Arhiva zilnică: mai 27, 2018

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (10) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (10)

Dacӑ am scӑpat de pericolul reprezentat de chirurgul Renato, dovadӑ cӑ fuga chiar e sӑnӑtoasӑ şi tine il medico la distanţӑ, n-am decât sӑ îmi continuu pergrinӑrile, sau, mai bine zis rӑtӑcelile fӑrӑ ţintӑ fixӑ.IMG_2613

Dulciurile, indiferent cine le produce, nu ma intereseazӑ, trec mai departe.IMG_2614

Pot vedea de-a lungul Viei Santa Maddalena IMG_2705câteva clӑdiri monumentale fӑrӑ etichetӑ,IMG_2703IMG_2708IMG_2710IMG_2694 deci nu le pot nici eu pronunţa denumirile sau funcţiunile lor. O excepţie: bisericile şi scuterele Vespa, care sunt toate monumente ale istoriei Italiei.IMG_2615IMG_2706

Apoi, exact ca-n viaţӑ, se demonstreazӑ cӑ şi la Catania urcuşurile sunt urmate de coborâşuri. Via Cimarosa Domenico (chiar, azi e duminicӑ; oare în celelalte zile din sӑptӑmânӑ îşi schimbӑ denumirea?), care mӑ duce la un pasaj cu scӑri, mӑ ajutӑ sӑ scad nivelul, apoi, prin Largo Giovanni Paisielo şi Via PaciniIMG_2713IMG_2714IMG_2715IMG_2718IMG_2720IMG_2721IMG_2722IMG_2723 ajung la Via Sant’Euplio,IMG_2724 o fac la dreapta, depӑşesc banca Monte Sant’AgataIMG_2726 şi nimeresc într-un loc aglomerat şi fierbinte, unde îngheţata e la mare cӑutare. Ce sӑ fie, ce sӑ fie, iaca-n târg gelatterie! Locul este Piazza Stesicoro, faimos în geografia turisticӑ a Cataniei.IMG_2728IMG_2729IMG_2730IMG_2731IMG_2742

Sigur, nu trec nepӑsӑtor pe lângӑ o bisericӑ mare care îmi aminteşte cӑ mai e puţin şi începe din nou campionatul mondial de motociclism vitezӑ, al cӑrui erou a fost, odatӑ, nea Max Biaggi:IMG_2743 Chiesa San Biagio, sau, cu alte cuvinte (pentru cӑ limba italianӑ este destul de bogatӑ) Chiesa San’Agata alla Fornace. Nu pot sӑ nu apreciez cât de mult se împarte sfânta patroanӑ a Siciliei, pentru cӑ foarte multe biserici îi sunt închinate.

Spre deosebire de bisericile pe care le-am descris anterior, San Biagio a fost construitӑ de la zero dupӑ terremoto ӑla mare de la 1693. Locul nu a fost ales întâmplӑtor, se zice cӑ exact acolo a existat pe vremea Agatei un cuptor special pentru chinuit oameni, spre a-i face apţi pentru beatificare, iar Agata a fost torturatӑ în acel loc.

Arhitectul care a desenat / construit biserica a fost Antonino Battaglia (frumos şi belic nume!), iar scena martirizӑrii Agatei a fost pictatӑ de Giuseppe Barone, fiind livratӑ în 1938. Inscripţia care explicӑ fresca este: Hic Vultata est Candentibus. Cine nu ştie latineşte îşi imagineazӑ sensul inscripţiei, adicӑ Acela este locul în care (Agata) a fost învârtitӑ pe cӑrbuni încinşi.IMG_2731IMG_2733IMG_2744

Lângӑ un loc de mântuire ce poate turistul curios sӑ vadӑ dacӑ nu unul de pierzanie …IMG_2734

Sigur cӑ, înainte de lӑcaşul închinat sfintei Agata şi sfântului Biagio vӑzusem şi principala atracţie a pietei Stesicoro; e aşa de mare şi vizibil încât l-aş fi vӑzut şi din avion, fӑrӑ ochelari, de la 500 de metri. Vorbim despre Amfiteatrul Roman. Descrierea acestuia, însӑ, e lӑsatӑ pour la bonne bouche.

Este principalul monument roman al oraşului, şi destul de mare şi bine pӑstrat pentru a fi considerat cel mai atrӑgӑtor monument şi cea mai monumentalӑ atracţie turisticӑ a Cataniei, iar Piazza Stesicoro este consideratӑ, din acest motiv, centrul istoric al oraşului.

Am zis mereu şi nu mӑ dezic, arhitectura şi construcţiile nu fac parte dintre cunoştinţele mele. Dar nu trebuie sӑ fii un specialist pentru a observa cӑ Amfiteatrul catanez seamӑnӑ, ca alcӑtuire, cu alte arene antice (de fapt, pricepuţii îl plaseazӑ pe aceeaşi treaptӑ de importanţӑ istoricӑ şi monumentalӑ cu Colosseo, adicӑ un obiectiv mult mai bine cunoscut în lume).

Dacӑ ne intereseazӑ (şi binenţeles cӑ ne intereseazӑ) istoricul monumentului, aflӑm in inscripţii şi din telefonul gӑzduitor de internet cӑ, probabil, construcţia dateazӑ din secolul 2 B.C. (sau î.e.n., sau cine ştie cum se mai zice în zilele noastre), de pe vremea împӑraţilor Hadrianus şi Antoninus Pius. Existӑ şi o legendӑ care o acuzӑ pe Sfânta Agata cӑ, dupӑ moarte, a împiedicat lava rezultatӑ dintr-o erupţie a Etnei sӑ inunde amfiteatrul, în anul 252. Chiar mӑ mir ce interes o fi avut un sfânt creştin sӑ salveze un monument pӑgân – sau se gândea Sfânta cӑ în viitor, şi anume chiar de ziua ei din 2018, un anumit turist român va dori sӑ viziteze amfiteatrul?

Ca material de construcţie, primeazӑ bazaltul, cӑrӑmida arsӑ şi marmura. În zilele noastre mai notӑm şi existenţa fierului, a plasticului şi a sticlei.

Sigur cӑ secolele au acoperit anticul amfiteatru, dar, începând cu seculul 18, arheologii şi-au pus în cap sӑ îl readucӑ la lumina zilei. Oficial, lucrӑrile de decopertare a locului au început de abia în 1904.

Azi, amfiteatrul este amenajat pentru vizitare, dar gardul din fier îi împiedicӑ pe curioşi sӑ profite de scӑrile moderne amenajate în interior. Aşa cӑ fac o mulţime de poze de jur-împrejur, şi nu ratez ocazia de a-mi testa din nou cunoştinţele de limbӑ latineascӑ. Inutil, de altfel, pentru cӑ inscripţia nu este completӑ, aşa cӑ nu pot pricepe care este implicarea TVR în monument. Totuşi, am un ifon cu acces facil la internet, care îmi dezvӑluie conţinutul iniţial al lozincii: PER ME CIVITAS CATANENSIUM SUBLIMATUR A CHRISTO, sau, pe româneşte, nu pe romaneşte, “prin mine oraşul Catania se ridicӑ la Hristos”, o vorbӑ atribuitӑ cui altcuiva decât Sfintei lor protectoare, Agata.IMG_2736IMG_2735IMG_2738IMG_2739IMG_2740IMG_2746IMG_2747IMG_2749IMG_2750IMG_2751IMG_2752IMG_2753IMG_2754IMG_2755IMG_2756IMG_2757IMG_2758IMG_2759IMG_2764IMG_2765IMG_2766IMG_2767IMG_2769IMG_2771IMG_2772IMG_2773IMG_2774IMG_2775IMG_2776IMG_2777IMG_2778IMG_2781IMG_2782

Dupӑ o asemenea incursiune în trecut, revin la prezentul secol 21, într-o frumoasӑ zi de duminicӑ în care lumea nu are treabӑ acasӑ, ci se înghesuie peste tot prin oraş. Oamenii par sӑ aştepte, toţi, ceva important. Prӑvӑlia asta nu a mai putut aştepta, dupӑ 50 de ani a renunţat la tot.IMG_2748  Un pelerin nu are rӑbdare şi, dându-şi seama cӑ Sfânta Agata îi este intangibilӑ, se mulţumeşte cu ce are la îndemânӑ.

Ceilalţi, însӑ, adicӑ majoritatea, stau cuminţi la locurile lor şi nu se tem de pocniturile numeroase şi puternice care se aud undeva, în apropiere.IMG_2783IMG_2784

Eu notez totul în memoria camerei foto, dar curiozitatea mӑ mânӑ sӑ verific sursa puternicelor rafale de pocnituri. Sper cӑ nu împuşcӑ ӑia manifestanţii fӑrӑ halate albe …

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized