Legenda oălelor roşii şi a pistruilor de pe feţele evreilor
Spune legenda că nici nu se răcise bine în mormânt trupul lui Iisus, că mai marii sinagogilor începuseră să petreacă şi să se bucure de triumful lor asupra aşa-zisului Rege al Iudeii.
Deşi semne mari se făcuse la răstignirea Sa pe cruce, aceşti orbi şi păcătoşi nu le luau în seamă şi sărbătoreau cu cântece şi mâncăruri alese, neştiind că toate acestea vor fi aspru pedepsite la judecata de apoi.
În jurul meselor întinse veneau şiruri nesfârşite de slugi, cărând talere cu bucate alese şi băuturi scumpe să celebreze Victoria lor asupra omului Dumnezeu.
Dar iată că apare şi un vas mare, în care se găseşte un cocoş uriaş, bine rumenit, plutind într-un sos roşu, după moda timpului.
Pe mese se aflau coşuri mari, pline cu fructe, pocaluri scumpe cu vin tare, cu ouă fierte, şi multe alte bunătăti şi delicatese.
Se zvonise printre romani şi iudei precum că la trei zile după moarte, Iisus va învia din mormânt. Mulţi priveau cu neîncredere, dar şi cu teamă aceste zvonuri. Se luaseră măsuri severe de păzire a mormântului lui Iisus, dar să vedem ce urmează.
Un mesean mai îndrăzneţ, dar şi ameţit de băutură, zice :
– Când va învia acest cocoş fript din tavă, atunci va învia şi Iisus Cristos !
Dar minune mare se întâmplă : unde nu se face cocoşul fript un ditamai cocoşul frumos penat şi, bătând din aripi, cântă cât îl ţinea gura !
– Cucurigu ! Cucurigu ! Cucurigu !
Sosul roşu din tavă este împrăştiat peste tot, încât chiar şi oăle devin roşii ! Ba mai mult, stropi de sos roşu sunt aruncaţi şi pe feţele iudeilor dimprejurul mesei, şi astfel ei devin pistruiaţi, până în ziua de azi.
Această faptă ne întăreşte credinţa că ceea ce la om este cu neputinţă, la Dumnezeu se poate !
Să ciocnim în pace cu Dumnezeu un ou roşu cu tradiţionalul « Hristos a înviat ! », iar celălalt să ne răspundă : « Adevărat a-nviat ! »
La légende des oeufs rouges
et des tâches de rousseur sur les visages des juifs
La légende raconte qu’avant même que Jésus soit refroidi dans sa tombe, les chefs des synagogues avaient commencé à faire la fête pour se de leur triomphe sur le soi-dit Roi des Juifs.
Malgré les signes effroyables qui s’étaient produits lors de la crucifixion, ces pécheurs ne s’en faisaient pas et ils fêtaient en chantant et en faisant la bonne chère. Ils ne savaient pas que tout cela serait durement puni au jugement dernier.
Au tour des larges tables, la file de servants semblait être sans fin. Ils portaient des vases remplis de plats exquis et des boissons fines pour célébrer leur victoire contre l’Homme Dieu.
Mais voilà qu’on apporte un grand pot, dans lequel se trouve un coq géant, bien fait, qui flotte sur de la sauce rouge, selon la mode de l’époque.
Sur les tables il y avait des paniers énormes, remplis de fruits, des verres en or pleins de vin fort, des œufs à la coque, et encore beaucoup de gâteries et de délicatesses.
Le bruit avait couru parmi les Romains et les Juifs que, trois jours après Sa mort, Jésus allait ressusciter et sortir de Sa tombe. Les gens écoutaient ces rumeurs sans trop y croire, mais ils avait, quand même, peur. On avait pris des mesures strictes pour garder la tombe de Jésus.
Mais continuons notre réct.
Ayant pris du courage après avoir bien bu, un convive se leva et dit :
– Quand ce coq rôti sera ressuscité, à ce moment-là Jésus ressuscitera aussi !
Et voilà qu’un miracle eut lieu : le coq rôti redevint un beau coq couvert de plumes, qui se met à battre ses ailes et à crier :
– Cocorico ! Cocorico ! Cocorico !
La sauce rouge du pot est répandue dans toutes les directions, et les œufs sur la table deviennent rouges ! Encore plus, des gouttes de sauces tombent sur les visages des Juifs autour de la table, et par cela ils acquirent des taches de rousseur qu’ils conservent encore aujourd’hui.
Ce miracle renforce notre foi et nous fait savoir que ce qui est impossible aux hommes est facile pour Dieu.
A Pacques, respectons la coutume qui nous demande de cogner des œufs rouges, en disant « Jésus est ressuscité ! », et à l’autre personne de répondre « En vérité Il est ressuscité ! »
Publicam povestirea de fata in ziua cand sfiintia-sa a ramas singur, dupa plecarea doamnei preotese la cele vesnice. Condoleante!
un urs in oras 
Povestirea de fata nu are nici o legatura cu fantastica scumpire a oulelor din aceste zile.
toujours sur la brèche…..impressionnant…..jp