Ieşirā din sat şi o luarā pe drumul abrupt care şerpuia prin pādurea de pini a castelului. Acesta se zārea, agāţat de panta dealului. Apārat dinspre nord de faleza de care se sprijinea, castelul domina tot satul şi toatā valea.
De acolo, de sus, când era senin, aveai o deschidere de aproape o sutā de kilometri, se distingea Monédières, contraforturile Cantalului şi, în prim plan, o mare parte din valea Vézèrei.
Construit la începutul secolului de un vār de departe al mareşalului Marbot, el se ridica pe vechiul amplasament al unei cetāţui medievale.De importanţā medie, şi mai apropiat de o casā burghezā decât de un castel, era denumit astfel mai mult datoritā aşezārii decât arhitecturii.
Clādit din bucāţi mari de gresie cenuşie, flancat de o aripā care, de departe, semāna cu un donjon, având un acoperiş solid, de ardezie, şi pus în valoare de o succesiune de grādini terasate, castelul avea o înfāţişare mândrā.
Bunicul Duroux îl cumpārase pe o nimica toatā prin 1825. Proprietarii, fugiţi la Paris în timpul terorii albe din 1815 şi 1816, nu îndrāzniserā niciodatāsā vinā pentru a ţine piept unei populaţii pe care o credea ostilā. Nu ştiau cā absolut nimeni nu le dorea rāul. Pentru sāteni, flacāra mâniei nu fuese decât un foc de paie, la fel de efemer ca şi trecerea prin Saint-Libéral a unei cete de agitatori veniţi din Périgord pentru a declanşa represalii ca la ei acasā, unde fuseserā, într-adevār, sângeroase.
Când revanşarzii plecaserā sā-şi gāseascā alte victime, satul se întorsese la liniştea lui obişnuitā, şi, timp de zece ani, nimānui nu-I venise ideea sā spargā geamurilesau sā prade pvniţele clādirii nelocuite.
Bunicul Duroux nu le spusese nimic dn toate astea şi plātise totul cu un preţ derizoriu. Aceastā ispravā, cunoscutā de toatā lumea, îi asigurase un indscutabil respect în acest mediu rural unde banii erau puţini. Aici erau respectaţi întotdeauna ce care ştiau sā cumpere – sau sā vândā – cu maximum de profit.
Prestigiul noului proprietar se rāsfrânse asupra urmaşilor sāi şi încā îi asigura lui Jean Duroux consideraţia pentru cel mai bogat om din comunā. Numai câteva persoane mai în vârstā, ca primarul, preotul sau doctorul, sau chiar moş Vialhe îl tratau mai familiar, ceilalţi I se adresau cu respect.
un urs in oras 