Arhive pe categorii: Adrian Nicula

UVERTURĂ LA ROT 374 de Adrian Nicula

Aroma de cafea şi un praf de scorţişoară

Se împletesc în fumul de ţigară,

Mişcări browniene într’o aerogară,

În care stau şi aştept s’apară

O muză brună, suavă ca o primăvară.

 

 

Aştept,te aştept …dar vrei să’mi fi tu vară?

 

 

Să mă’nconjori cu a ta căldură,

Să’mi ţii pe tâmplă sânul tău cu gust de mură,

Să’mi laşi aroma ta în suflet şi pe gură

Să’mi fi şi arşită şi ploaie şi natură…?

 

 

Te aştept … şi împletesc în fumul de ţigară

Un abur de cafea ş’un praf de scorţişoară,

Culori nedefinite într’o aerogară

În care stau si aştept s’apară

O zînă, brună, dintr’un vis de vară.

 

de A.N. 22.06.’10

otopeni

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Adrian Nicula

SCRISOARE DINSPRE ANOTIMP de Adrian Nicula

September 19, 2010 at 6:20pm

Scrisoare dinspre anotimp

 

Ştii? …a venit toamna.

Vara a rămas doar în ochii tăi.

În privirea ta caldă

Se amestecă iubire şi vină,

Sentimente contrariante şi rimă.

O vară amară s’a consumat,

Topind în căldura ei sentimente contradictorii.

În parcuri şi pe străzi, frunze desuete,

Alungate’s de vânt.

Frunzele trupului tău s’au prăbuşit ofilite,

Dezgolindu’ţi sânii plini,rotunzi şi copţi,

Ca pe’o ofrandă fără prejudecăţi

Adusă anotimpului ce vrea să’i sărute.

Buzele tale ca un fruct împârguit în trecut,

Sunt acum dulci ca un strugure copt,

Sărutarea ta a devenit licoare a lui Dionissos

Ce mi’a creeat dependenţă de „beţia continuă”.

 

A venit toamna.

Ascult fericit un trubadur ce spune:

„acoperă’mi inima cu ceva”.

Eu vreau să’ţi spun altceva:

Te rog…acoperă’mi sufletul cu dragostea ta.

 

19.09.2010 de A.N.

 

Scrie un comentariu

Din categoria Adrian Nicula

Lasa-ma … de Adrian Nicula

Lasă’mă să ascult ce spune inima ta.
Lasă’mă să aflu ce vrea,
Hai lasă’mă să ştiu
Sau lasă’mă, cît nu e prea tîrziu.

Lasă’mă să ascult de aproape al tău gînd

Lasă’mă să aflu cît este de blînd,

Hai lasă’mi lîngă tine gîndul meu aparte

Sau lasă’mă şi pleacă mai departe.

Lasă’mă să stau cu urechea lipită de sufletul tău,

Nu’mi pune inima pe dinţi de fierăstrău.

Hai lasă’mă să ştiu

Sau lasă’mă!…din nou să fiu

„Motan hai’hui,

c’un ochi verzui

ş’un ochi căprui.”

 

06.05.2010 de A.N.

Scrie un comentariu

Din categoria Adrian Nicula

FOTOPORTRET ȊN NEGATIV de Adrian Nicula

flipped inverted

Fotoportret în negativ

Tu vrei să’ţi spun că te iubesc?

Eu vreau să’ţi spun că nu te mai doresc.

Tu vrei să ştii mereu ce simt?

Eu vreau acum doar să te mint.

Tu spui că nu vrei să visezi şi să iubeşti,

Eu văd în ochii tăi cum îţi doreşti,

Tu vrei asemeni mie să mă simţi,

Îţi sunt aproape însă tu …te minţi!

Şi te amăgeşti,

Îţi spui că nu iubeşti,

Te păcăleşti,

Îţi spui că nu’ţi doreşti,

Te’mpotriveşti

Să te’ndrăgosteşti,

Continui să te minţi …

De teama a ceea ce începi să simţi.

de A.N. 02.05.’10

 

Scrie un comentariu

Din categoria Adrian Nicula

DE CE ALUNGĂM ȊNGERII de Adrian Nicula

…pentru că nimic nu mai are logică,
Totul se prăbuşeşte împrejur,
Ca o prună’n paharul cu ţuică
În care amaru’mi înec…când înjur.

Aripile nu mai vor să’nalţe pâsări, în zbor.
Căldura a topit, a lichefiat sentimente,
Ne’a transformat fără milă’n fiinţe demente,
Speriată, o aripă de înger tremură sub un nor.

Puhoaie nebune s’au revărsat pe pământ,
Apa refuză să’nsemne viaţă.
Visul acesta poartă urâtul veşmânt,
Vreau să’l arunc, vreau…dimineaţă.


Vreau zâmbet de copil pe faţă,
Vreau inocenţa să rămână’n viaţă.
Vreau palma unui înger să îmi stea pe tâmplă
Şi apoi să nu mai ştiu ce se întâmplă.

Un comentariu

Din categoria Adrian Nicula

DE CE ALUNGĂM ÎNGERII? de Adrian Nicula

De ce alungăm îngerii?!

… pentru că nimic nu mai are logică,
Totul se prăbuşeşte împrejur,
Ca o prună’n paharul cu ţuică
În care amaru’mi înec…când înjur.

Aripile nu mai vor să’nalţe pâsări,în zbor.
Căldura a topit, a lichefiat sentimente,
Ne’a transformat fără milă’n fiinţe demente,
Speriată,o aripă de înger tremură sub un nor.

Puhoaie nebune s’au revărsat pe pământ,
Apa refuză să’nsemne viaţă.
Visul acesta poartă urâtul veşmânt,
Vreau să’l arunc,vreau…dimineaţă.

Vreau zâmbet de copil pe faţă,
Vreau inocenţa să rămână’n viaţă.
Vreau palma unui înger să îmi stea pe tâmplă
Şi apoi să nu mai ştiu ce se întâmplă.

08.08.2010 de A.N.

2 comentarii

Din categoria Adrian Nicula

WITHOUT de Adrian Nicula

Without

by Adrian Nicula on Thursday, December 9, 2010 at 10:16pm ·

Like a word never heard before

Or maybe sometimes, even something more,

I would like to remain for you,

Just an unforgettable soul, too.

Remembering our days with yellow flowers

And maybe the nights of our loving hours.

de A.N. cu concursul lui Catalin Prunariu si al Iuliei Enescu

2 comentarii

Din categoria Adrian Nicula