SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (34) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (34)

Cele douӑ tururi de jumӑtӑţi respective de oraş ne-au revelat, într-o oarecare mӑsurӑ, câteva locuri care ar reprezenta un “must see”. Probabil cӑ sunt prea multe pentru doar douӑ zile, dar nici Roma nu a fost construitӑ într-o zi (ci, vorba lui Bulӑ, probabil într-o noapte). În tot cazul, avem un obiectiv fixat încӑ din vremea când mergeam la şcoalӑ ca elevi şi sigur cӑ ӑla e prioritar.

Dar toate la timpul lor. Mai întâi, masa de prânz, care e tot un must. Ochim, nu departe de locul unde ne-a descӑrcat autobuzul cu etaj, un fel de acvariu, asemӑnӑtor cu unul din Braşov şi cu multe din Napoli şi ne stabilim cartierul general acolo, pӑziţi find de o armatӑ de scutere. DSCN9448.JPGÎn procesul verbal al şedinţei operative notӑm ce avem de cucerit: caracatiţӑ.IMG_7861

Primul monument de vӑzut în dupӑ-amiaza asta e Teatro Politeama. Denumirea asta mie îmi sunӑ ca începutul  învӑţӑmântului superior braşovean: politehnicӑ. De fapt, nici nu sunt prea departe. Studiind puţin istoria teatrului, am aflat cӑ “acesta” a apӑrut ca un fel de variantӑ mai democraticӑ a Teatro Massimo. Dupӑ ce, în 1864, municipalitatea a iniţiat construirea celui din urmӑ, adicӑ a unei Opere destinatӑ mai ales aristocraţiei momentului, simţindu-se, probabil, vinovaţi, aceiaşi edili au decis, dupӑ un an, şi edificarea a încӑ unui teatru, cu o destinaţie mai largӑ, atât din punct de vedere al repertoriului, cât şi al publicului ţintӑ. Astfel s-a aprobat proiectul unui lӑcaş cu multe valenţe, botezat, fireşte, greceşte.

Arhitectul care a primit lucrarea a fost Giuseppe Damiani Almeyda, iar locul a fost ales la marginea cartierului vechi al metropolei, ca un fel de simbol al posibilitӑţilor sale de extindere. Şantierul a fost deschis în 1867, iar instituţia a fost inauguratӑ în 1874 cu opera lui Bellini (am mai auzit de el, parcӑ pe la Catania) ”I Capuleti e I Montecchi”.

Dupӑ moartea lui Garibaldi, în 1882, teatrul  a primit numele eroului , renunţându-se la alte iniţiative, cu alte nume.

Din punct de vedere tehnic şi architectural, edificiul este o operӑ neoclasicӑ, iar specialiştii pot demonstra asta menţionând numeroase elemente, de la intrarea in stil arc de triumf, semicercurile de coloane şi, binenţeles, carul de luptӑ roman de deasupra, acel “quadriga” realizat de sculptorul Mario Rutelli, flancat de doi cӑlӑreţi simbolizând Jocurile Olimpice, având ca autor pe Benedetto Civiletti.

Se mai pot spune multe despre decoraţiunile exterioare, fresce pictate sau basoreliefuri aparţinând unor artişti locali, dar, ce sӑ fac, nu mӑ pricep destul de bine la domeniul ӑsta.DSCN9209DSCN9210DSCN9211DSCN9214DSCN9215DSCN9442DSCN9444DSCN9484

Mai adӑstӑm puţin prin zona Politeama. Observӑm Palchetto della Musica, cinematograful cu acelaşi nume (adicӑ “Politeama”, nu “Cinematograf”), şi biserica Evanghelicӑ Valdese. Restul, doar peisaj.DSCN9450IMG_7859.JPGDSCN9441DSCN9443DSCN9446DSCN9447

Cum spuneam, prima personalitate istoricӑ al cӑrei nume este legat de Palermo de care am auzit vreodatӑ este şi cea cu care ne doream sӑ ne întâlnim. Numele este Nicolae Bӑlcescu, desigur, revoluţionarul roman paşoptist care, dupӑ ce şi-a descoperit boala de plӑmâni, a ales sӑ migreze în ţӑrile calde. Sistemul de navigaţie waze din ifonul meu e mult mai cult decât şi-ar putea imagina vreun pesimist şi îmi indicӑ, dupӑ câtevasecunde de gândire, un itinerariu de un kilometru şi jumӑtate pânӑ la statua di Balcescu. Habar n-avem ce mijloc de transport în comun merge într-acolo, dar o plimbare pe jos nu are ce strica, aşa cӑ decolӑm imediat spre destinaţia aleasӑ.

