Arhive pe etichete: fabula

PUII de Nicolae Dӑrӑbanţ

PUII

(Fabulă din „Epoca de aur”)

265

(Foto: NATURA MOARTA CU STICLA DE ULEI, Mihai-Athanasie Petrescu, 1973)

La o gospodină-n plasă,

Se-ntâlniră vineri seara

Doi pui „de Alimentara”,

Un slab cu-altul „de rasă”.

Slabu-ntreabă pe vecin:

– Nu te cunosc, eşti străin?

M-ai pus în încurcătură!

Din care încrengătură

Faci parte, ori din ce clasă?

C-ai ajuns aici în plasă

Unde ai intrat în pripă

Cu încă-un cap sub o aripă.

Cum ai ajuns bicefal

Şi prin ce descântece,

Picioare fără egal

Ai ascuns sub pântece?

Figură necunoscută!

Pământean nu cred să fii.

Dintr-o lume dispărută,

Cred că de pe-acolo vii.

– Nu mai face pe nerodul –

I-a răspuns miriapodul –

N-ai auzit că ştiinţa

A modificat fiinţa?

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant, Uncategorized

POCĂINŢA LUPULUI de Nicolae Dӑrӑbanţ

POCĂINŢA LUPULUI

 

S-a topit zăpada, iar sus pe tăpşan,

Lupul şi cu vulpea îşi făceau un plan:

Să are tăpşanul, să pună trifoi,

Ca să aibă hrană dragele de oi.

Şi – conform cu planul – au adus un plug;

Lupul a fost primul ce-a intrat în jug,

Iar plugul – din spate – îl ţinea de coarne,

Vulpea, priceputa brazda s-o răstoarne.

Dar, deodată, plugul de sub brazdă scoase

Din pământul reavăn vreo vâteva oase.

Le-a studiat lupul cu ochii curioşi,

Socotind că-s oase de la ai lui strămoşi,

Zise către vulpe: – Cred că sunt bunicii

Ce-au murit de foame pe Dealul Furnicii.

Vulpea îi răspunse: – Prietene, nu vezi

Că sunt nişte oase de la miei şi iezi,

Nu-ţi aduci aminte că tu i-ai mâncat

Iar apoi ciobanul oasele-a-ngropat?

– Domnul să mă ierte, zise cel din jug,

De-acum înainte am să-i pun pe rug,

Să-i aduc drept jertfă, cum scrie-n Scriptură.

– Ba eu cred, cumetre, că îi vrei … friptură.84

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant, Uncategorized

UIMIREA PURECELUI de Nicolae Dӑrӑbanţ

UIMIREA PURECELUI

 

 

Purecele, la plimbare,

Cu-armăsarul unui domn,

Tot umblându-i pe spinare,

A trezit omul din somn.

 

Omul se suci pe-o parte,

După ce s-a scărpinat,

Ca să doarmă mai departe,

Obosit de la arat.

 

Dar văzând că nu-i dă pace,

A scuipat pe două deşte,

Zicând: „Stai, acum, drace!”

Şi l-a prins ca într-un cleşte.

 

c-a fost prins pe pipăite,

purecele s-a mirat:

„Ce puteri nebănuite,

Pot să stea într-un scuipat!”

 

De-ţi uzi palmele-amândouă

Randamentu-i îndoit,

Nu e o metodă nouă,

Obiceiu-i moştenit.454

Un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant, Uncategorized

CLOŞCA ŞI PUII de Nicolae Dărăbanţ

CLOŞCA ŞI PUII

 

În curtea unui gospodar,

La colţul şurii, sub hambar,

O cloşcă stă pe zece ouă,

Din care, pui a scos doar nouă.

Şi-acum mândra de găină,

Din curte până în grădină,

Pe toţi îi scoase la plimbare,

Să vadă lumea ce pui are.

 

Mândria i-o vedeai pe faţă,

Dar puii scoşi erau de raţă,

Nu prea voiau să o asculte.

Şi nu trecură zile multe,

Că pe sub poarta cea înaltă,

Fugiră toţi direct la baltă

Şi-o părăsiră pe găină,

De parcă ar fi fost străină.

De dorul lor, de la o vreme,

s-a dus găina ca să-i cheme,

dar puii nu voiau să asculte,

Ba şi-au permis şi s-o insulte,

Ca mamă … nici s-o recunoască.

De faţă, un broscoi şi-o broască

Au fost chiar martori oculari,

Făcură şi ei ochii mari,

Dar fără vreo opinie,

Că n-au în viaţă nici o linie.

IMG_4674

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant, Uncategorized

LEUL ŞI DOLARUL de Nicolae Dărăbanţ

?????????????

Leul nostru jigărit,

După câte-a suferit,

A cerut cu deferenţă

O mică audienţă,

La dolaru-american

(doar şi leul este ban).

Şi i-a zis: – Mister Dolare,

Eu am o durere mare,

Că de când venişi încoace

Nu am linişte şi pace,

O duc zilnic tot mai prost

Şi mănânc numai de post,

De-am ajuns fără valoare,

Fără vlagă şi culoare.

Tu m-ai despuiat de blană

Şi m-ai lăsat fără hrană.

Dar dolarul de hârtie,

Făcut verde de mânie,

I-a răspuns bietului leu:

– De-acuma-s stăpân doar eu,

Că-n a voastră Românie,

Mă simt ca-ntr-o colonie.

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant

GĂINA, OUL ŞI … NOUL de Nicolae Dărăbanţ

O găină porumbacă,

Cânta, oul ca să-l facă.

Şi-a dat drumul din ogradă,

Cântecului, până-n stradă.

Iar cocoşul, amfitrionul,

I-a ţinut şi el isonul,

Chiar întreţinuse show-ul

Şi se lăuda cu oul.

 

Când găina face oul,

Nu cocoşul e eroul,

Însă el mai ţine minte,

Că … a fost mai înainte.

10941791_403448549830984_291899841_n

Un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant

BROASCA ŢESTOASĂ ŞI CEA RÂIOASĂ de Nicolae Dărăbanț

Sibiu, 1965

maior sibiu 64

  • fabulă –

O broască ţestoasă,

Cu una râioasă,

Erau laolaltă,

În apă-ntr-o baltă.

Însă cea râioasă,

Fiind mai sfătoasă

Îi zise celeilalte

Ce nu putea să salte :

– De ce duci tu în spate

Atâta greutate ?

Tu eşti în antiteză

Cu secolul viteză ,

Eu, uită-te surată,

Mă mişc ca o săgeată !

Şi a sărit pe mal,

Unde călca un cal.

Broasca cea ţestoasă,

Cum era miloasă

A zis doar pentru ea :

De-avea spinarea mea …

MORALA

De omul are-n fire,

Ceva ce-o să vă mire,

Vedeţi acel ridicol

Îl scapă de pericol.

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant

ALBINA ŞI MUSCA de Nicolae Dărăbanţ

IMG_0003 - Copy

O muscă, stând pe gard la soare,

O luă la rost pe o albină,

Care zbura din floare-n floare,

După polen, într-o grădină:

– Ia ascultă – tu vecină –

I-a strigat murdara muscă –

Toate florile-n grădină,

De sărutul tău se uscă.

 

Albina se opri pe-un mac,

Îmbujorat de-atâta soare,

Şi căutându-se de ac,

Zise insectei bârfitoare:

 

– Chiar dacă sunt şi eu insectă,

Tu mă umpli de mânie,

Purtarea ta nu e corectă,

Şi tot ce spui e-o calomnie.

De ce vrei ca să dai prin tină,

Un simbol al hărniciei?

Port bunul nume de albină,

Şi-s furnizorul farmaciei!

Tu vizitezi doar ce-i murdar,

Şi animalele defuncte,

Pe farfurie şi pahar,

Îţi laşi produsul puncte-puncte.

 

Morala iese din cuprins,

Ca şi o rază de lumină,

Şi ne arată cam ce ins

Calomniază o albină.

 

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant

CUCUL ŞI NUCUL de Nicolae Dărăbanţ

  1. CUCUL ŞI NUCUL

 

Cântă cucul,

Plânge nucul,

Că degeaba-i primăvară

Că e viaţa rece-n ţară.

Omul simte doar dureri,

E flămând de-alaltăieri.

Unde e simţul şi mila?

N-a luat mălai cu kila

A luat doar cu jumătate,

N-are bani, nici sănătate.

Cântă cucul,

Plânge nucul.

 

Are-n crengi numai dureri

l-a rupt vântu-alaltăieri.

Stă cu creangă atârnată,

Cu fiinţa-ndurerată,

Tot sperând la îndurare,

Deşi are-asigurare.

Plânge nucul,

Cântă cucul.

 

Astăzi cucu-i deputat,

De-asta-i arde de cântat

Şi nu-i pasă de vreun pom,

Nici de traiul unui om.

Cântă cucul,

Plânge nucul.

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant

ŞOARECELE ŞI PISICA de Nicolae Dărăbanţ, traducere de Mihai-Athanasie Petrescu

Şoarecele şi pisica

Prins în sacul cu făină
Şoarecele-a declarat
Că el n-are nici o vină,
Sacul fiind dezlegat.
– Dar ce căutai în el ? –
L-a-ntrebat atunci pisica –
Şoarecele mititel
I-a răspuns, cu toată frica:
– Aţa sacului (să-l lege)
Ca să nu stea dezlegat.
Dar pisica l-a mâncat
După datină şi lege.

Şi la noi e câte-un ins
Ce se-ocupă cu furatul,
Iar atunci când este prins,
Face pe nevinovatul.

La souris et le chat

Quand elle fut prise sur le coup
Dans le sac rempli de blé
La souris dit au matou :
« Le sac était délié ».
« Mais que cherches-tu par là ? »
Lui demanda, alors, le chat.
La souris lui dit qu’elle
Cherchait partout la ficelle
Pour attacher la bouche du sac
Et garder le blé en vrac.
Evidemment, le chat ne la crut pas
Et sur le champ la mangea.

Le plus grand voleur aussi,
La main dans le sac surpris,
Il crie fort et il prétend
Qu’il est, bien sûr, innocent.

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant