APA VODISLAVEI de Paul Amet

Se urcă magul serii sub luna brumărită

Iscând acolo cântec şi foc de neuitare

În inima-mi se-aşează cuvânt peste cuvinte

Ca florile să-nsemne lumini prin sanctuare

Cinstire să-i aducem la ceasul când se mută

Spre alt ţărm de răscruce departe sau aproape

Să-i rotunjim statuia culcată sub ţărână

Şi moartea să i-o smulgem de sub eterne pleoape

Rostire de cuvinte peste Dideşti coboară

Când noi cu-nsingurarea topim în ochi pământul

Şi aşteptăm să vină de undeva Bătrânul

Pe Apa Vodislavei spre noi învolburîndu-l …