Şi zările ar fi intrat în pământ
Odată cu ascetul care încă ne doare
Buzele ne-au rămas înnegurate de vânt
Şi lacrima ca un fluviu de sare,
Freamătul frunzelor destul de buimac
În jur ca o rugăciune de seară
Iertaţi-mi jurământul pe care-l îmbrac
Seara dinspre mâine miroase a ceară
Despre toate acestea să nu mă prefac
Luând totul la voia-ntâmplării
Visez Călifarul adormit în cerdac
Iar în dimineaţă sunt dator dezmierdării
Mă trezesc dintr-un somn pe urmele lui
Dar îmi dau la o parte sfiala
Mă dor toate treptele pe care le sui
Şi de undeva mă străjuie Gala …
