Arhive pe etichete: Escadrille Normandie-Niemen

LE JOUR “J” + 1 LE BOURGET (24) RM 2 de Mihai-Athanasie Petrescu

24 La deuxième Guerre Mondiale

 

Je l’ai toujours dit et je le redis: je ne dédirai pas mes édits! Vorba lui Richelieu, am tot spus că partea de istorie a aviației care mi- s-a dezvăluit prima data și care m-a atras spre domeniul aeronauticii și a istoriei sale a fost participarea aviației romȃne la cel de-al doilea Război Mondial. Cartea lui Cornel Marandiuc “Inimi cȃt să cuprindă cerul patriei”, pentru care niciodată n-o să-i fiu destul de recunoscător creatorului ei, m-a învățat ce e aia istorie, ce e aia aviație, ce e aia respect pentru piloții romȃni din toate timpurile, (ca și eroilor din celelalte arme care ne-au lăsat moștenire țara asta ca să ne putem bate joc de ea cȃt se poate de liniștiți).

De aceea am așteptat cu nerăbdare să intru în secțiunea dedicată acestei perioade istorice la Musée. Citisem înainte tot ce scrie pe site despre ea, știam la ce să mă aștept, iar așteptările mi-au fost răsplătite. Sunt expuse aici exemplare ale unor aeronave absolut legendare (dacă legendă înseamnă să știi o sumedenie de fapte realizate de piloți ai tuturor combatanților folosind tipurile astea dea avioane).

Pentru cei care nu mă cred, să se gȃndească cȃt de încȃntați suntem atunci cȃnd ne întȃlnim, în orice cadru, cu mari vedete, actori, cȃntăreți sau, pentru unii, politicieni preferați (asta de la urmă eu n-o pot înțelege, dar … mă rog).

Am văzut deja cȃteva astfel de “vedete” ale celui de-al doilea Război Mondial, chiar și în zbor, dacă mă gȃndesc la avioanele restaurate de cei de la Red Bull Team și aduse la mitinguri la noi sau în Ungaria, dar niciodată nu ai văzut destul.

Sincer, intrȃnd acolo nu știam încotro să mă uit, pentru că de la ușă am recunoscut toate siluetele. Am să fac acum o plimbare circulară, deși recunosc, fără să-mi fie rușine, că m-am repezit de la un avion la altul fără nici o orientare, revenind la cele deja fotografiate, mai încercȃnd un pas dincolo de bordură, cu speranța că nu mă vede vreun babau, mai regretȃnd că nu am la mine o tijă cu care să-mi prelungesc brațele pentru a poza de deasupra, mai adresȃnd o înjurătură unui avion, unui eveniment, mai uitȃnd să mă mișc din fața altui avion …

Primul exponat pe dreapta (sens invers trigonometric) e Spitfire. Știu toată istoria apariției Spit-ului, știu și ce părere au avut despre el cei care l-au pilotat sau cei care i-au căzut victimă, nu văzusem niciodată unul altfel decȃt în poze sau în filme. Cum să nu fii impresionat și să nu-ți revină în memorie descrierea subiectivă făcută de Clostermann la primul contact cu el?!

IMG_4572 IMG_4574 IMG_4576 IMG_4578 IMG_4589 IMG_4590

Alături de el, P-51. Cu botul lui roșu (dacă era coada roșie, măcar zicem că nu e el cel vinovat) l-am trimis direct în … mă-sii, ca să se învețe minte să îl mai doboare pe Șerbănescu. După ce mi-am făcut cu convingere datoria asta patriotică, am stat și m-am uitat la el și l-am admirat, tot cu convingere. Acum, cȃnd am în casă trei machete de Mustang, una profi, făcută de Amercom, o epavă, făcută de mine din kit și încă un kit nemontat încă, îl admir la fel de mult. Și pȃnă la urmă, de ce să nu accept realitatea? Toată lumea îl consideră cel mai bun vȃnător din istorie.

IMG_4577 IMG_4581 IMG_4582 IMG_4583 IMG_4584

Urmează P-47 Thunderbolt. Pentru că a fost folosit mai poțin în Europa și, din cȃte știu eu, deloc pe frontul romȃnesc (dacă greșesc, accept criticile cu demonstrația necesară), avionul ăsta nu mi se pare interesant.

IMG_4586 IMG_4587 IMG_4588

O barabaftă care cu greu intră în unghiul de cuprindere al obiectivului meu, pentru că ocupă aproape o jumătate din hangar: un Heinkel-111, aici în ediție spaniolă (CASA). I-am dat ocol și l-am privit cu atenție. He-111! Avionul lui Ion Profir, bomabardierul din dotarea alor noștri în prima campanie a războiului!

Că exponatul ăsta e cam … cȃș … are nasul strȃmb, ca de boxeur, ce mai contează. L-or fi recuperat după vreun accident, sau au încercat să-i adapteze nasul altuia, treaba lor. Că e spaniol și nu nemțesc, mai contează?! E un He-111!

IMG_4580 IMG_4591 IMG_4595 IMG_4603 IMG_4604IMG_4614

 

O altă barabaftă ocupă a doua jumătate a hangarului. Habar n-am ce e de fapt. Pe site-ul Musée-unlui e denumit și DC-3, și C-47 și Dakota și Skytrain. Pȃnă s-or hotărî ei ce e, e un DC-3 cu rolul de avion pentru parașutiști. (mai există și un bot de DC-3 alături, să fie, poate cine știe…). Avionul este prevăzut cu o scară de acces, iar scara e prevăzută cu un monsieur tout noir, cred că și în cerul gurii, după privirea pe care mi-a oferit-o cȃnd l-am salutat politicos și i-am arătat “forfait avions”, necesar pentru a urca la bord. Poate dacă-l înjuram, așa cum merita, îmi zȃmbea?

IMG_4593 IMG_4601 IMG_4602 IMG_4612

Avionul expus face parte din numeroasa formație de desant din dimineața lui 6 iunie 1944, de la Sainte-Mère-Eglise. Cei aflați la bord (inclusiv eu, care am plătit, ca prostu’, pentru asta) sunt parașutiști americani, gata să își sacrifice viața pentru succesul invaziei aliate. Am fost întȃmpinat sus de glasul unui comandant, care mi-a dat ordin să mă așez la locul meu, pentru că avionul urmează să decoleze. Ceea ce a și făcut imediat, cu un zgomot de motoare care mi-a dat fiori. După doar cȃteva secunde de zbor am ajuns deasupra Mȃnecii, iar apoi deaupra Franței, unde am fost întȃmpinați de FLAK-ul nemților. Am avut noroc, nu ne-au nimerit, deși obuzele bubuiau puternic iar avionul de lȃngă noi a fost lovit în plin și a explodat, cu toți camarazii noștri din el. A urmat, apoi, ordinul de a sări, pe care mi-am permis să nu-l execut, după ce mi-am revizuit parașuta: în ghiozdan aveam numai o sticla cu apa plata de la Monoprix, parașuta … uitasem s-o bag). Iar alte parașute nu am văzut la bord, coborȃseră la prima,, fără să mai aștepte ordinul.

IMG_4616 IMG_4617 IMG_4618 IMG_4619 IMG_4620 IMG_4621

Am coborȃt, rușinat, din avionul de desant.

IMG_4622 IMG_4624

Mă așteptam, să fiu arestat de negrul de lȃngă scară, dar am avut noroc, era ocupat să admită la bord un nou echipaj și își făcea datoria de a se uita urȃt la membrii acestuia.

IMG_4623

Imediat lȃngă Dakota asta cu many names e chiar dușmanul lui de moarte: Focke Wulf 190! Am și eu unul pe dulap, kit montat și nevopsit, seamănă cu ăsta. Dar și FW-190 e puțin interesant pentru noi, poate doar să ne aducem aminte că, datorită motorului în stea, IAR-80-ul nostru era confundat tot timpul de americani cu avionul lui Kurt Tank. Poate de aia nici nu pomenesc istoriile americane despre avionul fabricat la Brașov?

IMG_4598 IMG_4600 IMG_4608 IMG_4609 IMG_4610

Arma lui Hitler menită să distrugă Londra. Sau măcar s-o sperie. V-1, probabil un pui de V-1, caă e în cărucior. Nu credeam că mai există în realitate o astfel de rachetă.

IMG_4594 IMG_4596 IMG_4599 IMG_4611 IMG_4626

Încă un neamț, Bucker 101 Bestmann. Au fost și pe la noi Buckere mai tinere, sau pentru tineri (Jungmann și Jungmeister), de Bestmann n-am auzit.

IMG_4592 IMG_4597 IMG_4625 IMG_4627

În sfȃrșit, lȃngă ieșire, un vȃnător francez, Dewoitine D-520. Zice-se că are bilanț pozitiv pe front, pentru că a reușit două victorii față de o singură pierdere, asta în “drole-de-guerre”. Dar am auzit odată și pe cineva care îl considera, ca și concepție și capacitate de luptă, printre primele din lume prin 1939. Ghinion, nu a apucat să arate ce poate.

IMG_4570 IMG_4571 IMG_4579

Un perete al hangarului este dedicat unui grup de piloți francezi care, deși țara lor era ocupată în acel moment și nu lupta (pe față) contra lui Hitler, a găsit soluția pentru a o face: Escadrila “Normandie Niémen”. Francezi călăreți de YAK-ri și pe … Kukuruznik, după cum se vede și în poze, combatanți pe Frontul de Est, alături de sovietici.

IMG_4605 IMG_4606 IMG_4607

 

Bon, alors, aș spune că, totuși, hangarul ăsta mai are nevoie de completări. Nu mai zic de IAR-80, bine că există (machete) în muzeele romȃnesti, dar un BF-109, un Hurricane, cȃte un bombardier B-7 (etc), YAK-uri, alte aeronave, alți oameni … Poate se găsește ceva odată și-odată.

Un comentariu

Din categoria Florina Isache, Memorii