Arhive pe etichete: Faro din Catania

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (38) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (38)

Trenuleţul electric care a circulat fӑrӑ probleme de la Palermo Centrale se apropie acum de Catania, la fel de Centrale. Dupӑ ce a intrat în aglomeraţia urbanӑ, sigur cӑ primul reper cunoscut foarte de bine e Piazza Borsellino, plinӑ şi acum de autobuze – doar D nu se vede la locul lui.IMG_8141IMG_8142IMG_8153IMG_8155IMG_8156IMG_8158

De la Centrale ştim cӑ trebuie sӑ luӑm Alibusul, cel mai bun autobuz pentru aeroport, mai ales cӑ e şi singurul. Maşina e în staţie, dar avem timp sӑ ne cumpӑrӑm bilete şi sӑ urcӑm la bord.Alibus Catania 3 Surprizӑ, caraghiosu’ nu o ia pe cel mai scurt drum cӑtre Fontanarossa, ci purcede, vitejeşte, la un ocol al oraşului. IMG_8163Las’ cӑ-i bine, mai vedem o datӑ frumuseţile patriei, iar marja de timp e suficientӑ. Avem, aşadar, parte de un fel de fixare a cuoştinţelor anterior dobândite, pentru cӑ, dupӑ ce strӑbate cartierele noi, de blocuri, Bredamenarinibusul se angajeazӑ în centrul vechi, cel pe care l-am vizitat cu drag în urmӑ cu puţine zile.

A, şi uite ocazia nesperatӑ de a fotografia farul din apropierea portului, far pe lângӑ care am tot trecut cu autobuzul D, dar niciodatӑ nu m-am gândit sӑ-l iau cu mine în memoria electronicӑ. Ce dacӑ nu am acces la el printr—un geam curat, şi aşa, prin autocolantul-reclamӑ e interesant, ştiu cӑ aşa l-am vӑzut eu de fiecare datӑ.IMG_8164

Farul Sciara Biscari sau Farul Catania a fost construit în 1951. Lumina lui luceşte la fiecare cinci secunde, aşa cum a, avut şi eu ocazia sӑ vӑd şi sӑ filmez de pe plaja de la Miramare.

Alibusul se înscrie pe autostrada de Palermo, dar dupӑ numai doi kilometri se de-scrie şi ajunge la aeroport, cu muuult timp înainte de ora decolӑrii noastre spre Otopeni.IMG_8184 Ne descarcӑ în apropiere de o cafenea,IMG_8169IMG_8168IMG_8167 unde avem ocazia sӑ mai bem un café corretto înainţe de a întoarce spatele solului sicilian şi parcului cu figuri caricaturale.IMG_8172IMG_8179IMG_8180

Aeroportul Fontanarossa, sau, aşa cum e înregistrat la ICAO, LICC, ori “Vincenzo Bellini”, denumirea sa oficialӑ, este unul dintre cele mai vechi din Italia şi, cu siguranţӑ, primul nӑscut al Siciliei, în 1924. Mӑ întreb cum arӑta atunci … Azi, Fontanarossa se laudӑ cu un trafic de peste şapte milioane de PAX, fiind folosit de câteva zeci de companii aeriene italiene şi strӑineze. De fapt, fiind situat pe o insulӑ, e absolut normal sӑ fie atât de solicitat, pentru cӑ transportul terestru are nişte mӑri de înfruntat. Pentru a fi eficient, aeroportul a fost reconstruit şi renovat de multe ori, ultima datӑ prin anii ’80.

Aruncӑm nişte priviri iscoditoare prin aerogarӑ, dar nu vine nimeni sӑ îşi arate marea bucurie cӑ le facem cinstea de a-i vizita.IMG_8187IMG_8188IMG_8189 Din contrӑ, avem o aventurӑ unicӑ şi neprevӑzutӑ, la controlul bagajelor. Dupӑ ce ne-am chinuit din rӑsputeri sӑ ascundem în rucsac poşeta, care, ca şi la Bucureşti era în vizorul celor care pun preţ pe bagajele oamenilor, dupӑ o staţionare în detector care mie mi s-a pӑrut nesfârşitӑ, rucsacul a ieşit în partea cealaltӑ spre a fi întors din drum de un nene poliziotto de frontierӑ. “Sorry, Sir, you must take out your video camera from the bag”. “Ce camerӑ video visezi, mӑ nene mӑ? N-am eu aşa ceva. Ba ai. Ba n-am. Ba ai. Sau dacӑ nu e video, e foto”. Aia da, am o camerӑ foto, sau mӑ rog, cadavrul unei camere foto, dar pânӑ acum, dupӑ ce am trecut prin numeroase filtre de security, nu m-a întrebat nimeni de ea.

Mi-am amintit, totuşi, de versul lui La Fontaine: “La raison du plus fort est toujours la meilleure”. Ce rost are sӑ mӑ lupt cu forţele de ordine, mai bine scot camera din rucsac şi i-o arӑt omului, sӑ doarmӑ şi el liniştit la noapte. N-a fost uşor, dar am reuşit sӑ-i fac pe plac. Cred cӑ pânӑ la urmӑ poliziotto ӑla era un iubitor de camere, pentru cӑ, în momentul când bietul Canon a ieşit din rucsac, l-a rӑsucit şi admirat pe toate feţele şi faţetele.

Pânӑ la urmӑ am trecut şi examenul detectoarelor, primind permisiunea sӑ mergem la poarta de îmbarcare care, ghici ce? era cea mai începӑrtatӑ. Noroc cӑ nu eram la Heathrow, totuşi. Acolo (la poartӑ, nu la Heathrow), surprizӑ: în afarӑ de bagajele plӑtite, cӑlӑtorii puteau îmbarca şi orice bunuri cӑrate în sacoşe de dutyfree. Pӑi ce sӑ facem, ne conformӑm.IMG_8190IMG_8193

Zborul este deja anunţat de flightradar24. Vom zbura cu un Airbus A-320, înmatriculat HA-LWT, cu callsignul W63152.IMG_8194

Ajungem şi la avion, cu autobuzul, cale de vreo 10-15 secunde de mers. LimaWhiskyTango ne aşteaptӑ cu braţele deschise, dar, politicos fiind, îi las pe ӑia mai grӑbiţi sӑ intre la bord, iar eu palmez telefonul pentru o imagine de colecţie.IMG_8195

Am noroc, pot ocupa locul de la fereastrӑ, de unde mai prind câteva imagini.IMG_8196IMG_8197IMG_8200IMG_8201IMG_8203

Din pӑcate, avionul mӑ plimbӑ pe partea greşitӑ. Aş fi vrut sӑ pot vedea pe geam Etna (existӑ filmuleţe fӑcte de alţii, mai norocoşi), dar sunt nevoit sӑ mӑ mulţumesc cu ce mi se dӑ.

Avionul, al cӑrui comandant este domnul Mircea Popescu (şi cred cӑ în afarӑ de zborurile mele cu Taromul, din anii ’70-’80 e prima datӑ când zbor cu un liner cu pilot român) îşi începe rulajul cӑtre start, prilej pentru a vedea, din nou, oraşul nou.

Apoi o rupe la fugӑ spre mare, decolând aşa cum îmi doream, pe deasupra plajei. Odatӑ ajuns deasupra apei, aeronava leagӑnӑ din aripi, ca un “Arrivederci, Sicilia!”. Ştiu cӑ e din cauza vântului, pilotul, sau mai degrabӑ autopilotul fiind obligat sӑ execute necesarele corecţii în jurul axului longitudinal, dar prefer sӑ rӑmân cu convingerea cӑ am salutat, aviatoriceşte, Italia pe care o pӑrӑseam a treia oarӑ.

Zbor de zi, pe deasupra norilor. Comandantul a intervenit (verbal) o singurӑ datӑ, pentru a anunţa prezenţa noastrӑ deasupra Greciei,IMG_8213IMG_8214 în rest ne-a lӑsat sӑ ne vedem de programele obişnuite din timpul zborului: sӑ admirӑm norii şi însoţitoarele de bord.IMG_8209IMG_8210IMG_8211IMG_8212IMG_8216IMG_8218IMG_8223

Mai mult decât atât, zborul dureazӑ ceva mai puţin decât fusese prognozat, pentru cӑ am avut vânt de coadӑ.

Odat cu scaderea altitudinii scade si luminaIMG_8227IMG_8230

Aterizez a doua oarӑ pe întuneric la OtopeniIMG_8240IMG_8241IMG_8243IMG_8244, pe 08R (prima datӑ a fost pe 26L), în aplauzele cӑlӑtorilor şi din nou mӑ întreb cât de necesare sunt acestea pentru piloţi.

Cӑlӑtoria noastrӑ în ţӑrile calde a luat sfârşit.IMG_8245

No, a fost fain. Am ajuns la cea mai micӑ distanţӑ de Ecuator ever, am vӑzut atâtea locuri şi lucruri faine, am mai învӑţat câte ceva, am rӑmas, cel puţin pentru o vreme (îndelungatӑ) fӑrӑ camerӑ foto, am adunat material – cognitiv şi afectiv, dar mai ales fotografic – pentru o cronicӑ în 38 de episoade. Va urma … cine ştie ce; vedem atunci.

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized