Arhiva zilnică: februarie 9, 2012

UN URS IN ORAS de Mihai-Athanasie Petrescu – Capitolul V

VĂ SALUT, DOMNILOR!

Turul de forţă de a repune în funcţiune un radar cules de la gunoi nu a rămas fără ecou. După câteva zile, însuşi comandantul diviziei, generalul-maior Munteanu, a anunţat o inspecţie la unitatea unde lucrează tovarăşul sergent major Tuteaşcă.

Înştiinţat cu o zi înainte, colonelul Marica a decis ca vizita generalului să iasă bine. În acest scop, Rommel şi ajutoarele sale au furnizat popotei mai multe lădiţe cu producţie de la grădină plus carnea unui porc. Tuteaşcă nu a mai avut timp să ţină evidenţa ieşirilor de la G.A. Misiunea lui era de data aceasta să dea un aspect cât mai civilizat atelierului.

– Bă, majorule vezi să faci ordine desăvârşită în chichineaţa aia a ta, a ordonat colonelul. Să fie curat, sculele să fie aranjate milităreşte …

– Am înţeles, tovarăşu; curat nu mi-e greu să fac, dar ştiţi, scule nu prea am …

– Cum să n-ai scule, bă? aparatu’ ăla cum l-ai făcut?

– Raportez, mi-am adus de-acasă scule şi tot, dar acum nu le mai am aici le-am dus înapoi.

– Ce faacee? Până la prânz să ai scule în atelier. Aduni tot ce găseşti prin cazarmă şi le pui la vedere! Voi verifica personal! Executarea!

Neavănd de ales, Tuteaşcă a pornit în cercetare pe la colegi. Locotenentul Sarci, de la parcul auto, a sistat reparaţia unui IMS şi a disponibilizat o trusă de chei. Gigi Dobrilă, electricianul, deşi avea multe de făcut pînă la sosirea generalului, a putut şi el să contribuie la chetă, dar nu fără o uşoară aluzie:

– Când mai facem o ieşire pe la Coroana?

Nu au scăpat din vederile tehnicianului nici instalatorul, Pişti baci, nici tâmplarul şi nici alţii care ar fi putut avea unelte şi scule.

Pe la 12, colonelul Marica primi raportul:

– Tovarăşu colonel, atelierul este gata pentru vizita dumneavostră.

– Aha. Ai văzut că se poate?

În atelierul mecanic era curăţenie perfectă. În dreapta, pe un raft, câteva cărţi de specialitate, Popov, Ivanov, Macoveanu, Edison …

– Bă, pe asta o scoţi de-aici! Ce nume-i ăsta?

… În stânga, o panoplie garnisită cu o mulţime de scule. Iar în centru, bancul de lucru.

– E bine, bǎ tinere; vezi, mâine să nu existe fir de praf pe fiarele astea!

Generalul apăru a doua zi exact în timpul raportului de dimineaţă, când Stroe îşi spunea poezia:

– … este gata pentru începerea programului. Raportează şef de stat … tovarăşul general Munteanu!

Comandantul diviziei era unul dintre cei mai respectaţi ofiţeri din zona Braşovului. Făcuse războiul în fruntea unui divizion de artilerie şi se acoperise de glorie pe ambele fronturi, fiind şi rănit de o schijă în Munţii Tatra. După terminarea luptelor avansase până la gradul de general-maior şi primise comanda diviziei. În faţa batalionului lui Marica apărea în uniformă de gală şi cu numeroase barete de decoraţii pe piept, aşa cum obişnuia la fiecare inspecţie la unităţile din subordine.

Primele momente ale vizitei s-au desfăşurat fără incidente. Şeful cel mare  nu era pus pe rele, de aceea nu observă că Marica nu adusese nici garda, nici trompetul să prezinte onorul la general, nu remarcă fâstâceala lui Stroe şi nici nu comentă faptul că nu-l oprise nimeni la intrarea în cazarmă.

– Domnule colonel, scopul venirii mele aici este de a discuta posibilitatea angrenării dumneavoastră într-o acţiune de recondiţionare  a aparatelor electrice din dotare. Am auzit că aveţi aici un tehnician foarte capabil …

– Tovarăşu general, raportez, e vorba de sergentul major Tuteaşcă … ăăă … Tuteaşcǎ.

– Unde e? vreau să vorbesc cu el.

Subofiţerul, care se afla la locul lui în formaţie, ieşi la raport, regulamentar, în pas de defilare.

– Sergent major Tuteaşcă, la ordinul dumneavoastră, tovarăşu general.

– Domnule sergent major, am înţeles că dumneata ai reuşit să repui în funcţiune un aparat foarte complicat. Felicitări.

– Servesc patria!

– Ştiu. Spune-mi, te rog, ce calificare ai?

– Tovarăşu general, raportez, am făcut şcoala de maiştri militari, promoţia ’44.

– Specialitatea şi gradul?

– Electromecanică, maistru clasa a treia.

– Nu înţeleg, de ce eşti acum numai sergent major?

– Raportez, la sfârşitul războiului un tovarăş general sovietic a propus să mi se retragǎ gradul de maistru clasa a doua.

– De ce? Ai fost în est?

– Raportez, am fost până la Cotul Donului, iar apoi am ajuns până în

Cehoslovacia. Am primit şi decoraţii, româneşti, germane şi sovietice. Dar pe cele nemţeşti le-am dat înapoi.

– Domnule sergent major, o să te propun la avansare la gradul următor. Domnule colonel, sper că nu aveţi nimic împotrivă.

– N-are vechimea necesară, tovarăşu general.

– De avansare la excepţional aţi auzit? Domnule sergent major, te mai rog să te gândeşti dacă te crezi capabil să preiei comanda unei subunităţi specializate în întreţinerea tehnicii militare.

– Tovarăşu general, e doar subofiţer, nu poate ocupa un post de comandă, interveni Marica.

– Vei avea la dispoziţie un atelier corespunzător, până mâine vreau să am răspunsul dumitale.

– Tovarăşu general, vă raportez că aveam şi aici un atelier foarte bun, spuse din nou colonelul.

– Da, aş vrea să-l vizitez, chiar eram curios să văd cu ce a putut domnul sergent major să repare un radiolocator.

Grupul de ofiţeri se îndreptă spre prăvălia lui Tuteaşcă.

– “Oare e destul de curat? Să nu mă fac de râs” se gândea tânărul.

Dar nu la praf se uita generalul.

– Asta numiţi dumneavoastră atelier? Domnule colonel, sunt dezamăgit de faptul că un tehnician capabil este nevoit să lucreze într-o astefel de …

– Tovarăşu general , raportez, e mic, dar are tot ce-i trebuie.

– Văd şi eu … ciocan … cu asta ai reglat radarul? … surubelniţă, chei tubulare, cheie de ţeavă, cleşte de cuie, foarfece de tuns mustaţa … sunt ale dumitale, domnule sergent major?

– Ale lui şi numai ale lui, sări Marica. Am avut grijă să-i punem la dispoziţie … cum adică foarfece de mustăţi?

– Raportez, spuse Tuteaşcă, am împrumutat cum mi-aţi ordonat, de la toţi colegii. Asta mi-a dat-o tovarăşu Alecu, n-am ştiut la ce e bună.

– Ce să spun, eşti  bine înzestrat, domnule sergent major. De mâine eşti detaşat la sediul diviziei. Spre că vei fi la înălţimea aşteptărilor.

Dar colonelul nu renunţa aşa uşor la un om de-al său:

– Tovarăşu general, permiteţi să raportez, Tuteaşcă nu poate pleca, mai are o misiune de îndeplinit aici.

– Chiar aşa? Ce faci atât de important încât nu te pot dezlipi?

– Raportez, în momentul de faţă recoltez cartofi, răspunse subofiţerul.

– N-am înţeles. Domnule colonel, vreţi să spuneţi că deşi armata duce lipsă de tehnicieni calificaţi, dumneavoastră vă permiteţi să-l puneţi pe domnul sergent major să piardă timpul într-o grădină de zarzavat?

– Să vedeţi …

– Domnule colonel, de ce nu m-a întâmpinat garda de onoare? Ca să nu mai spun că am intrat pe poarta unităţii ca la moară. Aşa ştiţi dumneavoastră să comandaţi la o unitate militară?

– Tovarăşu general, eu, adică … raportez … o să iau toate măsurile  necesare …

– Nu, domnule colonel, le voi lua eu. Cred că aveţi nevoie de un curs

de reciclare şi voi veghea personal să-l urmaţi cât mai curând, nu sunt de loc mulţumit de ce am văzut aici. Voi consemna totul în registrul de stare a unităţii. Vă salut domnilor!

Vizita generalului durase mai puţin de 3o de minute. Dar ce dezastru!

Colonelul avea dreptate să nu fie fericit, iar batalionul a simţit curând, în adunare, sentimentele comandantului.

– Tovarăşi militari, tovarăşu general a avut o părere foarte proastă despre voi. Mi s-a ordonat să aplic nişte pedepse exemplare. Cine este astăzi comandantul gărzii?

– Raportez, spuse Stroe, locotenentul Cocoş.

– Unde eşti, bă, Cocoşule? Ai trei zile de arest că n-ai prezentat onorul la general, pe ăla de la poartă îl degradez pentru incompetenţă.

– Raportez, tovarăşu, interveni din nou Stroe, e soldat, nu-l putem degrada.

– E soldat? N-are nimic, când o să-l avansǎm fruntaş să-mi aduci aminte să-i luăm gradul. Tuteaşcă?

– Ordonaţi!

– Cinci zile la arest! Numai din cauza ta s-a supărat tovarăşu general.

– Tovarăşu colonel, vă rog să-mi permiteţi să raportez: Tovarăşu general mi-a ordonat să mă prezint mâine la divizie.

– Bă, bă, tu să nu mai comentezi ordinele! Mâine te duci la tovarăşu general, dar numai după ce-ţi termini alea cinci zile. Executarea!

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Un urs in oras