O facem la stânga, pe via Ruggero Settimo (m-am interest, a fost şi el un paşoptist, ca toatӑ lumea, dar şi contra-amiral, printre cei cei care au avut onoarea sӑ se lupte cu el fiind chiar şi Napoleon), apoi imediat la dreapta, pe Principe del Belmonte, unde ochim un alt acvariu din polietilena, o cafenea.IMG_7863 Nu e nimic special în localul respectiv, dar meritӑ amintitӑ întâlnirea pe care am avut-o acolo. La câteva minute dupӑ noi a intrat în acvariu o apelantӑ la mila publicӑ, o poliglotӑ care înmuia inimi şi portofele în italianӑ, francezӑ şi englezӑ. A venit şi la noi cu solicitarile ei, dar eu, în loc de euroi, i-am explicat cât se poate de româneşte cӑ nu am zburat nuştiucâte mii de kilometric ca sӑ îi aduc ei bani de acasӑ. Dupӑ prima secundӑ de uluire, cerşetoarea mi-a replicat, cât se poate de politicos, cӑ nu ştia cӑ sunt roman. A mai încercat o discuţie amicalӑ cu noi, dar am scurtat-o şi i-am urat succes în activitate.

Am revӑzut-o, câteva minute mai târziu; îşi transmitea “urӑri de bine” cu alt cerşetor de origine românӑ (sau, cel puţin, bun cunoscӑtor al limbii române, secţiunea înjurӑturi) aflat la câteva zeci de metri distanţӑ de ea. Aveam sӑ repetӑm aventura cu un coleg de-al ei a doua zi, în altӑ zonӑ a oraşului. Şi ӑla a recunoscut cӑ nu îşi cautӑ prada printre români …

Strӑbatem piazza Ignazio Florio şi admirӑm stauia lui Florio, fӑcutӑ de (acelaşi) Benedetto Civiletti, în 1896. Cine nu mӑ crede, n-are decât sӑ-l întrebe. Dar … cine mai e şi Ignazio ӑsta? Credeam cӑ sunt eu incult (şi sunt, din punctual ӑsta de vedere), dar, având în vedere cӑ marii capitalişti ai secolului 19 sicilian nu au fӑcut niciodatӑ parte dintre personalitӑţile mele preferate, e de înţeles cӑ nu auzisem de el.IMG_7868.JPG

Recunoaştem, dintr-o datӑ, un pasaj rutier subteran pe lângӑ care ne purtaserӑ şi paşii autobuzului.IMG_7869.JPG Suntem pe via Francesco Crispi şi ne oprim o clipӑ şi în preajma unui monument de datӑ recentӑ: e vorba de Monumento ai Caduti nella lotta contro la Mafia. E realizat de artistul Mario Pecoraino, sub forma unor blocuri negre din oţel, înalte de vreo 15 metri. Victimele Mafiei, pe care le comemoreazӑ monumentul sunt extrem de numeroase; initial, eu am crezut cӑ e vorba de o anumitӑ luptӑ de stradӑ, petrecutӑ chiar în acel loc. Nu e chiar aşa. Şi, încӑ ceva, locul unde este amplasat, cam departe de zona turisticӑ a oraşului, deci poate mai greu de gӑsit de cӑtre vizitatori, se pare cӑ a fost ales pentru cӑ e la intrarea în oraş şi, se pare, e vizibil şi de pe mare. N-am verificat.IMG_7870IMG_7871IMG_7872

În jurul nostru se lasӑ înserarea, ceea ce îmi va ocaziona nişte fotografii frumoase – sigur, era mai bine dacӑ mai prindeam câteva ore de luminӑ, dar … Palermo aratӑ frumos la orice orӑ.IMG_7874IMG_7875IMG_7876IMG_7877IMG_7878IMG_7879IMG_7880

Obiectiv neplanificat, dar cu atât mai interesant: portul touristic, adӑpost pentru ambarcaţiunile sӑrӑcӑcioase ale bieţilor palermitani. Dar ce poze faine!…IMG_7882IMG_7883IMG_7884IMG_7885IMG_7886IMG_7887IMG_7889IMG_7892IMG_7894

Chiar şi un palmier e decor mişto.IMG_7896

O clӑdire monumentalӑ care îmi ispiteşte obiectivul ifonului. De fapt, e un Museo Diocesano, închis la ora asta. Ghinion …IMG_7897.JPG

Chiar în apropiere, tot ifonul îmi semnaleazӑ prezenţa lui Bӑlcescu. Îi urmӑm indicaţiile preţioase, traversӑm strada şi ne oprim la gardul unui pӑrculeţ.

Ce ziceam? A, da: ghinion! Gardul este etanş, are o poartӑ în raza noastrӑ vizualӑ, dar e încuiatӑ. E intuneric, dar pariez ca lacӑtul e chinezesc, dar eu nu am nici cheie, nici bomfaier. Iar Fratele Bӑlcescu e acolo, în pӑrculeţ, împodobit cu panglicӑ tricolorӑ dar … cu spatele la noi.IMG_7899IMG_7902

Ne dӑm bӑtuţi, doar nu o sӑ ne apucӑm de cascadorii ale râşilor la mii de kilometri de casӑ. Pornim spre centru şi, trecând pe lângӑ alt colt al parcului, descoperim încӑ o poartӑ. Deschisӑ larg, aceasta. Nu aşteptӑm invitaţii suplimentare, iar bustul lui Bӑlcescu e acum vizibil în toatӑ splendoarea şi inscripţia lui. Grande storico e patriota, desigur, frumos din partea oraşului Sicilian cӑ cinsteşte şi eroi ai altor neamuri. O singurӑ remarcӑ: lipseşte de pe bust menţiunea “personaj de bancnotӑ”.IMG_7903IMG_7908IMG_7909

Faţӑ-n faţӑ cu patriota romeno, e un altro patriota, cu care probabil Bӑlcescu ţine eterne şedinţe: Garibaldi. Dupӑ cum se vede, el nu are panglicӑ de nici o culoare. Italienii ӑştia … Sӑ notӑm, totuşi, cӑ pӑrculeţul se cheamӑ Giardino Garibaldi.IMG_7910.JPG

Pentru comparaţie, adaug şi monumentul aceluiaşi Nicolae Bӑlcescu, aflat în Giardino Bӑlcescu din Roşiorii de Vede.  Pӑi nu?balcescu

Pӑrӑsim locul mergând pe Via (cum altfel?!) Vittorio Emanuele. O arterӑ comercialӑ în acea porţiune, pe care o admirӑm ca atare, dar şi pentru stilurile arhitectonice amestecate.DSCN9456DSCN9457DSCN9458DSCN9460DSCN9461DSCN9463DSCN9464DSCN9466DSCN9467DSCN9468DSCN9471DSCN9473DSCN9474

Nu facem turism de shopping, nu prӑvӑliile sunt obiectivul nostru, dar numele ӑsta ne sare în ochi. Ce-o vinde nea Vasile ӑsta? Ce sӑ vândӑ … de-alea scumpe şi inutile: bijuterii (unele sub formӑ de ceasuri).DSCN9470

O clӑdire care atrage ochii şi lentilele de orice fel. E muzeu şi binenţeles cӑ e închis. Este Museo del Risorgimento Vittorio Emanuele Orlando.DSCN9475IMG_7912

Mergem şi mai departe. Altӑ clӑdire monumentalӑ ne atrage atenţia şi ne amintim cӑ vocea electronicӑ din cӑştile roşii ne spusese denumirea : Teatro Massimo. Nu aratӑ rӑu, luminat artificial, mai rӑmâne sӑ vedem cum e pe zi.DSCN9480

Cu acestea fiind vӑzute şi notate, ne apropiem de casӑ. Ne pregӑtim doza de îndulcire a seriiIMG_7920  şi urcӑm scara melc pânӑ la etajul camerei noastre. Trebuie sӑ ne facem planul de bataie pentru a doua zi.

 

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s