Arhive pe etichete: Catedrale di Palermo

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (35) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (35)

A doua zi de Palermo se anunţӑ fainӑ. Razele soarelui de iarnӑ meridionalӑ patrund (recunosc, cu greu) prin transperantele ferestrei lui Garibaldi, semn cӑ nu avem ce sӑ mai cӑutӑm în camerӑ; e cazul sӑ pornim în expediţie.

Aşa facem, desigur, dupӑ ce verificӑm calitatea marelui mic dejun servit în sala de la parter, acolo unde doi camerieri sunt extrem de atenţi la consumatori. Pentru cӑ nici unul nu s-a apropiat de vreo masӑ, am dedus cӑ sunt atenţi la clienţi … sӑ nu şuteascӑ vreun tacâm. Sau vreun şerveţel, cine ştie. (Recunosc, totuşi, cu fairplay, cӑ aveau şi grijӑ ca toate platourile cu alimente sӑ fie tot timpul pline).

Încӑ avem în buzunare biletele de la “Hop on, hop off”, valabile 24 de ore. Pentru cӑ, oricum, obiectivele pe care ni le-am fixat pentru azi sunt dintre cele notate ieri de la etajul autocarului, cea mai bunӑ metodӑ de a ne duce la ele rӑmâne tot maşina roşie (mai ales cӑ noi avem, dintotdeauna, un penchant pentru maşinile roşii). Aşadar, urcӑm din nou pe langӑ o tânӑrӑ amabilӑ, care ne oferӑ încӑ o pereche de cӑşti şi pornim la atac pentru prima atracţie din traseu: Catedrala.

 

 

Nu am nimerit staţia cea mai apropiatӑ de catedralӑ, coborând puţin mai devreme, dar bine am fӑcut, pentru cӑ, în cele cinci minute de mers pe jos, am descoperit şi alte minuni demne a fi descrise:

Mai întâi, Porta Nova. Chiar dacӑ cei de la Dacia au realizat şi SuperNova, palermitanii încӑ se mai laudӑ cu poarta asta,  care, de fapt, a fost nouӑ pe la 1460, atunci când se numea Porta dell’Aquila. Când s-a mai învechit niţel, a fost rebotezatӑ Porta Austriaca, sau, dupӑ alte amintiri, Porta Imperiale. Dar, oricâte denumiri oficiale ar fi avut, monumentul rӑmâne în limba tuturor tot Poarta Nouӑ, la care ne-am dus şi noi, ca toţi turiştii, sӑ ne uitӑm.IMG_7935IMG_7940IMG_7942

Istoria monumentului e accesibilӑ oricui, aşa cӑ am aflat cӑ prima apariţie a Porţii e documentatӑ de Tommaso Fazello, iar evenimentele istorice la care a fost martorӑ, ca şi personalitӑţile, (noi şi altele) – începând cu Carol V – au fost numeroase.

Imediat în dreapta, dupӑ trecerea prin Poartӑ, vedem Palazzo dei Normani. Cam pustiu pentru un edificiu atat de majestuos şi nimic pe-acolo ca sӑ ne ispiteascӑ sӑ-l vizitӑm, nici un afiş.IMG_7941

Aşa cӑ ne continuӑm drumul şi intrӑm într-un mic Eden – mai ales pentru noi, cei veniţi din toiul iernii. E vorba de Parcul Villa Bonanno, apӑrut la iniţiativa primarului de Palermo de la 1905, unul Buonanno, care i-a dat ordin unui architect deja pomenit pe-aici, în contextul Teatrului Politeama , Giuseppe Damiani Almeyda, sӑ facӑ ceva frumos lângӑ Palatul Normanzilor. A rezultat frumuseţea asta de parc, relativ pustiu acum, dovadӑ cӑ sicilienii nu ştiu sӑ aprecieze ce au la îndemânӑ. Venim noi, de la mii de kilometri distanţӑ sӑ ne bucurӑm de verdeaţa unui parc … şi poate şi deţinӑtorul tricicletei-taxi, genul de vehicul care abundӑ pe strӑzile zonelor turistice din Italia, dar pe care panouri imense aşezate în locuri frecventate de turişti le indicӑ drept … neindicate.IMG_7945.JPGIMG_7943IMG_7946IMG_7947IMG_7950

Acestea fiind vӑzute şi zise, trecem de o cazarmӑ a carabinierilor şi iatӑ cӑ ne apropiem de ţelul nostru. Catedrala cea mare şi frumoasӑ de la Palermo, cu Hramul Înӑlţarea la Cer a Maicii Domnului, ne aşteaptӑ cu toate porţile deschise, ba chiar şi cu câţiva negustori de suveniruri – cӑrţi, cӑrţulii, magneţei şi cӑrţi poştale ilustrate.IMG_7964

