Arhive lunare: august 2018

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (24) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (24)

No, hai sӑ vedem de ce Taormina asta a devenit atât de faimoasӑ încât am auzit şi noi de ea. Din câte scrie prin lecţiile citite, oraşul nu e chiar foarte mare, de fapt asta ne confirm şi aplicaţia din telefon care ne arata cam un kilometru jumate pânӑ la principala atracţie turisticӑ.

O luӑm, aşadar, pe via Pirandello (asta cred cӑ era croitor, sau ceva, pentru cӑ e faimos pentru titlul “Sӑ-i îmbrӑcӑm pe cei goi”), cu speranţa ca, în curând, sӑ trecem prin Porta Messina. Şi, probabil, vom ajunge vreodatӑ şi acolo, dar deocamdatӑ apare un obiectiv interesant pentru un amator de transport pe cablu: telecabina Taormina – Mazarò. Caracteristicile tehnice pot fi citite pe un afiş,

IMG_7554

IMG_7555

frumuseţea traseului poate fi ghicitӑ,IMG_7556IMG_7557IMG_7558 dar … instalaţia nu funcţioneazӑ. Din pӑcate, rӑmân doar cu pozele staţiei şi cu speranţa cӑ, poate, porneşte înainte de ora plecӑrii autobuzului nostru.

Pirandello merge tot nainte, ca pionierii.IMG_7559Porta Messina este exact acolo unde era şi pe vremea când s-a fӑcut harta google, şi ne faciliteazӑ accesul în zona turisticӑ a oraşului.DSCN8812DSCN8811

Chiesa Santa Caterina, care îşi ia numele de la Largo unde se aflӑ, pare sӑ fie ceva de vӑzut … mai târziu.IMG_7585.JPG Noi cӑutӑm amfiteatrul, dupӑ aia mai decidem, iar obiectivul nostru e în apropiere. O luӑm pe Corso Umberto, adicӑ artera comercialӑ, unde vedem nişte obiective interesante. Cel mai interesant e o Vespa, binenţeles, IMG_7587.JPGpentru cӑ numeroasele magazine şi ristoranti nu prezintӑ interes la ora asta.IMG_7586IMG_7588IMG_7589IMG_7590IMG_7591IMG_7592IMG_7593IMG_7594

Cum-necum, peregrinӑrile noastre ne aduc în faţa unuia dintre monumentele istorice ale oraşului. Naumachia! E un zid roman, apӑrut în sec. 1 î. H., dispӑrut el ştie când şi reapӑrut, adicӑ descoperit de cӑtre arheologi tocmai în 1943 (unii dӑdeau cu bombardeaua în vremea aia, alţii sӑpau cu şpaclul), ar fi putut fi un fel de rezervor pentru apӑ menit sӑ astâmpere setea şi dorinţa de igienӑ a romanilor amator de sporturi nautice, care frecventau un fel de club sportiv din apropiere.IMG_7595IMG_7596IMG_7597IMG_7599IMG_7598

O ultimӑ strӑdutӑ înainte de a nimeri la mӑ-sa.IMG_7600.JPG Ştiam demult vorba asta, dar de abia acum am înţeles cӑ e doar o prescurtare pentru “mamma rosa”. IMG_7601IMG_7602Tot nu e ora prânzului, aşa cӑ ne decidem sӑ ne apropiem de Amfiteatru.

 

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (23) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (23)

O nouӑ zi a erei noastre siciliene începe cu semne bune. Aşa cum anticipam asearӑ, vӑzând cum se uitӑ soarele înapoi, azi, miercuri, avem cer senin şi cele mai bune condiţii pentru o nouӑ expediţie.

Ne înhӑmӑm la rucsac şi ne aşezӑm, cuminţi, în staţia lui D. Facem un test, vrem sӑ vedem dacӑ autobuzul îşi respectӑ orarul, sau umplem din nou buzunarul vreunui taximetrist. Ora din grafic vine şi trece … în zare se vede ceva care seamӑnӑ a maşinӑ mare, care trece şi ea, dar … e o gunoierӑ (de ce m-aş plânge? E un Iveco); tot aşa e şi autobuzul ascuns în spatele ei, în care ne aburcӑm şi pornim spre centru. De la terminal, strӑbatem din nou, fӑrӑ grabӑ, esplanada dei Martiri, ajungând la Catania Centrale, care e chiar centrul tuturor starturilor în expediţii.

Nu pot trece nepӑsӑtor pe lângӑ un afiş. Dincolo de produsul promovat, declaraţia de dragoste mi se pare inspiratӑ.IMG_7497

Din lecturile mele ştiu cӑ vis-à-vis de stazione se aflӑ şi autogara de unde se iau autobuzele EtnaTransporti. Aşa o fi, dar primul şofer de autobuz din terminal pe care îl interoghez nu a auzit în viaţa lui de aşa ceva. E de înţeles, pe maşina lui scrie altceva decât vreau eu şi el tine cu ai lui. Sa fie sӑnӑtos, eu am un aliat care nu ma induce în oroare, adica frumosul de ifon. Street view! şi vӑd autobuzele dupӑ gard. Hai acolo.2018-08-10 (1)

Gӑsim cu uşurinţӑ peronul, pustiu, aşa cӑ începem sӑ ne gândim de unde se iau biletele. Cum de unde? Nu merge de la nenea şoferu’? Un alt nene, de la munca de jos ne asigurӑ cӑ nu. Dar de unde? De la agenţie. Asta ne-o explicӑ alt cӑlӑtor, care îmi aratӑ şi pe unde ar trebuie sӑ fie agenţia. O iau la picior şi pe via D’Amico, adicӑ la 1 minut şi vreo 12 secunde de peron pot purta un dialog instructiv şi educativ cu casiera. Obţin douӑ biglietti di colezzione, dupӑ cum se vede,

iar la donna îmi îmi spune cӑ partenza e la ora nouӑ. Mӑ uit la ceas şi fac apel la toate cunoştinţele mele de limba italianӑ cӑ sӑ-i explic ca e nouӑ jumate. Femeia rӑmâne fermӑ pe poziţie, nu renunţӑ în ruptul capului la ora plecӑrii şi … dintr-o datӑ îi dau dreptate. Eu mӑ uitam la ceasul de mânӑ care, chiar dacӑ e smart, nu e destul de isteţ ca sӑ se acordeze singur, ca telefonul, la ora localӑ.

Acestea fiind lӑmurite şi dupӑ ce un grazzie îmi este rӑsplӑtit cu un zâmbet profesionist amabil al casierei, mӑ întorc la peron, unde, dupӑ câteva minute, apare şi un MAN albastru, pregӑtit sӑ ne ducӑ unde vrem noi.

Bun, dar unde vrem noi azi?

Chiar aşa, unde oare vrem noi azi? Pӑi, noi, azi, vrem sӑ vizitӑm Taormina.

Taormina, desigur, este cel mai frumos oraş din Sicilia, dupӑ cum spun chiar cei mai îndreptӑţiţi sӑ o spunӑ, adicӑ taorminezii. E situat la jumӑtatea distanţei dintre Catania şi Messina, dar mie mi se pare cӑ jumӑtatea dinspre Catania e ceva mai micӑ decât jumӑtatea dinspre Messina. Legӑtura cu oraşul mai mare se face în toate felurile, pe uscat, pe apӑ sau prin aer, dacӑ omul îşi permite un elicopter. Noi am avut de ales între douӑ variante terestre, anume trenul sau autobuzul, cu observaţia, fӑcutӑ de prietenul nostru, ghidul de pe Etna, cӑ trenul merge la Taormina Giardino, de unde accesul la oraşul propriu-zis se face cu un alt autobuz, mai mic şi mai scump, sau cu telefericul, sau, mai bine, cu autobuzul albastrru care, dupӑ ce strӑbate o porţiune de autostradӑ, urcӑ şi la Taormina, pânӑ aproape de centru. În cunoştinţӑ de cauzӑ, deci, am optat pentru autobuzul direct, chiar dacӑ suntem amator de aventurӑ, nevoia de comoditate şi criza de timp primeazӑ.

Aşa cӑ, man, ӑsta, MAN, la drum!

Autobuzul este destul de modern şi de curat, IMG_7510iar şoferul, pentru a adӑuga ceva la specificul local, ascultӑ, împreunӑ cu cӑlӑtorii, un post de radio care transmite muzicӑ italianӑ. Cӑlӑtoria se anunţӑ, în afarӑ de priveliştea Etnei, lipsitӑ de evenimente, deci avem timp sӑ discutӑm despre oraşul Taormina.IMG_7502IMG_7503IMG_7504IMG_7505IMG_7506IMG_7507IMG_7508IMG_7509IMG_7511IMG_7512IMG_7513IMG_7514IMG_7515IMG_7516IMG_7517IMG_7518IMG_7519IMG_7520IMG_7521IMG_7522IMG_7523IMG_7524IMG_7525IMG_7526IMG_7527IMG_7528IMG_7530IMG_7531IMG_7532IMG_7533IMG_7536

Partea de pantӑ a Etnei unde e Taormina se cheamӑ Monte Tauro. Zic unii, care pretind cӑ ştiu, cӑ exista deja în 734 î. H., când au venit grecii la faţa locului, cu gânduri bune. Apariţia numelui este destul de frecventӑ în istorie, atât în epoca romanӑ cât şi în evul mediu sau perioada modernӑ, pentru cӑ a fost, dupӑ posibilitӑţi, când teatru de bӑtӑlie, când teatru pur şi simplu (sau gazdӑ, scenӑ sau muzӑ pentru creatori de artӑ.

În zilele noastre, Taormina este o destinaţie turisticӑ, iar localnicii, cam 12.000 de bӑieţi deştepţi, profitӑ din plin (aşa am citit pe toate prezentӑrile de pe net, urmeazӑ sӑ ne convingem la faţa locului).

Între timp, MAN  trece pe lângӑ vitrina unui showroom Renault. Din vitezӑ am avut impresia cӑ în vitrinӑ se aflӑ un Renault 4 şi un Floride. Staţia dintr-o parcare vastӑ de la Giardini Naxos, e un fel de cul-de-sac, pentru cӑ busul se întoarce exact pe unde intrase acolo, trecând exact pe lângӑ showroom şi, da, e un Floride, o maşinӑ cum n-am mai vӑzut decât în filmele vechi cu Alain Delon.  Aaa, ce pӑcat cӑ nu m-am gândit sӑ trag p pozӑ …

De acum începe partea spectaculoasӑ a traseului, urcuşul cӑtre Taormina. Autobuzul, cât pare el de greoi, urcӑ voios pe numeroasele serpentine, blocând circulaţia oricӑrei alte maşini. Normal, doar suntem noi la bord şi avem prioritate absolutӑ.IMG_7538IMG_7539IMG_7540IMG_7541IMG_7542IMG_7543IMG_7544IMG_7545IMG_7546IMG_7547IMG_7548IMG_7549

Peisajul este extraordinar. Nu suntem la prima urcare pe un munte, dar suntem la prima urcare pe un perete de stâncӑ pe deasupra mӑrii (sigur, Ionicӑ ӑsta, proprietarul mӑrii, e un norocos).

Parcӑ prea devreme, cӑlӑtoria ia sfârşit. MAN se bagӑ într-o autostazione, de unde refuzӑ sӑ mai continue, deşi am fi vrut sӑ mai vedem peisajul montanomarin (sau invers).

Coborâm şi nu uitӑm sӑ-l salutӑm pe nenea şoferul, dar probabil cӑ omul e foarte atent la muzica din difuzor, cӑ nu rӑspunde nimic. Sau nu pricepe italieneşte, nu toatӑ lumea vorbeşte limbi strӑine.IMG_7550.JPG

Nu ne mai rӑmâne decât sӑ ne luӑm cu noi orarul plecӑrilor spre CataniaIMG_7553.JPG şi, gata, pornim la atac. Timp avem destul.

 

2 comentarii

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (22) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (22)

Ne bucurӑm de libertate dupӑ o zi pusӑ în slujba turismului montan/vulcanic. E încӑ devreme, de abia a trecut de cinci dupӑ-amiaza, dar oboseala şi întunericul nu ne încurajeazӑ sӑ pornim spre centrul Cataniei. Alternativa este sӑ ne închidem deja în hotel, sau sӑ gӑsim o soluţie. Votâm şi se ajunge la balotaj, drept care ne împӑrţim munca. Unii vor merge la recuperare, alţii, dupӑ ce vor scӑpa de bagaje, vor cӑuta soluţia aceea interesantӑ şi salvatoare.

Deasupra noastrӑ, Jupiter îşi retrage trupele de nori, iar dinspre vest Sol face o micӑ recuoaştere a terenului. Dupӑ teoria ardeleneascӑ, faptul cӑ soarele se uitӑ înapoi semnificӑ pӑrerea lui de rӑu pentru ziua care se terminӑ şi un fel de promisiune cӑ urmӑtoarea va fi mai frumoasӑ. Cum sӑ stai în camera la Miramare când ai putea sӑ îţi exprimi mirarea în altӑ parte?! Aşa cӑ, abandonând, în grabӑ, rucsacul cel ud, în care s-a înecat bietul meu Canon, ies acolo unde soarele, de obicei, e dictator: pe plaj.

Discutӑm aici despre Playa Lidi, situatӑ chiar în vecinӑtatea pistei aeroportului Fontanarossa, vis-à-vis de Miramare.

Cine a fost vreodatӑ iarna pe o plajӑ ştie deja la ce sӑ se aştepte. Eu de exemplu, am fost la trageri, pe plaja de la Vadu, acum 40 de ani. Deci ştiu cӑ o sӑ mӑ întâlnesc cu o întindere tristӑ de nisip, mӑrginitӑ de o baltӑ oarecum furioasӑ din cauza lipsei turisţilor.

Nu m-am inşelat. Marea e necӑjitӑ, iar apariţia mea nu contribuie la buna ei dispoziţie, Vine valul, pleacӑ valul … iar pe plajӑ, palmierii rӑmân impasibili. În departarea de pe stânga se vede portul, unde se odihneşte un ferryboat. Luminile se aprnd pe rând în port, iar farul se vede şi el luminând intermitent.IMG_7445IMG_7446IMG_7447IMG_7448IMG_7449IMG_7450IMG_7451IMG_7452IMG_7453IMG_7455IMG_7460IMG_7461IMG_7462IMG_7463IMG_7464IMG_7465

Încerc sӑ adaug numeroaselor poze şi câteva secvenţe filmate cu acelaşi telefon. Valurile care vin şi pleacӑ mi-ar fi provocat râu de mare dacӑ nu m-ar fi salvat … un avion. Pӑi da, doar mӑ aflu la capӑtul pistei de la Fontanarossa, iar pe deasupra mea trece un Airbus A-320 de la Alitalia, care urmeazӑ sӑ aterizeze, curând, la Milano (asta am aflat-o cu ajutorul aplicaţiei din ifon, sӑ nu creadӑ cineva cӑ am citit tӑbliţa cu traseul afişatӑ pe avion).

Se întunecӑ. Este aproape ora 1800, la început de februarie.IMG_7466IMG_7467IMG_7470IMG_7476 Sunt nevoit sӑ merg şi eu la Miramare, poate mai gӑsesc vreo bere Castello prin frigiderul ӑla. Plus cӑ e necesar sӑ reîncarc toate bateriile, pentru o nouӑ zi de expediţii turistice. Pӑcat cӑ sӑracul Canon nu mai face altceva decât sӑ clipeascӑ trist dintr-un led verde … nu mai e capabil sӑ memorize alte momente frumoase din peregrinӑrile noastre.

2 comentarii

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

SOGGIORNO IN SICILIA DI SANT’AGATA (21) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO IN SICILIA DI SANT’AGATA (21)

Odatӑ aflaţi la bordul lui Pajero, ghidul nostru ne expune programul urmӑtoarelor ore. Vom merge la Catania, unde vom avea dreptul la o scurtӑ pauzӑ, apoi vom porni din nou la drum, spre douӑ staţiuni din apropierea oraşului.

Drumul cu o maşinӑ nouӑ, condusӑ de un şofer bun şi ghid competent ni se pare prea scurt. Observӑm, în stânga şi în dreapta, pietre negre sub forma unor parapeţi ai şoselei, stânci crescute spontan ici-colo, sau construcţii imobiliare. Pietrele astea sunt, de fapt, rezultatul nenumӑratelor erupţii ale Etnei. Fie cӑ au fost aruncate departe din cratere, fie s-au rostogolit sau s-au scurs, rocile astea au ajuns taman acolo unde a fost nevoie de ele. Iar unde nu era nevoie, au rӑmas, pur şi simplu, puncte de atracţie pentru turişti sau de studiu pentru istorici şi geologi. Deci, cum s-ar spune, catanezii nu aruncӑ nimic, la ei totul are o valoare de întrebuinţare.

Maşina intrӑ în oraş pe altӑ cale decât cea pe care o aflasem la plecare, folosind un tunel rutier. Ce bine e în tunel! Nici nu mai plouӑ!IMG_7409IMG_7411

Vizitӑm un cartier modern. Bloace, reclame, maşini multe şi … blocuri de bazalt negru. Aici sunt utile pentru cӑ subliniazӑ contrastul între nou şi teluric.IMG_7412IMG_7413IMG_7414IMG_7415IMG_7416IMG_7417IMG_7418IMG_7419IMG_7420

A, pause café. Pajero opreşte vis-à-vis de o cofetӑrie faimoasӑ, unde, ne asigurӑ ghidul nostru, preparatele pe bazӑ de ciocolatӑ sunt excelente. Coborâm din maşinӑ şi, surprizӑ, Mitsubishi demareazӑ, dupӑ ce primim asigurarea cӑ va reveni într-o orӑ sӑ ne culeagӑ.IMG_7421.JPG

Nu avem încotro, plouӑ cu atâta poftӑ încât trebuie sӑ ne adӑpostim în cofetӑrie, unde servim masa de prânz sub forma unei felii groasede tort. Ghidul a avut dreptate, prӑjitura e foarte bunӑ, pӑcat cӑ eu, ӑla care nu manâncӑ niciodatӑ dulciuri, nu sunt în stare sӑ apreciez …

La un moment dat, dupӑ aproximativ o orӑ, cum promisese, în prӑvӑlie şi-a fӑcut apariţia şi prietenul nostru. Dupӑ principiul “stai aşa cӑ nu-i aşa”, în loc sӑ ne invite la bord, omul se invitӑ la o masӑ vecinӑ şi verificӑ şi el dacӑ a spus sdevӑrul despre preparatele cu ciocolatӑ.

Ploaia pare acum mai blândӑ. Cu forţele refӑcute, dar şi mai uşor, pentru cӑ nu mai sunt la bord turistul german şi fiul sӑu, Pajero se avântӑ voiniceşte la drum cӑtre ultima parte a expediţiei. Acolo e Aci! Aci Trezza şi Aci Castello, certo.

Oraş mare, Aci Trezza ӑsta, are cam 5000 de locuitori. Are şi nişte locuri pitoreşti, anume Ciclopii, stâncile care se ivesc din marea lui Ionicӑ, nu departe de ţӑrm. Înţelegem şi de ce ne-a inclus firma de turism un asemenea obiectiv acum, în februarie: pentru cӑ e foarte frumos vara, când e vizitat de mii de turişti. Suntem nişte norocoşi.IMG_7423IMG_7424IMG_7426IMG_7427

Aci Castello. O adevӑratӑ metropolӑ, prin comparaţie cu Acolo Trezza, cu vreo 18000 de locuitori. Are şi o istorie mai aglomeratӑ în evenimente şi monumente, din care ni se aratӑ Castello Normanno, care dateazӑ din secolul al XI-lea, şi o bisericӑ din secolul al XVIII-lea, închinatӑ Sfântului Iosif.IMG_7441IMG_7440IMG_7438IMG_7436IMG_7432IMG_7431IMG_7430IMG_7429

Mai vedem  şi vegetaţia bogatӑ, specificӑ sudului mediteranean, în care abundӑ, pe lângӑ palmieri … limba soacrei. Sӑracii! Aflӑm cӑ buruiana asta nu e chiar buruianӑ, ci mai degrabӑ culturӑ şi cӑ produce vara nişte fructe mici, destul de puţine pe cap de soacrӑ pentru a fi foarte scumpe – costӑ vara cam cât cireşele la noi, la început de carierӑ.

Şi cu acestea fiind spuse, Pajero face cale-ntoarsӑ spre metropolӑ. Ghidul nostru e foarte amabil, traverseazӑ toatӑ Catania de la est la vest pentru a ne depune în parcare la Miramare, de unde ne aburcase de dimineaţӑ. Mai povestim una-alta, omul se preface cӑ nu e deranjat de italiana mea imperfectӑ, înţelege bine ce îl întreb, dar se încӑpӑţâneazӑ sӑ îmi vorbeascӑ tot în limba englezӑ.IMG_7442IMG_7443IMG_7444

Ne despӑrţim în cel mai amical mod. Îi mulţumim, ne strângem mâinile şi maşina pleacӑ pe unde a venit, punând capӑt unei excursii care, dacӑ, din cauza vremii, nu a fost chiar ce speram noi, a fost frumoasӑ şi interesantӑ.

Douӑ vorbe despre firma şi oamenii cu care am colaborat. Am publicat povestea primei pӑrţi a zilei în ediţie bilingvӑ la rugӑmintea responsabilului PR al firmei. Iniţial, relatarea conţinea unele amӑnunte care, se pare, contravin noilor reglementӑri GDPR. Am înţeles şi i-am respectat omului dorinţa de elimina nişte date şi fotografii, dar el a insistat sӑ elimin şi alte poze care nu aveau nici o relevanţӑ din punct de vedere legal. De aceea am decis sӑ elimin orice element care ar face posibilӑ identificarea firmei sau a vreunei persoane de acolo, dar şi sӑ evit orice formӑ de publicitate (de altfel, gratuitӑ) pentru firmӑ.

Asta nu înseamnӑ cӑ serviciile oferite de firma catanezӑ nu au fost exact acelea propuse prin prospect şi contractual cu ei, facturate de ei şi plӑtite de noi. Ghidul a fost excelent, amabil, grijuliu  şi competent. Dar, sincer, dacӑ ar fi sӑ mai merg vreodatӑ pe Etna, aş stipula în înţelegerea cu orice firmӑ, renunţarea la expediţie în caz de vreme rea şi returnarea sumei depuse ca platӑ.

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized