Arhiva zilnică: august 13, 2018

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (23) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (23)

O nouӑ zi a erei noastre siciliene începe cu semne bune. Aşa cum anticipam asearӑ, vӑzând cum se uitӑ soarele înapoi, azi, miercuri, avem cer senin şi cele mai bune condiţii pentru o nouӑ expediţie.

Ne înhӑmӑm la rucsac şi ne aşezӑm, cuminţi, în staţia lui D. Facem un test, vrem sӑ vedem dacӑ autobuzul îşi respectӑ orarul, sau umplem din nou buzunarul vreunui taximetrist. Ora din grafic vine şi trece … în zare se vede ceva care seamӑnӑ a maşinӑ mare, care trece şi ea, dar … e o gunoierӑ (de ce m-aş plânge? E un Iveco); tot aşa e şi autobuzul ascuns în spatele ei, în care ne aburcӑm şi pornim spre centru. De la terminal, strӑbatem din nou, fӑrӑ grabӑ, esplanada dei Martiri, ajungând la Catania Centrale, care e chiar centrul tuturor starturilor în expediţii.

Nu pot trece nepӑsӑtor pe lângӑ un afiş. Dincolo de produsul promovat, declaraţia de dragoste mi se pare inspiratӑ.IMG_7497

Din lecturile mele ştiu cӑ vis-à-vis de stazione se aflӑ şi autogara de unde se iau autobuzele EtnaTransporti. Aşa o fi, dar primul şofer de autobuz din terminal pe care îl interoghez nu a auzit în viaţa lui de aşa ceva. E de înţeles, pe maşina lui scrie altceva decât vreau eu şi el tine cu ai lui. Sa fie sӑnӑtos, eu am un aliat care nu ma induce în oroare, adica frumosul de ifon. Street view! şi vӑd autobuzele dupӑ gard. Hai acolo.2018-08-10 (1)

Gӑsim cu uşurinţӑ peronul, pustiu, aşa cӑ începem sӑ ne gândim de unde se iau biletele. Cum de unde? Nu merge de la nenea şoferu’? Un alt nene, de la munca de jos ne asigurӑ cӑ nu. Dar de unde? De la agenţie. Asta ne-o explicӑ alt cӑlӑtor, care îmi aratӑ şi pe unde ar trebuie sӑ fie agenţia. O iau la picior şi pe via D’Amico, adicӑ la 1 minut şi vreo 12 secunde de peron pot purta un dialog instructiv şi educativ cu casiera. Obţin douӑ biglietti di colezzione, dupӑ cum se vede,

iar la donna îmi îmi spune cӑ partenza e la ora nouӑ. Mӑ uit la ceas şi fac apel la toate cunoştinţele mele de limba italianӑ cӑ sӑ-i explic ca e nouӑ jumate. Femeia rӑmâne fermӑ pe poziţie, nu renunţӑ în ruptul capului la ora plecӑrii şi … dintr-o datӑ îi dau dreptate. Eu mӑ uitam la ceasul de mânӑ care, chiar dacӑ e smart, nu e destul de isteţ ca sӑ se acordeze singur, ca telefonul, la ora localӑ.

Acestea fiind lӑmurite şi dupӑ ce un grazzie îmi este rӑsplӑtit cu un zâmbet profesionist amabil al casierei, mӑ întorc la peron, unde, dupӑ câteva minute, apare şi un MAN albastru, pregӑtit sӑ ne ducӑ unde vrem noi.

Bun, dar unde vrem noi azi?

Chiar aşa, unde oare vrem noi azi? Pӑi, noi, azi, vrem sӑ vizitӑm Taormina.

Taormina, desigur, este cel mai frumos oraş din Sicilia, dupӑ cum spun chiar cei mai îndreptӑţiţi sӑ o spunӑ, adicӑ taorminezii. E situat la jumӑtatea distanţei dintre Catania şi Messina, dar mie mi se pare cӑ jumӑtatea dinspre Catania e ceva mai micӑ decât jumӑtatea dinspre Messina. Legӑtura cu oraşul mai mare se face în toate felurile, pe uscat, pe apӑ sau prin aer, dacӑ omul îşi permite un elicopter. Noi am avut de ales între douӑ variante terestre, anume trenul sau autobuzul, cu observaţia, fӑcutӑ de prietenul nostru, ghidul de pe Etna, cӑ trenul merge la Taormina Giardino, de unde accesul la oraşul propriu-zis se face cu un alt autobuz, mai mic şi mai scump, sau cu telefericul, sau, mai bine, cu autobuzul albastrru care, dupӑ ce strӑbate o porţiune de autostradӑ, urcӑ şi la Taormina, pânӑ aproape de centru. În cunoştinţӑ de cauzӑ, deci, am optat pentru autobuzul direct, chiar dacӑ suntem amator de aventurӑ, nevoia de comoditate şi criza de timp primeazӑ.

Aşa cӑ, man, ӑsta, MAN, la drum!

Autobuzul este destul de modern şi de curat, IMG_7510iar şoferul, pentru a adӑuga ceva la specificul local, ascultӑ, împreunӑ cu cӑlӑtorii, un post de radio care transmite muzicӑ italianӑ. Cӑlӑtoria se anunţӑ, în afarӑ de priveliştea Etnei, lipsitӑ de evenimente, deci avem timp sӑ discutӑm despre oraşul Taormina.IMG_7502IMG_7503IMG_7504IMG_7505IMG_7506IMG_7507IMG_7508IMG_7509IMG_7511IMG_7512IMG_7513IMG_7514IMG_7515IMG_7516IMG_7517IMG_7518IMG_7519IMG_7520IMG_7521IMG_7522IMG_7523IMG_7524IMG_7525IMG_7526IMG_7527IMG_7528IMG_7530IMG_7531IMG_7532IMG_7533IMG_7536

Partea de pantӑ a Etnei unde e Taormina se cheamӑ Monte Tauro. Zic unii, care pretind cӑ ştiu, cӑ exista deja în 734 î. H., când au venit grecii la faţa locului, cu gânduri bune. Apariţia numelui este destul de frecventӑ în istorie, atât în epoca romanӑ cât şi în evul mediu sau perioada modernӑ, pentru cӑ a fost, dupӑ posibilitӑţi, când teatru de bӑtӑlie, când teatru pur şi simplu (sau gazdӑ, scenӑ sau muzӑ pentru creatori de artӑ.

În zilele noastre, Taormina este o destinaţie turisticӑ, iar localnicii, cam 12.000 de bӑieţi deştepţi, profitӑ din plin (aşa am citit pe toate prezentӑrile de pe net, urmeazӑ sӑ ne convingem la faţa locului).

Între timp, MAN  trece pe lângӑ vitrina unui showroom Renault. Din vitezӑ am avut impresia cӑ în vitrinӑ se aflӑ un Renault 4 şi un Floride. Staţia dintr-o parcare vastӑ de la Giardini Naxos, e un fel de cul-de-sac, pentru cӑ busul se întoarce exact pe unde intrase acolo, trecând exact pe lângӑ showroom şi, da, e un Floride, o maşinӑ cum n-am mai vӑzut decât în filmele vechi cu Alain Delon.  Aaa, ce pӑcat cӑ nu m-am gândit sӑ trag p pozӑ …

De acum începe partea spectaculoasӑ a traseului, urcuşul cӑtre Taormina. Autobuzul, cât pare el de greoi, urcӑ voios pe numeroasele serpentine, blocând circulaţia oricӑrei alte maşini. Normal, doar suntem noi la bord şi avem prioritate absolutӑ.IMG_7538IMG_7539IMG_7540IMG_7541IMG_7542IMG_7543IMG_7544IMG_7545IMG_7546IMG_7547IMG_7548IMG_7549

Peisajul este extraordinar. Nu suntem la prima urcare pe un munte, dar suntem la prima urcare pe un perete de stâncӑ pe deasupra mӑrii (sigur, Ionicӑ ӑsta, proprietarul mӑrii, e un norocos).

Parcӑ prea devreme, cӑlӑtoria ia sfârşit. MAN se bagӑ într-o autostazione, de unde refuzӑ sӑ mai continue, deşi am fi vrut sӑ mai vedem peisajul montanomarin (sau invers).

Coborâm şi nu uitӑm sӑ-l salutӑm pe nenea şoferul, dar probabil cӑ omul e foarte atent la muzica din difuzor, cӑ nu rӑspunde nimic. Sau nu pricepe italieneşte, nu toatӑ lumea vorbeşte limbi strӑine.IMG_7550.JPG

Nu ne mai rӑmâne decât sӑ ne luӑm cu noi orarul plecӑrilor spre CataniaIMG_7553.JPG şi, gata, pornim la atac. Timp avem destul.

 

Reclame

2 comentarii

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized