Arhiva zilnică: august 7, 2018

SOGGIORNO IN SICILIA DI SANT’AGATA (21) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO IN SICILIA DI SANT’AGATA (21)

Odatӑ aflaţi la bordul lui Pajero, ghidul nostru ne expune programul urmӑtoarelor ore. Vom merge la Catania, unde vom avea dreptul la o scurtӑ pauzӑ, apoi vom porni din nou la drum, spre douӑ staţiuni din apropierea oraşului.

Drumul cu o maşinӑ nouӑ, condusӑ de un şofer bun şi ghid competent ni se pare prea scurt. Observӑm, în stânga şi în dreapta, pietre negre sub forma unor parapeţi ai şoselei, stânci crescute spontan ici-colo, sau construcţii imobiliare. Pietrele astea sunt, de fapt, rezultatul nenumӑratelor erupţii ale Etnei. Fie cӑ au fost aruncate departe din cratere, fie s-au rostogolit sau s-au scurs, rocile astea au ajuns taman acolo unde a fost nevoie de ele. Iar unde nu era nevoie, au rӑmas, pur şi simplu, puncte de atracţie pentru turişti sau de studiu pentru istorici şi geologi. Deci, cum s-ar spune, catanezii nu aruncӑ nimic, la ei totul are o valoare de întrebuinţare.

Maşina intrӑ în oraş pe altӑ cale decât cea pe care o aflasem la plecare, folosind un tunel rutier. Ce bine e în tunel! Nici nu mai plouӑ!IMG_7409IMG_7411

Vizitӑm un cartier modern. Bloace, reclame, maşini multe şi … blocuri de bazalt negru. Aici sunt utile pentru cӑ subliniazӑ contrastul între nou şi teluric.IMG_7412IMG_7413IMG_7414IMG_7415IMG_7416IMG_7417IMG_7418IMG_7419IMG_7420

A, pause café. Pajero opreşte vis-à-vis de o cofetӑrie faimoasӑ, unde, ne asigurӑ ghidul nostru, preparatele pe bazӑ de ciocolatӑ sunt excelente. Coborâm din maşinӑ şi, surprizӑ, Mitsubishi demareazӑ, dupӑ ce primim asigurarea cӑ va reveni într-o orӑ sӑ ne culeagӑ.IMG_7421.JPG

Nu avem încotro, plouӑ cu atâta poftӑ încât trebuie sӑ ne adӑpostim în cofetӑrie, unde servim masa de prânz sub forma unei felii groasede tort. Ghidul a avut dreptate, prӑjitura e foarte bunӑ, pӑcat cӑ eu, ӑla care nu manâncӑ niciodatӑ dulciuri, nu sunt în stare sӑ apreciez …

La un moment dat, dupӑ aproximativ o orӑ, cum promisese, în prӑvӑlie şi-a fӑcut apariţia şi prietenul nostru. Dupӑ principiul “stai aşa cӑ nu-i aşa”, în loc sӑ ne invite la bord, omul se invitӑ la o masӑ vecinӑ şi verificӑ şi el dacӑ a spus sdevӑrul despre preparatele cu ciocolatӑ.

Ploaia pare acum mai blândӑ. Cu forţele refӑcute, dar şi mai uşor, pentru cӑ nu mai sunt la bord turistul german şi fiul sӑu, Pajero se avântӑ voiniceşte la drum cӑtre ultima parte a expediţiei. Acolo e Aci! Aci Trezza şi Aci Castello, certo.

Oraş mare, Aci Trezza ӑsta, are cam 5000 de locuitori. Are şi nişte locuri pitoreşti, anume Ciclopii, stâncile care se ivesc din marea lui Ionicӑ, nu departe de ţӑrm. Înţelegem şi de ce ne-a inclus firma de turism un asemenea obiectiv acum, în februarie: pentru cӑ e foarte frumos vara, când e vizitat de mii de turişti. Suntem nişte norocoşi.IMG_7423IMG_7424IMG_7426IMG_7427

Aci Castello. O adevӑratӑ metropolӑ, prin comparaţie cu Acolo Trezza, cu vreo 18000 de locuitori. Are şi o istorie mai aglomeratӑ în evenimente şi monumente, din care ni se aratӑ Castello Normanno, care dateazӑ din secolul al XI-lea, şi o bisericӑ din secolul al XVIII-lea, închinatӑ Sfântului Iosif.IMG_7441IMG_7440IMG_7438IMG_7436IMG_7432IMG_7431IMG_7430IMG_7429

Mai vedem  şi vegetaţia bogatӑ, specificӑ sudului mediteranean, în care abundӑ, pe lângӑ palmieri … limba soacrei. Sӑracii! Aflӑm cӑ buruiana asta nu e chiar buruianӑ, ci mai degrabӑ culturӑ şi cӑ produce vara nişte fructe mici, destul de puţine pe cap de soacrӑ pentru a fi foarte scumpe – costӑ vara cam cât cireşele la noi, la început de carierӑ.

Şi cu acestea fiind spuse, Pajero face cale-ntoarsӑ spre metropolӑ. Ghidul nostru e foarte amabil, traverseazӑ toatӑ Catania de la est la vest pentru a ne depune în parcare la Miramare, de unde ne aburcase de dimineaţӑ. Mai povestim una-alta, omul se preface cӑ nu e deranjat de italiana mea imperfectӑ, înţelege bine ce îl întreb, dar se încӑpӑţâneazӑ sӑ îmi vorbeascӑ tot în limba englezӑ.IMG_7442IMG_7443IMG_7444

Ne despӑrţim în cel mai amical mod. Îi mulţumim, ne strângem mâinile şi maşina pleacӑ pe unde a venit, punând capӑt unei excursii care, dacӑ, din cauza vremii, nu a fost chiar ce speram noi, a fost frumoasӑ şi interesantӑ.

Douӑ vorbe despre firma şi oamenii cu care am colaborat. Am publicat povestea primei pӑrţi a zilei în ediţie bilingvӑ la rugӑmintea responsabilului PR al firmei. Iniţial, relatarea conţinea unele amӑnunte care, se pare, contravin noilor reglementӑri GDPR. Am înţeles şi i-am respectat omului dorinţa de elimina nişte date şi fotografii, dar el a insistat sӑ elimin şi alte poze care nu aveau nici o relevanţӑ din punct de vedere legal. De aceea am decis sӑ elimin orice element care ar face posibilӑ identificarea firmei sau a vreunei persoane de acolo, dar şi sӑ evit orice formӑ de publicitate (de altfel, gratuitӑ) pentru firmӑ.

Asta nu înseamnӑ cӑ serviciile oferite de firma catanezӑ nu au fost exact acelea propuse prin prospect şi contractual cu ei, facturate de ei şi plӑtite de noi. Ghidul a fost excelent, amabil, grijuliu  şi competent. Dar, sincer, dacӑ ar fi sӑ mai merg vreodatӑ pe Etna, aş stipula în înţelegerea cu orice firmӑ, renunţarea la expediţie în caz de vreme rea şi returnarea sumei depuse ca platӑ.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized