Arhive pe etichete: poezie

POZE CARE PLÂNG

POZE CARE PLÂNG

Acum ne dăm seama că timpul e scurt
Şi în spate rămân pozele, care plâng,
Deseori vezi bucuria după ce ai plâns,
Atunci esti în planul tău şi ai râs.

Poze care plâng, doar un simplu gând,
Eşti înaintat în joc, le-ai văzut tremurând,
Îţi aduci aminte de liceu, mai mult plângând,
Ţi-e dor, îi vrei înapoi, pe Dumnezeu rugând.

Încă suntem acolo, cu “diriga” plângând,
Patru ani cu bune şi rele, familie fiind,
Mă văd acolo la început pe nimeni cunoscând,
Timid să îi fac prieteni, sperând, la poze care plâng.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Daniel Alexandru Ghimis

SPERANŢA de Bianca Vasile

25 februarie 2006

Speranţa …
de Bianca Vasile
Când soarele cade din cer
Şi bolta lumii se aprinde,
Cu dor iubite dragă-ţi cer
Să nu te-ndepărtezi de mine!

Dar valurile mării
Îneacă dorul meu,
Vreau săte dau uitării,
Nu pot, îngerul meu!

Şi mă scufund în amintiri,
Caut o rază de speranţă,
Care să-mi aprindă din nou
O flacără în viaţă…

Şi răscolesc trecutul nostru,
Cu bune şi cu rele,
Încerc sa ţi-le-aduc aminte,
Dar ai uitat de ele…

Un comentariu

Din categoria Bianca Vasile

CĂLĂTORIA de Daniel Alexandru Ghimiş


CĂLĂTORIA
Mă aflu în punctul în care nu-mi recunosc identitatea,
Sunt doar un orb, în labirintul vieţii, îmi caut dreptatea,
Problemele nu se adună ,ele îşi fac înmulţirea,
Mi-e greu să văd adevărul, pot să întorc privirea,
Prefer să nu ascult, că simt ce crede mulţimea,
Tăcerea e cel mai puternic răspuns, vreau liniştea,
Încep să urăsc cenzura sufletului, îmi reneg gândirea,
Sunt la mijlocul drumului, ştiu că a venit vremea,
Am vazut vremea şi am ieşit din lumea mea,
Stau puţin afara că deja mi s-a făcut dor de ea,
Mă simt pierdut în joc, mi-am pierdut răbdarea,
Ori dau tot, ori pierd tot, îmi găsesc calea,
Alunec uşor în jos am găsit valea,
Luat în râs de mulţi o să-mi demonstrez aptitudinea,
Acum văd capătul tunelului mă duc spre Ea.

Scrie un comentariu

Din categoria Daniel Alexandru Ghimis

SEPTEMBRIE de Florina Isache, traducere de Mihai-Athanasie Petrescu

Septembrie
Anotimpurile au încurcat temperaturile.

Acadelele se topesc şi curg peste oraşul
ce se învârte în căluşei.
10 lei o călătorie până la cer ( dus- întors)
cu ,,balerina zburătoare’’.

Fumul de carne arsă se aşază pe ziduri,
gros, sa-l tai cu cuţitul.

O invazie de omizi ameninţă verdele.

În sala de aşteptare, o femeie mută naşte.

Dorin ne privea de sus.
Un crâng de irişi înverzise în orbite.
,,Nu am venit să stric amintirea,
ci să o împlinesc’’, a zis.

Septembre
Les saisons se sont trompées de température

Les sucettes fondent et se répandent sur toute la ville
Qui tourne dans un carrousel.
10 francs un voyage en « ballerine volante »
Aller-retour jusqu-au ciel.

La fumée de la viande brûlée se dépose sur les murs,
Grosse, à couper au couteau.

Une invasion de chenilles menace la verdure.

Dans la salle d’attente, une femme muette accouche.

Désiré nous regarde d’en haut.
Un bocage d’iris avait verdi sur les orbites.
« Je ne suis pas là pour gâcher les souvenirs,
Mais pour les accomplir », dit-il.

Scrie un comentariu

Din categoria Florina Isache

RĂZBOI de Daniel Alexandru Ghimis

RĂZBOI


Scot capul afară, vântul adie acum uşor de tot,
S-a lăsat liniştea dinaintea furtunii, peste tot,
E mai înfricoşătoare ca bombîşardările, îmi scot,
Gloanţele, le număr şi îmi vin idei despre complot.

Mă gândesc la momentele de acasă, cu ai mei,
Cand mă mai certam uşor, realizez, mă iubeau şi ei,
Oriunde e mai bine ca aici, nu se mai vede omenia,
Se aude un tunet, panica, printre noi, işi ia domnia.

Şiroaie de metal vin spre noi din toate părţile,
Parcă moartea a venit aici şi îşi cere plăţile,
Frica mă blochează ,îmi reneagă intenţiile,
Sângele începe să curgă în toate direcţiile.

Când adrenalina incepe, simt o plăcere păcătoasă,
Deja îi simt fiorul rece la gât, parcă mă înţeapă coasa.
Praful negru este săltat în sus de ploaia de obuze,
Nici nu se aude nimic, citesc spaima pe buze.

Deodată totul se întunecă şi cazi în abis,
Trecutul îţi fulgeră în ochi, ca într-un vis.
Prăpastie fără fund, încep să plâng, e trist,
Oare aşa arată moartea? nu, e versul pe l-am scris.

Scrie un comentariu

Din categoria Daniel Alexandru Ghimis

CERUL / THE SKY de Aurel Pentelescu, traducere Mihai-Athanasie Petrescu

CERUL

Niciodată nu ajunge
Albastrul cer –
Câtă visare e în noi!
Şi norii hulpavi,
luptându-se,
În aşteptarea nămiezii …
Şi verdele crud de intens
Al brazilor,
Stăpungându-mi privirea.
E o plăcere metafizică
Să priveşti
Cum curge timpul în nori …
Şi aşteptarea
Are rezonanţe adânci
În foşnetul crengilor de brad.
Peste toate,
ca o catedrală a Neamului,
doar cerul –
Înspăimântător de albastru,
Înspăimântător de adânc,
De necuprins.

10 aprilie 2002

SKY

We can never have enough
Of the blue sky –
Oh! We dream so much!
And hungry clouds,
Fighting,
Waiting for noon …
And the wildly intense green
Of the fir trees
Penetrating my sight.
A metaphysical pleasure
To see
Time merging with clouds
My waiting
Is profoundly rezoning
In fir branches rustling.
Above all these
Like the Nation’s cathedral
Is only the sky
Terribly blue,
Terribly deep,
Incomprehensible.

April, 10th, 2002

Scrie un comentariu

Din categoria Aurel Pentelescu

SUNT LIBERĂ / LIBRE de Florina Isache, traducere de Mihai-Athanasie Petrescu

Sunt liberă

după ce m-ai ucis cu iubire,

ai aruncat mănuşile electrizate pe scaun

fără niciun proces de  conştiinţă,

am câştigat încrederea morţii.

Se răsturnase carul cu îngeri în jurul meu.

Inhalam aer alb, condensat.

Imi puneam în buzunare, îmi făceam rezerve..

.

Te priveam printre pleoapele ramase întredeschise.

într-un colţ de mormânt,

trăgând din ţigară.

Îţi crescuse iarbă pe braţe

şi mă lăsam rostogolită în ea,

în timp ce spinii adunau scame din pielea de gheaţă.

Îmi rulai furia în sens invers.

Măsurând întâmplarea,

aş fi greşit şi a doua oară.

Cu ultima suflare refuz moneda impusă.

Lacrimile curg întotdeauna spre cer

ca o limbă de clopot

sunt liberă…

Foto: Radu Tatar (rospotters.ro)

Libre

 

quand tu m’as tuée avec ton amour

tu as jeté les gants électrisés sur une chaise

sans aucun remords

j’ai gagné la confiance de la mort.

Un chariot d’anges s’était renversé autour de moi.

J’inspirais l’atmosphère blanche, condensée.

Je m’en mettais plein les poches, j’en faisais des stocks.

Je te regardais à travers des cils restés entrouverts

sur un coin de tombeau

fumer ta cigarette.

L’herbe avait poussé sur tes bras

je m’y laissais rouler

alors que les épines arrachaient des charpies à la peau de glace.

Je roulai ma colère à reculons.

Si j’avais mesuré le hasard

j’aurais fait la même faute.

De ma dernière ressource je refuse la monnaie qu’on m’impose.

Les larmes tombent toujours vers le ciel

comme le battant d’une cloche

je suis libre …

2 comentarii

Din categoria Florina Isache