Slănina şi Salamul de Nicolae Dărăbanţ

 

Agăţată-ntr-o vitrină,

Mai în faţă, lângă geam,

Sta bucata de slănină

Lângă una de salam.

Slănina, cam afumată,

Cum a fost din eam în neam,

Însă şi puţin sărată,

I-a zis domnului Salam:

– O s-avem curând alegeri

Cică vin “anticipate”,

Nu prea vor unii manageri

C-au salam pe săturate.

Dar salamul din vitrină,

Agăţat de un cârlig,

Zise-atunci către slănina :

– Zău că-mi vine să te frig !

Eu nu vreau anticipate,

Că guvernul e sensibil,

De-asta face preparate

La un preţ inaccesibil.

Pe tine, slănină grasă,

Te procură, când iau banii,

Şi te pun pe a lor masă

Toată vara doar ţăranii.

– Vezi? – îi zise-atunci slănina –

Eu hrănesc pe toţi sărmanii,

Asta poate fi pricina,

Ca să cadă toţi tiranii.

Le lard et le Salami

Accroché dans une vitrine

Dans un magasin, on vit,

Un gros lard, on le devine,

A côté d’un salami.

Le lard, un peu trop fumé,

Comme il a toujours été,

Sans pouvoir être calmé,

Au salami parle sans arrêt.

– Tu vois, les journaux suggèrent

Des élections anticipées

Malgré certains managers

Qui du salami on à leur gré.

Mais le salami en cause,

Voyant qu’il voulait lui nuire,

Dit au lard, en bonne prose :

– J’ai envie de te faire cuire !

Pas d’anticipées pour moi,

Car le gouvernement, sensible,

Le salami prépara

A des prix inaccessibles.

Tandis que toi, le lard trop gras,

T’achètent, avec peu d’argent,

Les pauvres et les soldats,

Et même les paysans.

Aha! – répliqua le lard,

Je nourris les pauvres gens,

Et ils auront la force, ma foi !

De faire chuter les tyrans.