trebuie sӑ fii acolo, sӑ te coci pe betonul aeroportului şi sӑ-ţi înţepeneşti gâtul în poziţia pentru vӑzut avioane. Aşa cӑ, vorba lui Valentin Iordache, IMG_1639poate omul cel mai vânat de oamenii de presӑ în acea zi, ne revedem acolo şi la anul şi la mulţi ani!

MIHAI-ATHANASIE PETRESCU

Scrie un comentariu

Din categoria Evenimente, Uncategorized

ŞTIRE DE PRESӐ de Mihai-Athanasie Petrescu

ŞTIRE DE PRESӐ

 

Motto: Oamenii sunt de patru feluri: ӑia care ştiu, şi ştiu cӑ stiu; ӑia care ştiu, şi nu ştiu cӑ ştiu; ӑia care nu ştiu şi ştiu cӑ  nu ştiu, şi ӑia care nu ştiu, dar nici nu ştiu cӑ nu ştiu. (Maior Maior Stroe)

 

În biroul celor doi savanţi e linişte. Profesorul Chifor, împreunӑ cu mai tânӑrul lui coleg, Bunea, stau pe scaune, adânciţi în gânduri. Dacӑ subiectul de cercetare al unui coleg de institut nu ar fi funcţionat ireproşabil, s-ar fi auzit musca – dar inginerul genetician Argata reuşise sӑ obţinӑ o rasӑ de muşte silenţioase, cu care populase clӑdirea savanţilor, contribuind, astfel, la liniştea necesarӑ studiului.

S-ar zice cӑ atitudinea de gânditori e absolut caracteristicӑ unor cercetӑtori. Da, numai cӑ de data aceasta, motivul meditaţiei lui Chifor şi Bunea nu e o nouӑ temӑ de cercetare – încӑ lucrau la definitivarea celei vechi – ci un articol din ziarul desfӑcut pe birou. O ştire micӑ, de câteva rânduri, care arunca oprobriul public asupra instituţiei:

“Atac terorist în centrul oraşului

Pânӑ de curând, actele teroriste au fost pentru noi, cetӑţenii paşnici ai acestui oraş al nostru, doar nişte ştiri din ţӑri îndepӑrtate. Iatӑ însӑ cӑ ieri am fost martorii unui astfel de eveniment chiar in centrul municipiului.

Dar sӑ citӑm raportul poliţiei: În jurul orelor 17 şi 23 de minute am fost sesizaţi prin numӑrul unic de urgenţӑ 112 cӑ pe strada Castanilor, la Rolex, a fost tras un foc de armӑ. Echipajul operativ format din colegii nostri agent principal şef Ababei şi agent şef Cotoaşcӑ s-au deplasat urgent la faţa locului, unde au constatat cӑ un grup de cetӑţeni au reţinut pe numitul Bunea Florin, de 30 de ani, din localitate, conducӑtor al autoturismului marca Logan TV-10-BUN, care trӑsese un foc de puşcӑ prin eşapamentul autoturismului proprietate personalӑ pe care îl conducea. La ordinul superiorilor, cei doi poliţişti au dus autoturismul în incinta autoserviceului Cosmopolitan, aflat în apropierea locului faptei, iar pe conducӑtorul auto l-au supus testului alcooltest, constandu-se cӑ acesta nu consumase bӑuturi alcoolice. În continuare, acesta a fost reţinut sub învinuirea de terorism şi condus la sediul poliţiei municipiului, pentru cercetӑri. În caz s-a deschis un dosar penal.

Dragi cititori, vӑ vom tine la curent cu desfӑşurarea cercetӑrilor”

– Urâtӑ treabӑ, Florine … Cum dracu de te-ai nimerit tocmai atunci şi acolo?

– Pӑi, de, domn profesor, trebuia sӑ fiu şi eu undeva. Tocmai mӑ gândeam sӑ intru la Rolex sӑ mӑnânc ceva când s-a întâmplat.

– S-a întâmplat … s-a întâmplat … dar ce dracu s-a întâmplat, mӑ omule? Cum sӑ tragӑ maşina ta cu puşca în oameni ziua în amiaza mare?!

– Domn profesor, pӑi dumneavoastrӑ  vӑ luaţi dupӑ ce spune presa? Maşina mea era Loganul, ӑla fӑrӑ nici un fel de şmecherii suplimentare. Şi doar ştiţi cӑ nici pe Jeep nu am instalat arme, doar toate accesoriile le-am inventat împreunӑ şi sunt la fel ca pe Tuaregul dumneavoastrӑ.

– Eu ştiu, mӑ, dar ce ne facem cu poliţia, cu presa şi cu gura lumii? Şi, mai ales, ce ne facem cu şeful nostru, vezi cum ţipӑ cӑ, târâm numele institutului şi pe al lui prin noroi?… se aprinse Chifor, dând cu ziarul de podea. Mӑ! Trebuie sӑ facem şi noi ancheta noastrӑ şi sӑ le demonstrӑm … ӑstora cӑ eşti curat. Ce dracu!

Şi Chifor se ridicӑ, nervos de pe scaun, cu ochelarii în mânӑ.

– O luӑm ştiinţific. Întâi studiem maşina cu atenţie, sӑ vedem ce ascunde. Apoi …

– Maşina e încӑ la Croitoru. A demontat-o de tot, binenţeles cӑ nu a gӑsit nimic deosebit la ea. Mi-a promis cӑ în câteva zile o monteazӑ la loc şi o trimite încoace.

– Sӑ nu adauge ei la service cine ştie ce!

– N-o sӑ adauge. Ne cunoaştem de când eram elev, mi-a fost prof de românӑ. La cât de slab eram la materia lui … normal cӑ mӑ tine minte.

– Da, bun. Deci nu putem discuta despre maşinӑ, aşa hai sӑ discutӑm despre tine. Ce fӑceai acolo, tocmai la Rolex?

– Pӑi … v-am zis, mӑ oprisem din cauza ploii, şi mӑ gândeam sӑ merg sӑ manânc ceva. Cicӑ au un muşchiulet la grӑtar de numa’!

– Te-ai oprit la Rolex, apoi? Te-ai dat jos din maşinӑ?

– Nu, cӑ ploua prea tare. Stӑteam şi mӑ uitam afarӑ cum plouӑ şi mӑ jucam cu dispozitivul ChiFlo. De fapt, îmi fӑceam socoteala dacӑ nu l-am putea upgrada ca sӑ-l folosim şi pe oameni.

– Cum sӑ-l folosim pe oameni? Ӑsta e fӑcut ca sӑ acţioneze doar asupra unor fiinţe inferioare, pӑsӑri, animale mici … Un creier atât de mare, cum e al omului, nu poate intra în rezonanţӑ cu emiţӑtorul nostru …

– Aşa e, dar ar fi interesant touşi, ca principiu. De exemplu acum, în povestea cu maşina care trage cu puşca. Aş influenţa aşa-zişii martori sӑ schimbe declaraţiile, sӑ spunӑ cӑ ei au tras în Loganul meu, nu invers.

– Eşti sigur cӑ n-au tras ei în tine, ca sӑ ne saboteze cercetӑrile? Bun, gluma ca gluma, dar sigur ChiFlo nu poate acţiona asupra omului. Eventual sӑ fabricӑm un ChiFlo mare cât Loganul, care sӑ consume curent cât un cartier întreg.

– Eu mӑ gândeam atunci la altceva. Ştiţi cum zicea Ceauşescu, sӑ transformӑm cantitatea într-o nouӑ calitate.

– Nu te ştiam un nostalgic, mӑ Florine.

– Nu sunt, domn’ profesor. Sӑ vedeţi: aparatul ӑsta e fӑcut sӑ emitӑ un anumit semnal electromagnetic, capabil sӑ influenţeze biocurenţii din creierul unui animal mic. Noi ne-am orientat la un semnal de frecvenţӑ micӑ, care acţioneazӑ doar asupra unui creier aflat în apropiere.

– Pӑi da, într-o primӑ etapӑ a cercetӑrilor. Vedem ce efect are şi apoi îl perfecţionӑm. Poate reuşim sӑ determinӑm un câine sӑ asculte de noi fӑrӑ sӑ-l ducem la dresori. Pӑi nu?

– Pӑi da. Deocamdatӑ am reuşit sӑ dresӑm şoareci şi pӑsӑrele cu un emiţӑtor de talia unui telefon mobil. Chiar la asta mӑ gândeam în maşinӑ. Voiam sӑ gӑsesc vreo vrabie, ceva şi sӑ mӑ joc cu ea. Dar ploua foarte tare şi pӑsӑrelele stӑteau la adӑpost.

– Da, eşti bun sӑ te joci cu aparatele institutului … Glumesc, sigur, doar noi l-am fӑcut. Am uitat sӑ-ţi povestesc, acum câteva zile am reuşit sӑ chem la mine un şobolӑnel, la ghenӑ. L-am fӑcut sӑ stea pe coadӑ, ca un cӑţel. A stat câteva secunde, apoi s-a ridicat şi a fugit. Am greşit eu, am mişcat Chifloul şi l-am orientat în altӑ direcţie. Dar s-a dovedit cӑ aparatul poate funcţiona şi asupra rozӑtoarelor din naturӑ, nu doar asupra cobailor din institut. Dar spune la ce te-ai gândit, dincolo de pӑsӑrele.

– Sӑ vedeţi: un emiţӑtor radio dӑ un semnal cu atât mai bun cu cât frecvenţa e mai mare. Ce-i drept, raza lui de acţiune scade, dar se folosesc relee. Dacӑ facem şi noi cumva sӑ creştem frecvenţa Chifloului, nu ştiu cu cât, trebuie sӑ calculӑm, dar sigur vom reuşi sӑ transmitem un semnal mai accurate, iar noi ştim cӑ dacӑ semnalul este mai precis, influenţa lui este mai sigurӑ. De aia ne-am mulţumit noi pânӑ acum sӑ ne impunem voinţa doar creierelor mici, pentru cӑ nu am putut transmite ordine clare. Dar o sӑ reuşim, sӑ vedeţi.

Profesorul Chifor deja nu mai asculta. Cu ajutorul calculatorului, el cӑuta materialul cel mai potrivit pentru a construi o bobinӑ capabilӑ sӑ treacӑ de frecvenţele ultra. Tot restul zilei, cei doi cercetӑtori fӑcurӑ calcule peste calcule, iar rezultatul a trebuit sӑ aparӑ: un aliaj, pe care ei îl denumirӑ Achibun, pentru cӑ era invenţia lui Chifor, dar şi un conductor, acel celebru Cobuchif, la care principala contribuţie îi revenea lui Bunea. Iar noua variantӑ a Chifloului, pe care savanţii reuşirӑ sӑ o construiascӑ a doua zi, uitând sӑ mai plece acasӑ pentru masa de prânz, nu mai avea nevoie decât de aprobarea directorului institutului pentru a fi testatӑ în laborator, pe animale de diferite mӑrimi. În teorie, aparatul ar fi putut acţiona asupra unor animale cu creier de mӑrimea unei mingi de pingpong, în nici un caz mai mari. În etapele urmӑtoare, dacӑ vor mai avea permisiunea sӑ continue, poate vor reuşi şi un Chiflo capabil sӑ influenţeze voinţa unui om. Dar, pânӑ atunci, savanţii aveau nevoie de odihnӑ şi deciserӑ sӑ plece acasӑ, luând cu ei şi dispozitivul, spre a-l feri de orice ochi indiscret.

– Ei, Florine, sunt obosit frânt, se plânse profesorul Chifor în timp ce îşi invita colegul în Tuaregul sӑu. Sper cӑ ne apropiem de ceea ce dorim.

– Sunt sigur cӑ da, domn’ profesor. O sӑ avem acces la câinii laboratorului şi o sӑ vedem cât de bine putem sӑ-I dresӑm. N-aţi vrea sӑ trecem pe la Rolex, sӑ mâncӑm un muşchiuleţ la grӑtar? Fac cinste, mai ales cӑ mor de foame!

– Mӑ omule, acum cӑ ai pomenit de Rolex, îmi dau seama cӑ noi am uitat complet de ancheta ta. Te bagӑ ӑia la puşcӑrie dacӑ nu reuşim sӑ aflam cine dracu a tras cu puşca. Mergem întâi sӑ vedem unde a tras Loganul în copac, apoi mergem şi sӑ ne salvӑm de la moartea prin inaniţie.

Cei doi oameni de ştiinţӑ, ca nişte veritabili detectivi, se apucarӑ sӑ cerceteze cu luare aminte locul unde îşi amintea Bunea cӑ aşteptase oprirea ploii. Era o parcare de tip spic, construitӑ la ordinul expres al primarului Lӑutaru. Pentru aspectul estetic al strӑzii Castanilor, pe aliniamentul parcӑrii fuseserӑ plantaţi câţiva castani şi în jurul lor muncitorii presӑraserӑ nisip, astfel netezind locul şi oferindu-i şi permeabilitatea necesarӑ pentru a asigura umiditatea solului.

– Aşadar, tu erai parcat aici, recapitulӑ Chifor. Cum te-ai bӑgat, cu faţa, sau cu spatele?

– Cu faţa, domn’ profesor. Ploua atât de tare încât nu puteam sӑ dau cu spatele, nu vedeam nimic.

– Şi zici cӑ Loganul a tras cu puşca în pomul ӑsta? Bine cӑ nu i-a venit ideea sӑ tragӑ cu mitraliera, cӑ-l punea la pӑmânt şi te acuzau ӑştia de pomucidere. Dar deja un lucru e clar, ţeava armei nu era în eşapament, ci în altӑ parte, degeaba ţi-au demontat ӑia evacuarea. Era undeva în faţӑ, mӑ.

Exact ca Sherlock Holmes, Chifor se apucӑ sӑ cerceteze castanul cu o lanternӑ şi o lupӑ.

– Mӑ, Florine, sӑ ştii cӑ oamenii ӑia minţeau adevӑrat. Ia uite aici, se vӑd urme de arsuri pe pom şi pe sol. Uite, aici, vezi, uite nisipul ӑsta, chiar a avut parte de un tratament termic intens. Ai avut o armӑ laser, sau aruncӑtor de flӑcӑri, nu o biatӑ puşcӑ!

– Domn’ profesor, hai sӑ oprim cercetarea, domn’ profesor!

– De ce mӑ, rӑspunse Chifor, cu privirea aţintitӑ asupra lupei, te temi cӑ dovedesc cӑ eşti un terorist periculos, înarmat cu arme de distrugere în masӑ şi în pomi?

– Domn’ profesor, nu mai glumiţi, cӑ …

– Hai, mӑ, ce dracu, nu mai ştii de glumӑ? se mirӑ Chifor, ridicând privirea, exact la timp pentru a-l vedea pe tânӑrul sӑu coleg încӑtuşat de un sobofiţer gras de poliţie.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

O orӑ mai târziu, în biroul comandantului poliţiei, profesorul Chifor încerca sӑ fie convingӑtor. Dar pledoaria sa nu avea deloc succes în faţa chestorului Dumitrescu.

– Domnule profesor, aici vorbim de acţiuni teroriste reale, nu avem timp, domne, de sefeuri. Ce mama dracului, doar nu suntem copii de grӑdiniţӑ sӑ ne fraieriţi cu fulgere globulare şi alte gogoriţe d-astea. Sӑ ştiţi cӑ om fi noi doar poliţişti, dar avem şi noi carte şi culturӑ generalӑ şi noi nu am auzit în manualele noastre de aşa ceva.

– Domnu’ chestor, dar v-am explicat şi v-am arӑtat în tratatele de fizicӑ şi meteorologie. În anumite condiţii, în timpul unor furtuni însoţite de descӑrcӑri electrice poate apӑrea şi fenomenul ӑsta. E drept cӑ foarte rar şi numai în anumite condiţii: atunci când se produce o descӑrcare electricӑ în sol, datoritӑ cӑldurii imense se poate întâmpla ca siliciul din sol sӑ se vaporizeze, formând ceva asemӑnӑtor cu o bilӑ de foc, adicӑ un fulger globular. Iar ӑsta se deplaseazӑ prin atmosferӑ şi poate exploda la contactul cu anumite obstacole, cum e, în cazul nostrum, pomişorul. Am vӑzut acolo arsuri la trunchiul castanului şi la frunzele de pe jos. Asta e cea mai bunӑ dovadӑ.

– Baliverne, domnule! Vӑ rog, cu respect deocamdatӑ, sӑ nu mai încercaţi sӑ introduceţi în anchetӑ tot felul de presupuneri şi fantasmagorii. Noi, aici, lucrӑm ştiinţific, ne bazӑm pe rezultatele cercetӑrii  noastre criminalistice, la care suntem foarte buni. O sӑ ne spunӑ numitul Bunea cu ce fel de armӑ a tras şi în ce scop.

– Dar am dovedit cӑ prietenul şi colegul meu nu avea arme asupra lui, iar expertul în reparaţii auto Croitoru v-a spus cӑ maşina lui Florin nu avea montat nici un dispozitiv capabil sӑ funcţioneze ca o armӑ. Singura ipotezӑ valabilӑ este fulgerul globular, aşa cum v-am dovedit …

Deja ultimele cuvinte ale profesorului Chifor erau rostite pe holul instituţiei, pentru cӑ acelaşi agent de poliţie Ababei, care deja îl arestase de douӑ ori pe Bunea, de data asta îşi folosea puterea pentru a evacua biroul comandantului.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

– Domn’ profesor, cum aţi reuşit sӑ îi convingeţi sӑ îmi idea drumul? Eu mӑ vedeam deja condamnat la moarte …

– Simplu, mӑ, Florine. Dacӑ nu am reuşit cu argumente logice şi ştiinţifice, am folosit forţa. Asta e, nu sunt foarte mândru de mine, dar nu aveam încotro.

– L-aţi bӑtut pe poliţistul ala voinic?! Nu pot crede, e de douӑ ori mai mare decât dumneavoastrӑ!

– Cum sӑ-l bat, mӑ?! Pӑi mӑ fӑcea surcele dacӑ încercam sӑ dau în el.

– Şi-atunci?

M- Mӑ, suntem noi inventatori, sau nu suntem? Nu am folosit forţa fizicӑ, mӑ ci forţa gândirii. Sӑ vezi: Ababei, ca sӑ fie sigur cӑ nu mӑ mai întorc în sediul Poliţiei, m-a îndesat în maşinӑ şi mi-a trântit uşa. Ei, şi în maşinӑ aveam noul nostru Chiflo. Cu sau fӑrӑ aprobarea directorului, trebuia sӑ încerc. Am pornit aparatul şi l-am folosit pe poliţist. L-am determinat sӑ meargӑ în biroul chestorului şi sӑ raporteze cӑ, în ziua aia, se juca cu pistolul din dotare şi, din greşealӑ, a tras în castanul de lângӑ maşina ta. Aparatul a funcţionat perfect.

23.09.2018

Scrie un comentariu

Din categoria Proze, Uncategorized

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (25) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (25)

E timpul sӑ trecem la lucruri serioase, iar la Taormina ceva serios şi interesant este Amfiteatrul antic. Adicӑ unul dintre obiectivele notate cu “must’ încӑ din timpul când ne fӑceam lecţiile, în faţa calculatorului.

Fiind noi în apropiere de Porta Messina, aşa cum mӑrturiseşte şi harta afişatӑ de ifon, nu avem decât sӑ o luӑm pe undeva ca sӑ ajungem exact unde trebuie. Pe unde? Pӑi …

Ezitarea noastrӑ nu e lungӑ. Vӑzându-ne cum studiem cu atenţie harta, 50% dintre şoferii de taxi care se aflau în apropiere s-au oferit sӑ ne ajute, iar munca lor nu a fost în zadar: ne-au arӑtat exact deasupra noastrӑ, pe un zid, denumirea strӑzii pe care ne aflam: Via del Teatro Greco. Nu puteam sӑ mergem decât într-o singurӑ direcţie, ceea ce am şi fӑcut, pret de douӑ-trei minute, ajungând la destinaţie.DSCN8825DSCN8824 Obiectivul cu denumirea “Teatro antico di Taormina” pare, la prima vedere, o cazarmӑ bine pӑzitӑ, încercuitӑ cu un gard puternic, din fier şi supravegheatӑ cu camera video.DSCN8822DSCN8823 A doua impresie o confirmӑ pe prima, dar a treia le infirmӑ pe primele douӑ, pentru cӑ, în schimbul a douӑzeci de euro, cumpӑrӑm douӑ bucӑţele de hârtiebilet care ne deschid toate porţile, inclusiv ale unor clӑdiri moderne, cu termopane, care ne-ar strica bucuria de a pӑtrunde în antichitatea greacӑ a Italiei dacӑ nu ar fi ornate atât de frumos.DSCN8826DSCN8827

Deci … teatro Greco. Interesant, ce o cӑuta un teatru grecesc in inima marginii sudice a Italiei. De fapt, dacӑ grecii ӑia antici au tot navigat prin Mediterana, cӑutând sirene şi zâne, de ce nu ar fi aterizat şi la poalele Etnei, mӑcar pentru cercetӑri vulcanologice?IMG_7619

Vorba e cӑ în secolul 3 î H, pe vremea lui Gerone al doilea, grecilor le-a venit chef de distracţie deasupra mӑrii şi s-au pus pe treabӑ. Au dizlocat cam 100.000 de metri cubi de rocӑ (e bun şi câte un sclav la casa omului, mai faci economie de escavatoare, mai ales cӑ tot nu se inventaserӑ încӑ) şi au pus în loc o construcţie splendidӑ din cӑrӑmidӑ arsӑ; dupӑ aia, pentru cӑ nici funicularele nu erau inventate, au luat alţi sclavi (primii sigur au murit de obosealӑ) şi i-au pus sӑ care la deal coloane şi alte piese din marmurӑ şi alte pietre ş, astfel, au obţinut un mare amfiteatru. Dupӑ aceea, cum e şi normal, grecii au fost nevoiţi sӑ cedeze terenul romanilor, cu tot ce era pe el. Astfel, teatrul grec (da, grecii chiar vedeau acolo spectacole de teatru, doar ei au inventat şi tragedia greacӑ, ca sӑ nu mai spun de comedia greacӑ) a devenit un altfel de lӑcaş de culturӑ, gazdӑ a luptelor de gladiatori – probabil cӑ latinii râdeau mai bine când vedeau tragediile gladiatorilor morţi în arenӑ.

Edificiul pӑstreazӑ aspectul iniţial. Scena şi fosa sunt neschimbate, ca şi mare parte din auditoriu. De-a lungul anilor romani şi post romani au mai fost adӑugate câteva rânduri de locuri pentru spectatori – cererea de bilete o fi fost mai mare decât pe vremea lui Eschil. De fapt, amfiteatrul putea primi cam 5500 de spectatori, aş spune eu cӑ sunt destul de mulţi, cifrӑ care îl claseazӑ pe locul doi în Sicilia – dupӑ cel din Siracusa. Am înţeles cӑ şi în zilele noastre se organizeazӑ spectacole pe scena aceea, dar mӑ întreb cu ce fel de bilete se intrӑ – cu unele de 10 euro, ca al meu, sau cu altele, cu altӑ personalizare. Sau, şi mai eficient, cu douӑ bilete de cӑciulӑ, unul pentru muzeu şi al doilea pentru show, cӑ doar n-o sӑ le interzicӑ spectatorilor sӑ fie şi vizitatori ai obiectivului.

Am strӑbӑtut toate ungherele vizitabile şi am tras poze din toate unghiurile şi cu toate camerele din dotare, dar fӑrӑ bietul Canon, rӑmas la hotel, în panӑ, obţinând câteva sute de imagini. WordPress nu îmi dӑ spaţiu nelimitat, de aceea am ales doar câteva, puţine fotografii.DSCN8828DSCN8829DSCN8831DSCN8832DSCN8835DSCN8836DSCN8837DSCN8838DSCN8839DSCN8842DSCN8844DSCN8846DSCN8847DSCN8848DSCN8850DSCN8853DSCN8857DSCN8859DSCN8860DSCN8861DSCN8862DSCN8863DSCN8865DSCN8867DSCN8869DSCN8871DSCN8874DSCN8876DSCN8877DSCN8878DSCN8880DSCN8881DSCN8888DSCN8889DSCN8890DSCN8891DSCN8893DSCN8894DSCN8895DSCN8897DSCN8898DSCN8899DSCN8909DSCN8910DSCN8911DSCN8912DSCN8915DSCN8916DSCN8928DSCN8929DSCN8930DSCN8931IMG_7603IMG_7607IMG_7611IMG_7612IMG_7644IMG_7653IMG_7654

Pentru cӑ nu am plӑtit şi un audioghid, nu am avut parte de nici un fel de ghid. La un moment dat a apӑrut unul, dar ne-a tratat cu spatele.DSCN8921DSCN8926

Sigur, monumentul îşi are frumuseţea şi atractivitatea sa, dar locul unde este amplasat îi dӑ şi o a doua frumuseţe. Mӑ întreb cum procedau actorii aia greci sӑ nu îşi uite rolul, vӑzând asemenea peisaje în jurul scenei. De fapt, chiar dacӑ mai cӑlcau şi în strӑchini, probabil cӑ şi spectatorii erau la fel de visӑtori, cu ochii spre Marea lui Ionicӑ, încât nu bӑgau de seama derapajele celor de pe scenӑ.DSCN8883DSCN8884DSCN8885DSCN8886DSCN8887DSCN8902DSCN8904IMG_7623IMG_7640IMG_7624

Pentru cӑ o imagine spune mai mult decât reuşesc eu sӑ zic în cuvinte, cred cӑ descrierea Amfiteatrului Mare din Taormina este destul de bine fӑcutӑ, având şi culori. Nu ne rӑmâne decât sӑ ne îndreptӑm spre exit, pentru cӑ ziua se apropie de miezul ei şi încӑ mai avem, cred, destule de vӑzut.

 

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

AEROMANIA 2018 de Mihai-Athanasie Petrescu

AEROMANIA 2018

Unele studii statistice aratӑ cӑ majoritatea românilor preferӑ sӑ îşi petreacӑ vacanţa de varӑ la mare – vorba lui Caragiu: “aer, apӑ, verdeaţӑ, carbaxin …” (carbaxinul nu mai existӑ, verdeaţa se înlocuieşte cu nisipul, dar apӑ şi aer se gӑsesc acolo din belşug). E, şi pentru cӑ tot se aflӑ pe litoral, românii ӑia profitӑ de orice formӑ de distracţie. Ӑia cu bani câştigaţi uşor sau gӑsiţi pe jos, fac baie în spumӑ cu mamarea … ӑsta, la Mamaia. Cei cu bani mai puţini, dar cu altfel de pretenţii, merg la Aeroportul Tuzla şi participӑ la Aeromania.

Eu fac parte dintr-o minoritate: eu merg vara la Aeromania şi, cu ocazia asta, vӑd şi marea. Mai cunosc vreo câţiva din categoria asta şi, aş spune, sunt mandru cӑ fac parte din ea. Minoritatea aia care îşi planificӑ plecarea în concediu în funcţie de datele mitingurilor aeriene.

E uşor sӑ sӑ explic de ce. Pentru cӑ, pentru minoritarii ӑştia, Aeromania e o mare sӑrbӑtoare, un fel de Craciun aeronautic. O ocazie când Moş Crӑciunul de varӑ, alias RAS Tuzla, ne umple şoseţelele cu o mulţime de cadouri frumoase, pe care le primim cu mare plӑcere şi bucurie, chiar dacӑ, principial, seamӑnӑ cu cele din anii trecuţi.

Pӑi nu? Vedem mereu avioane şi elicoptere, aproape aceleaşi; aviatori – dacӑ nu aceiaşi, totuşi, aviatori, şi vedem zboruri. Unii dintre prietenii se mirӑ: oare nu m-am plictisit?! Nu, fraţilor, nici eu, nici ceilalţi, prieteni ai mei, ӑia cu care mӑ revӑd mereu la Tuzla.

Iatӑ-ne, aşadar, pe litoral. Gazda noastrӑ din Eforie Sud, aceeaşi de mai mulţi ani, ne recunoaşte, tot aşa cum şi noi recunoaştem pensiunea lor şi împrejurimile – Oltcitul roşu cu numere de Bucureşti care, parcӑ, mӑ aşteaptӑ credincios sӑ îmi ureze bun venit.IMG_1284.JPG La fel ne recunoaşte aeroportul de la Tuzla, oamenii lui şi chiar cӑţeii, care dau, bucuroşi, din coadӑ. Iar noi recunoaşţem totul, de parcӑ de abia am fi pӑrӑsit locurile cu o zi înainte – terminalul, turnul, hangarul,

Hangar café, Wilga, IMG_0897.JPGTwin Starul şi Seneca scoase la pensie, cisternele Ural şi Maz, pompiera Bedford şi AN-2urile care pӑzesc platform şi bretela de acces la pistӑ. Mai recunoaştem încӑ douӑ elemente: ploaia de vineri, devenitӑ parte a decorului în ultimii ani,

 

şi corturile de la baza Turnului, locuinţa de varӑ a voluntarilor SR. Sigur, sunt şi nişte pӑsӑri noi, cu care facem cunoştinţӑ: vreo trei Katane,IMG_0916 un dromader,IMG_0909IMG_0919 un Pitts, douӑ SkybolturiIMG_0986 (care … vai! s-au pierdut câteva zile mai târziu, în acea mare tragedie de la Frӑtӑuţi, care ne-a rӑpit şi un pilot), un DauphinIMG_0907.JPG … nu, ӑsta nu e nou, doar s-a îmbrӑcat altfel.

Sigur, vor mai fi şi maşinile de colecţie, care, în fiecare an revin SIGUR numai pentru mine pe aeroport.IMG_0952 IMG_0964De data asta, un Dauphine albastru vine sӑ reîntregeascӑ familia din care mai face parte o delfiniţӑ albӑ, pe care o ştiu de mulţi ani, şi delfinii zburatori ai RAS (vegheati, de sus, de babanul Agusta).IMG_0954IMG_1010

Introducerea în atmosferӑ şi prezentarea personalӑ fiind fӑcutӑ, acum trebuie povestit evenimentul. E simplu: folosind desfӑşurӑtorul, aş putea face o enumerare a aeronavelor şi piloţilor participanţi, eventual cu menţionarea elementelor deosebite ale evoluţiilor lor. Dar eu nu sunt Andrei Lucescu, omul care a devenit un protagonist al marilor mitinguri din România, la fel ca piloţii din display, ca sӑ pot descrie competent arabescurile desenate pe cer, eu sunt doar un pӑmântean cu ochelari reglaţi pentru a vedea pӑsӑrile mecanice.IMG_1031IMG_1028IMG_1027IMG_1007 IMG_1037Aş putea sӑ aduc laude unuia sau altuia dintre zburӑtori, sau unei formaţii de zburӑtori, sau organizatorilor. Dar nu de laudele mele au ei nevoie, sunt sigur cӑ s-au obişnuit cu vorbele elogioase pe care le aud sau citesc de fiecare datӑ – de fapt cred cӑ lauda cea mai mare e cea reprezentatӑ de numӑrul tot mai mare de oameni pe care îi vӑd, când au timp sӑ arunce o privire de acolo, de sus şi spre locurile rezervate spectatorilor.IMG_0972 Sau aş putea sӑ repet ce am auzit vorbindu-se prin mulţime, ce vocabular sau ce intonaţie sau ce bodylanguage au folosit  oamenii pentru a-şi exprima pӑrerea în legӑturӑ cu ce vedeau pe cer.IMG_1025 Multe aş putea face, dar o descriere adevӑratӑ şi de efect a mitingului tot nu aş reuşi, pentru cӑ ce am vӑzut la Tuzla nu se poate reda pe hârtie. Evoluţiile protagoniştilor se simt acolo şi rӑmân în fiinţa receptorului. Poate doar prin imagini s-ar putea reda ceva dintr-un  miting, da, din pӑcate (sau poate din fericire, pentru cӑ, dupӑ multӑ vreme am vӑzut zborul doar prin ochelari, nu prin obiectivul complicat al camerei foto) anul ӑsta eu nu sunt fotograf, ci doar posesor de pix şi calculator, mijloacele mele de exprimare fiind ceva mai sӑrace. Sӑrace, dar sincere!

Ne-a fost dor de avioanele şi elicopterele militare, ţinute la sol din motive obiective. Ne-a lipsit vuietul MiG-urilor LanceR şi pӑcӑnitul Pumelor şi am regretat cӑ au existat acele motive – pentru unele triste, foarte triste, pentru celelalte de naturӑ tehnicӑ. Eh, vor reveni la BIAS, chiar dacӑ pӑrerea de rӑu pentru întâmplarea nenorocitӑ de la Borcea nu se va şterge niciodatӑ. Armata e armatӑ, trebuie sӑ îşi lingӑ rӑnile şi sӑ continue, iar noi, ӑştia, ne bazӑm pe principiul expus aici.

Iar apoi, Aeromania s-a încheiat.IMG_1038 Adicӑ …

Am aflat cӑ un cuvânt este mereu folosit greşit de cӑtre români: “olimpiadӑ”. Lumea crede cӑ olimpiada este perioada aia de douӑ sӑptӑmâni dintre douӑ intonӑri ale imnului olimpic la festivitatea de deschidere şi apoi de închidere a Jocurilor. De fapţ, Olimpiada dureazӑ patru ani, limitatӑ fiind de intonarea Imnului la douӑ festivitӑţi de închidere succesive.

Hai sӑ spunem la fel. Aeromania nu e doar perioada aia de sâmbӑtӑ între 1600 la 2200 hrs, de când pornesc, pânӑ când se taie motoarele avioanelor dupӑ ultimul zbor. Aeromania e perioada de un an, dintre douӑ zboruri de noapte, atunci când cei de la Tuzla refac pista, fac bugetul, lista de participanţi, cumpӑrӑ Avgaz şi asigurӑ desfӑşurarea încӑ unui miting. Şi în felul ӑsta explicӑm simplu şi ce am spus mai sus. Adicӑ aia cu recunoscutul. Sigur cӑ recunoaştem totul, doar de abia ieri ne-am spus: “La revedere, pe data viitoare!”

P.S. Pozele sunt trase cu telefonul din dotarea buzunarului de la blugi. Mӑcar de-o amintire, acolo …

 

Scrie un comentariu

Din categoria Evenimente, Uncategorized