SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (4) de Mihai-Athanasie Petrescu

SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (4)

Dupӑ atâtea generalitӑţi, credem cӑ e timpul sӑ trecem şi la treabӑ. Chiar dacӑ mai aruncӑm câte-o privire prin vitrinele prӑvӑliilor, noi nu am venit atâta cale ca sӑ facem turism de shopping, iar ocazia de a demonstra cӑ aşa este se prezintӑ, desigur, pe Via Etnea.IMG_2431IMG_2432

Ne întâlnim cu o bisericӑ monumentalӑ, iar stilul baroc al construcţiei parcӑ ne obligӑ sӑ o vizitӑm. Denumirea lӑcaşului este, aşa cum vedem scris pe un panou din faţa lui, “Basilica della Collegiata”.IMG_2449

Care i-or fi colegii, ramâne un mister, cel puţin deocamdatӑ, dar istoricul bisericii e la îndemânӑ,IMG_7041 iar noi profitӑm de posibilitatea de a-l afla: bazilica a fost construitӑ pe la începutul secolului 18, în stil baroc (i ate uitӑ, chiar am nimerit-o!) dupӑ evenimentele telurice de la 1663 si 1669 (cutremure, erupţii …). Arhitectul faţadei se chema Stefano Ittar, iar colegul sӑu, cel care a conceput biserica în ansamblu, a fost Angelo (!!) Italia (dacӑ nu e un pseudonim, atunci e un nume predestinat).

Sigur cӑ faţada bazilicii este aia care impresioneazӑ în primul rând. Şi o face cu succes, prin decoraţiunile multiple şi complicate, având ca piese principale patru statui: Sfinţii Petre şi Pavel, Sfintele Agata şi Apollonia. Mai sunt coloanele, şi, desigur, scara monumentalӑ.IMG_2448IMG_2450

Interiorul bazilicii e ca un interior de bazilicӑ. Obişnuitele bӑnci, ocupate de o mulţime de credincioşi care îl ascultӑ cu atenţie pe pӑrintele, iar din când în când se ridicӑ în picioare şi intoneazӑ, împreunӑ cu tata popa, versuri în limba latinӑ. Mӑ întreb dacӑ ştiu ce spun … dar din nou simt pӑrerea de rӑu cӑ nu am învӑţat mai bine latineşte. Sigur nu mӑ înjurau pe mine, dar, totuşi, era bine sӑ ştiu şi eu ce se discutӑ în plenul credincioşilor.IMG_7039IMG_7035IMG_7042IMG_7054

Admirӑm şi orga de deasupra altarului – o amplasare, dupӑ pӑrerea şi experienţa mea, mai rarӑ pentru bisericile catolice. Deci ne asumӑm tema de cercetare pentru urmӑtoarele biserici pe care le vom vizita prin Sicilia.

Nu putem trece nepӑsӑtori pe lângӑ lucrӑrile de artӑ plasticӑ – icoane în stil occidental, IMG_7034IMG_7036IMG_7040dar nici pe lângӑ statuetele expuse în pӑrţile laterale ale intrӑrii principale. Sfântul Gheorghe, ocupat cu uciderea balaurului, aflat în dreapta intrӑrii (sau stânga ieşirii?), IMG_7037IMG_7038dar şi un atât de vesel cӑlugӑr, care oferӑ binecuvântarea.IMG_7051.JPG

Sfânta Agata e şi ea ţinutӑ la loc de cinste – şi nici nu se putea altfel, doar se apropie ziua ei (şi a Siciliei).IMG_7032IMG_7033

Pe când ne apropiem de ieşire, un domn bine s-a apropiat de noi şi mi-a oferit o foaie xeroxatӑ. Nu m-am grӑbit sӑ o înhaţ şi bine am fӑcut. De fapt, cetӑţeanul spera sӑ obţinӑ de la noi câteva zeci de euro într-un scop, fӑrӑ îndoialӑ, nobil, dar n-a avut noroc. L-am lӑsat sӑ-şi spunӑ povestea pe limba lui, dupӑ care i-am rӑspuns cât se poate de candid: “Non înţelego, sorry”. Fiind în bisericӑ, cred cӑ nu şi-a putut permite sӑ mӑ injure. Oricum, a economisit o foaie xeroxatӑ.

N-am stat foarte mult în biserica Della Collegiata, dar la ieşire gӑsim Via Etnea şi mai aglomeratӑ. Un minicar roşu, un fel de treno turistico, îşi croieşte cu greu drum prin mulţimea de pietoni,IMG_2445 iar dupӑ trecerea lui apar douӑ personaje de alt fel. Cowboy-ii moderni par sӑ se cunoascӑ cu toatӑ lumea, zâmbesc politicos în dreapta şi în stânga,IMG_2438IMG_2440 în timp ce noi ne amintim de doi colegi de-ai lor de la Paris, care nu au ezitat sӑ îşi arate autoritatea (şi forţa) pentru a-i pune pe fugӑ pe doi infractori periculoşi (nişte bişniţari amarati de sub un pod din Montmartre).

Pӑtrundem în Piazza Università. Chiar sub clӑdirea masivӑ şi monumentalӑ a Università degli Studi, neguţӑtorii de dulciuri îşi aşteaptӑ muşteriii.IMG_2453IMG_2454IMG_2459IMG_2460IMG_2462IMG_2463 Interesant, modul lor de a-şi striga marfa îmi aminteşte de precupeţii din piaţa Centralӑ braşoveanӑ din copilӑria mea care îţi spӑrgeau timpanele cu “Ia rapidu’! Ardeiaşu!” (nu ardea nici un Iaşi, alarmӑ falsӑ). Sicilienii cei dulci mi-au atras atenţia prin sincronizarea cu care îşi promovau articolele, ţipând toţi odatӑ, ca la comandӑ (şi amuzându-se copios în secunda urmӑtoare).

Aceastӑ Piaţӑ Universitarӑ pare sӑ fie un fel de nucleu al vieţii turistice cataneze. Din doi în doi paşi, câte o fatӑ frumoasӑ şi plictisitӑ încearcӑ sӑ te corupӑ (doar suntem în Sicilia) sӑ cumperi un tur cu autocarul.IMG_2455IMG_2457IMG_2458IMG_2461 Nu ne lӑsӑm seduşi nici de frumuseţea fetelor, nici de a autocarelor, preferӑm sӑ circulӑm cu autotalpa, aşa cum am început. Iar ca sӑ funcţioneze, orice mijloc de transport are nevoie de perioade de repaus, motiv pentru care profitӑm de o bancӑ.IMG_7055

Universitatea catanezӑ este cea mai veche din Sicilia. A fost fondatӑ în 1434, fiind a 13-a ca vârstӑ din Italia şi a 29-a din lume. Astӑzi, instituţia are 23 de facultӑţi, de la agronomie la medicinӑ, cea mai importantӑ fiind, desigur, cea de Limbi strӑine, Litere şi Filosofie. Clӑdirile “expuse” pe Via Etnea nu sunt singurele corpuri ale Universitӑţii, exact ca cea din Braşov îşi trimite studenţii prin toate coclaurile (Facultatea de Giurisprudenza se aflӑ undeva în apropiere de Giardino Bellini, într-o incintӑ bine încuiatӑ …).

Nu am pӑrӑsit banca din Piazza Università înainte de a avea şi o întâlnire interesantӑ. S-a apropiat de noi un cetӑţean de culoare, un tip plin de dragoste frӑţeascӑ: “Fratello, fratello, come vai?” Am reacţionat la fel ca în biserica recent vizitatӑ, cu speranţa de a scapa de el. Omul a insistat: “My brother, are you a tourist?” Sigur cӑ eram turişti, dar nu eram de pӑrere cӑ asta îl privea pe el. Am încercat din nou o varientare, dar frӑţiorul era chiar pus pe treabӑ şi nu voia sӑ plece: “Mon frère, d’où vous venez?” I-am rӑspuns: “De Roumanie” şi buzele lui cele groase au desenat un mare semn de mirare. Când şi-a revenit, am aflat şi motivul pentru care a fost surprins. Nu credea cӑ românii ştiu sӑ vorbeascӑ franţuzeşte. Drept rӑsplatӑ ne-a oferit douӑ mici figurine din plastic, pe care le-a numit “porte bonheur”, dupӑ care a pornit la treaba lui.IMG_8685.jpg L-am mai întâlnit de douӑ ori în aceeaşi zi, îşi folosea talentele de poliglot şi cu alţi fraţi.

Ne-am amintit cӑ în ’89, strӑinezia a aflat despre România pentru cӑ nişte ziarişti de-ai lor au reuşit sӑ comunice cu lumea pe stradӑ în limba francezӑ. Dupӑ aproape 30 de ani, mai sunt totuşi unii care se mirӑ cӑ românii au coborât din copac?! Eu am avut noroc de acel “fratello, my brother, mon frère” cu talente lingvistice, am primit de el amulete. Alţii ce or avea de oferit? Banane?

 

Reclame

Un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized

Un răspuns la „SOGGIORNO A SICILIA DI SANT’AGATA (4) de Mihai-Athanasie Petrescu

  1. Carmen Stoianov

    Da, este adevărat….Nu poţi trece nepăsător pe lângă nicio Basilica… mai ales dacă este della Collegiata, nu-i aşa?! Peste tot pot fi surprize….Îmi amintesc de una – chiar neaşteptată, din Roma (Piazza San Luigi dei Francesi) când am dat peste un Caravaggio care îţi tăia răsuflarea la păropriu şi nu am putut să nu mă întreb cum de au – nu curajul ci – nesocotinţa de a-l expune. Nu auziseră de Pieta? ….Care, în paranteză fie spus, acum este păzită cum trebuie….Oricum, un Caravaggio trebuia să aibă un alt loc, după cum îmi imaginam eu….
    Interesantă Basilica….. Vă vom urmări în continuare….chiar şi în popasurile binemeritate pe care le faceţi ……

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s