ANCHETA
Vă asigur că printre îndatoririle mele de redactor nu se numără şi aceea de a căuta faptul divers la conferinţele de presă ale Inspectoratului General al Poliţiei. Dar mai există şi excepţii. Cum ar fi sezonul vacanţelor. Aşa se face că, vrând-nevrând, am renunţat la alte preocupări, mult mai importante, şi am păşit, fără entuziasm şi fără interes, în sala festivă a clădirii din Calea Victoriei.
Mai mulţi ziarişti din jurul meu aşteptau să primească rezumatul scris. „Plictiseală” scria, cu litere mari de tipar, pe feţele lor, probabil ca şi pe faţa mea. Purtătorul de cuvânt al instituţiei gazdă înşira, monoton, locuri, nume şi fapte, purtând aceeaşi inscripţie pe figură.
La un moment dat, repetarea unui cuvânt m-a făcut să tresar: Zidurile? Ce s-o mai fi întâmplat acolo?
– Pentru moment, autorul omorului continuă să fie necunoscut, dar cadrele noastre continuă ancheta în satul Zidurile, spunea tânărul inspector.
Crimă la Zidurile? Ei da, merita să mai fac o expediţie în acel sat de câmpie. Nu mai găsisem de mult pretextul să străbat drumul la fel de bun ca bulevardele din centrul capitalei.
În dimineaţa următoare, agentul principal Ţepeluş mă primi cu o politeţe exagerată:
– La ce naiba ai venitără, bă? Iar vrei să ne faci de râs în amărâtul tău de ziar?
– Opinia publică vrea să ştie totul despre crimă şi despre profesionalismul lucrătorilor de poliţie din mediul rural, îi explicai eu.
– A, pentru crima mea aţi venitără? Domnule ziarist, să ştiţi că am executatără o anchetă foarte eficientă, reuşind să descopăr în scurt timp pe autorul necunoscut al faptei. Dar poftiţi, să vă expun evenimentul deosebit, mă îmbie el.
– Păi, dacă vreţi spuneţi-mi cine este victima, cine e ucigaşul şi care a fost mobilul. Cam asta vor cititorii să afle din ziarul nostru.
– Da, vă spun. Mortu-i unu, Ghiţă Jdrelea, de lucra el cu ziua ca paznic de noapte la un patron. Iar motivul mobilului e că a vrutără să-i fure banii, că luase omul banii de chenzină. Iar pe autor l-am depistatără încă de la început, iar în urma anchetei l-am şi demascatără.
– Cine e?
– Nae a lu Jâganie. Am zisără eu tot timpul că are mutră de criminel. Numai el a pututără să-i ia viaţa lui Jdrelea.
– A lu Jâganie?
– Aşa-i zice pe poreclă, dar la catalog îl cheamă … ăsta … Urmărea Nicolaie.
– Puteţi să-mi descrieţi modul cum a operat?
– Nu a operatără, domne, că a datără cu paru’, nu cu cuţitu’! S-a deplasatără pe o linie pe unde venea mortul, de la patron, s-a pusără după un colţ şi i-a datără în cap, după care i-a sustrasără toţi banii şi pălăria, ca să nu-l pună ăla să i-o plătească, că i-a stricat-o, i-a murdărit-o de sânge,.
– Văd că sunteţi foarte sigur. Vinovatul a recunoscut?
– Cum o să recunoască, domne?! izbucni omul legii. Cum o să recunoască? Păi, ai văzutără dumneata criminel care recunoaşte fapta? Dar am făcutără eu anchetă ca la carte, şi ştiu. Că doar d-aia suntem noi Poliţia română!
Mărturisesc că omul reuşea să mă convingă. Iată, îmi ziceam, că poliţistul acesta este, totuşi, un meseriaş capabil. Dar am şi eu meseria mea, care mă obligă să mă informez din mai multe surse, de aceea am hotărât să fac o incursiune prin sat, să aflu şi părerea oamenilor.
– Cum o să-l omoare a lu’Jâganie? Acela nu poate să taie nici măcar o pasăre, d’apăi să dea în cap la un om! îmi spuse unul.
– Domne, Jâganie l-a prins pă unu la furat la orătăniile lui, da’ ăia nu i-a făcut ni’ca, că-i pretenar cu dom şăf dă post şî i-a dat drumu. Că d-aia-l duşmăneşte poliţaiu pă Jâganie! mă lămuri altul.
– Ce crimă, bă domne!? opină un al treilea. Nici o crimă, că Jdrelea era beat de-a căzut cu capu dă piatră de-acolo a rămas! Nu l-a omorât nimeni! îmi explică un al treilea.
Hopa! Înseamnă că poliţistul greşea?
– Ce să greşesc, bă? se înfurie agentul principal Ţepeluş când îi prezentai opiniile culese în stradă. Ce să greşesc, că eu ştiu ce minte are acela a lu Jâganie! Şi dacă vrei să ştii, am o grăma’de probe, că şi dom procuror Turcu de la judeţ mi-a zisără că să îi fac un dosar beton. Că altfel nu-l acceptă instanţa, de!
– Pot să-l văd şi eu?
– Ce să vezi, bă?
– Păi … dosarul.
– Dosarul nu se dă.
– Atunci o să scriu la ziar că nu aţi dat dovadă de transparenţă.
– Bine, bine, îţi dau dovada. Ca să vezi şi dumneata şi toată lumea că ştiu meserie, nu aşa cum ai scrisără altă dată.
Şi îmi puse pe masă un dosar, după care ieşi din birou, încuind uşa după el.
Ca un adevărat judecător, m-am apucat să descifrez documentele din mapa de carton. Toate erau pompos titrate „Declaraţie”, iar ortografia lăsa mult de dorit. Le reproduc întocmai:
- Raport
Numele şi prenumele Ţepeluş Dumitru, gradul agent principal, funcţia şef de post la postul de Poliţie din comuna Zidurile în urma. Examinării faptelor şi probelor prelevate de la locul faptei criminale constat că în seara de … numitul Urmărea Nicolaie l-a atacatără şi ucisără prin lovirea cu un par contondent pe numitul Primenescu Gheorghe, după care şi-a însuşitără în mod nejustificat o sumă de bani aflată asupra lui. Drept care propun trimiterea urgentă în judecată penală a numitului Urmărea Niculaie pentru fapta de ucidere din culpa sa pentru tâlhărire şi furt.
- Declaraţie
Subsemnatu Urmărea Niculae cu, domiciliul în comuna Zidurile declar că în seara dă … nu am eşit dîn casă că ieream beat. Nu cunosc cine l-a omorât pă ghiţă Drept care semnez Urmărea Niculae dîn Zidurile.”
- Declaraţie
Subsemnatul Tupac Petre, patronul Supărmachietului „la Tupac” din Comuna zidurile, declar că în ziua de … seara, la orele 20 pe me, i-am achitat lui Ghiţă retribuţia tarifară cuvenită în valoare de 834.000 pentru munca prestată de el la supărmarchiet. Nu cunosc ce a executat Ghiţă cu banii după ce a plecat de la mine. Semnătura Tupac Petre.
- Declaraţe
Subsemnatul eu, Tulpină Gheorghe, vă declar că când a venit la bufet la Baros, Ghiţă avea bani la el, da nu cunosc că câţi bani avea. Am băut niţel cu el, că el a dat, dara plecat acas. Declar că când a murit avea bani la el, da declar că cum l-a omorât ăla nu cunosc, da iera beat. Semnatura Tulpină Gheorge. Numai că cine i-a luat pălăria, nu cunosc, că ce să facă cu ea.
- declaraţie
Subsemnatul Primenescu Gheorghe cu domiciuliul în comuna Zidurile, declar că în seara de … mă deplasam pietonal spre casa mea de domiciliu. Nu eram chiar aşa de beat, că eu la Baros nu am băutără prea mult. Când am viratără la stânga, pentru a mă angaja pe uliţa Roşu, l-am văzutără pe numitul Urmărea Nicolae, zis a lu Jdrelea, de 49 de ani din localitate, care ţinea în mână un par gros. Când m-a văzutără numitul s-a, repezitără asupra mea, lovindu-mă puternic în zona capului şi provocându-mi decesul. După aceea, numitul mi-a luatără pălăria care se murdărise, de sânge şi parul din care s-a îndepărtatără în grabă de la locul faptei. Semnez cu numele meu propiu de Primenescu Gheorghe.
După cum se poate observa, dosarul nu avea nici un cusur. Probele erau absolut clare, atât de evidente încât şederea mea la Zidurile nu se mai justifica. Dimpotrivă. Şi nu o uşă încuiată a biroului postului de poliţie mă putea întârzia.
