ANIVERSARE de Paul Amet

Şi zările ar fi intrat în pământ

Odată cu ascetul care încă ne doare

Buzele ne-au rămas înnegurate de vânt

Şi lacrima ca un fluviu de sare,

Freamătul frunzelor destul de buimac

În  jur ca o rugăciune de seară

Iertaţi-mi jurământul pe care-l îmbrac

Seara dinspre mâine miroase a ceară

Despre toate acestea să nu mă prefac

Luând totul la voia-ntâmplării

Visez Călifarul adormit în cerdac

Iar în dimineaţă sunt dator dezmierdării

Mă trezesc dintr-un somn pe urmele lui

Dar îmi dau la o parte sfiala

Mă dor toate treptele pe care le sui

Şi de undeva mă străjuie Gala …

Anunțuri

APA VODISLAVEI de Paul Amet

Se urcă magul serii sub luna brumărită

Iscând acolo cântec şi foc de neuitare

În inima-mi se-aşează cuvânt peste cuvinte

Ca florile să-nsemne lumini prin sanctuare

Cinstire să-i aducem la ceasul când se mută

Spre alt ţărm de răscruce departe sau aproape

Să-i rotunjim statuia culcată sub ţărână

Şi moartea să i-o smulgem de sub eterne pleoape

Rostire de cuvinte peste Dideşti coboară

Când noi cu-nsingurarea topim în ochi pământul

Şi aşteptăm să vină de undeva Bătrânul

Pe Apa Vodislavei spre noi învolburîndu-l …

Veac de lumină de Paul Amet

Am venit sa asez peste plaiuri cununa,

Să văd dacă glasul câmpiei s-a frânt

Păsări înfrunzite de gânduri sub lună

Dacă au ars or au intrat în cuvânt.

Veacul durerilor de sub zidiri se frânge

Cad în genunchi ca florile de miere

Pădurile cu mirosul de tei se-ncinge

Iar apa Vodislavei mă unge cu tăcere.

Astă-seară voi aprinde candela sfântă

Cu ochi de-nlăcrimată grădină.

La Dideşti şi Cernica veşnicia cuvântă

Cu slavă de nesfârşită lumină.