Clӑdirea monumentalӑ imensӑ a început sӑ aparӑ, sub forma unei bazilici bizantine, încӑ de prin secolul 10, dar în 1185 a fost construitӑ actuala bisericӑ, la iniţiativa şi sub supravegherea unui ministru normand cu nume englezesc: Walter Ophamil. Ophamil ar fi, mai în grafia actuala, Of a Mill. Apӑ la moarӑ i-a dat regele sӑu, William al II-lea, urmaş al Cuceritorului de la Hastings. Pentru cӑ peste clӑdirea ridicatӑ în secolul 12 au mai trecut atâtea sute de ani, care au adus atâtea stӑpâniri în Sicilia şi atâtea stiluri arhitecturale, biserica, iar mai apoi Catedrala a trecut prin numeroase renovӑri, reconstruiri şi adӑugiri, astfel încât e greu sӑ spui care curent estetic este predominant. E un amestec de stiluri şi influenţe, împӑnat chiar cu elemente de construcţie anterioare lui nenea ӑla de la moarӑ, probabil chiar din iniţiala bisericӑ ortodoxӑ. Din fericire, chiar dacӑ pe acolo au vieţuit şi sarazini, lӑcaşul de cult a fost şi este creştin, romano-catolic.IMG_7965

Nu îmi pot permite, din cauza lipsei de competenţe în domeniu, sӑ enumӑr elementele constructive, decorative sau de cult ale catedralei, aşa cum nu am fӑcut-o nici la celelalte – multe – chiese vizitate în carâmbul sau în talpa “Cizmei”. Pozele fӑcute de ifonul din dotare sunt destul de sugestive.IMG_7952IMG_7953IMG_7954IMG_7955IMG_7957IMG_7958IMG_7959IMG_7960IMG_7961IMG_7962IMG_7963IMG_7969IMG_7970IMG_7971IMG_7973IMG_8008.JPG

Interiorul bisericii, ca orice altӑ bisericӑ catolicӑ, cuprinde o navӑ (imensӑ, în cazul de faţӑ) şi numeroase capele pe laturi. Aia mai viteji, care nu se tem de vertij, pot urca si in cupola bisericii si asta se va demonstra in curand cu ajutorul prietenului meu Andrei Lucescu.IMG_7974IMG_7975IMG_7976IMG_7977IMG_7978IMG_7979IMG_7981IMG_7982IMG_7983IMG_7984IMG_7985IMG_7986IMG_7987IMG_7988IMG_7989IMG_7992IMG_7994IMG_7996IMG_7997IMG_7998IMG_7999IMG_8001IMG_8003IMG_8004IMG_8005IMG_8006IMG_8007

Decoraţiunile sunt, binenţeles, statui şi icoane, mai puţin fresce, şi remarc lipsa icoanelor de stil bizantin. Poate existӑ, şi nu le-a vӑzut camera mea? Mai notez, ca o patӑ de culoare, amvonul din faţa altarului principal. Marmurӑ roz.IMG_7990IMG_7991

Nu ne refuzӑm plӑcerea de a schimba o monedӑ de doi euro cu una de o catedralӑ (medalia pusӑ în vânzare printr-un vendor machine, lângӑ uşӑ).

Ieşim din catedralӑ şi ochii nostri de profesori nu au cum sӑ nu vadӑ liceul din apropiere.IMG_7966

Sӑ-l fotografiem e simplu, dar ar fi fost interesant sӑ aflӑm şi mai multe despre o şcoalӑ atât de mare. Dacӑ aveam mai mult timp am fi încercat sӑ ne încercӑm puterile cu eventualul bodyguard de la uşӑ, sӑ vedem, mӑcar de amorul artei, dacӑ la profesorii italieni existӑ un spirit de castӑ. Dar, oricum, am aflat despre “Vittorio Emanuele II” cӑ e cel mai mare liceu din Sicilia, cӑ, binenţeles, e specializat pe umaniste, având în curriculum ore de limbӑ şi literaturӑ latinӑ şi elinӑ, istorie şi filosofie, limba englezӑ şi educaţie fizicӑ, dar şi din alea (…): mate, chimie, fizicӑ, biologie. Tot ce tine de limba, literature şi cultura italianӑ e subînţeles, desigur. Nu lipsesc calculatoarele din programa anilor mici. Se mai poate opta şi pentru alte limbi strӑine, dar numai la cursurile de dupӑ-amiazӑ: francezӑ, chinezӑ, spaniolӑ … Tot în afara orelor din trunchiul comun, siteul liceului public şi o listӑ de activitӑţi extraşcolare şi extracurriculare, pe care, cu spirit colegial, le urez sӑ le desfӑşoare cu succes.

Am fost curios şi am aflat şi cu ce logisticӑ se pot mândri. Au şi ei cam ce au şcolile: sӑli de clasӑ, laboratoare, aparaturӑ electronicӑ … Nu am gӑsit, însӑ, nici o informaţie despre încadrarea actualӑ a şcolii, ci doar despre mari personalitӑţi care au predate ODATӐ la ei, sau mari personalitӑţi care s-au format acolo. Dar lista este impresionantӑ, am regӑsit şi câteva nume citate în notele mele de cӑlӑtorie.

Obiectiv atins, putem sӑ ne gândim deja la urmӑtorul. Iar autobuzul roşu e gata pentru un nou “hop on”.IMG_8009IMG_8010IMG_8012IMG_8017

 

 

 

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized