Arhiva zilnică: Ianuarie 14, 2018

UBI ROMA, IBI NOS (17) de Mihai-Athanasie Petrescu

UBI ROMA, IBI US (17)

Nu sunt un fan al jurnalelor de ştiri, şi nu m-am dus pânӑ la Roma cu scopul declarat de a vedea acolo telejurnale. Dar, daca tot exista un televizor în camera de hotel, nu aveam nici un motiv sӑ nu-l pornim şi, mai ales, sӑ evitӑm actualitӑţile. Ei, şi chiar fӑrӑ sӑ fiu atent la ce spune crainicul, formula “Pattuglia Frecce Tricolori” m-a fӑcut sӑ ciulesc urechile. Menţionarea acelei denumiri promitea sӑ fie  explicaţie a prezenţei avionului lor AerMacchi  deasupra Forumului Imperial, de aceea am fost foarte atent … şi am aflat cӑ a doua zi, 2 iunie, avea sӑ fie sӑrbӑtoritӑ Ziua Naţionalӑ a Italiei printr-o Parata Militare.

Clar, programul nostru urma sӑ se adapteze la programul naţiunii italiene. Nu ne-a fost greu sӑ aflӑm (doar de-aia ne-a dat statul internet) locul de desfӑşurare a manifestӑrii: Altare della Patria, unde îşi va stabili loc de staţie şi preşedintele republicii, cel care va primi onorul militarilor. Da, dar …

Dar transportul public roman s-a adaptat şi el la programul Zilei lor Naţionale, în sensul cӑ legӑturile, rutiere sau subterane, cu zona respectivӑ au fost tӑiate. Am ales, aşadar, drumul care, pe hartӑ, ni se pӑrea cel mai scurt, şi anume prin Viale Manzoni cӑtre Via dei Fori Imperiali.

Zis şi efectuat. E drept cӑ drumul ni s-a pӑrut niţel mai lung de data asta decât în ajun, când am beneficiat de autobuz, dar am ajuns la Colosseo, de unde nu am fost lӑsaţi sӑ trecem mai departe. Şi ca noi, alte câteva mii de oameni au rӑmas blocaţi pe trotuarul de vis-à-vis de marele fost stadion, exact în faţa staţiei de metrou.

Tot nu avem ceva mai bun de fӑcut, rӑmânem pe loc şi întindem urechile. Cei din jurul nostru, mai buni cunoscӑtori în ale Paratei, discutau despre ediţiile din alţi ani, când coloanele treceau exact prin acel loc înainte de a-l colinda pe preşedinte. Buuun … deci avem noroc, precum barza chioarӑ.

Şi tot pentru trecerea timpului, admirӑm marele monument antic … şi ce vedem? Taman pe culmea zidului, acolo unde în ajun defilau curajoşii cu trepiedul, acum îşi arӑtau curajul câţiva pompieri în ţinutӑ de luptӑ. Aha! Deci asta fӑceau ӑia ieri, recunoşteau locul pentru a pregӑti un post de supraveghere! Poate ceva asemӑnӑtor cu defilarea de la 23 August 1989 de la Braşov, când pe Casa Armatei a fost instalatӑ o mitralierӑ pentru asigurarea ordinii publice?IMG_7975.JPG

Ar fi interesant, totuşi, sӑ aflӑm ce exerciţiu tactic pregӑtesc oamenii ӑia cocoţaţi acolo. Mai apar unii pe ferestrele de la nivelul al treilea, se aliniazӑ (la câteva zeci de metri deasupra strӑzii) şi … îşi încep demonstraţia, care nu este altceva decât desfӑşurarea unui imens, colosal drapel al Italiei!IMG_7976IMG_7977IMG_7978IMG_7979IMG_7985IMG_7987IMG_7989IMG_7992IMG_7995IMG_7998

Timingul este perfect. La un minut-douӑ dupӑ ce tricolorul verde-alb-roşu acoperӑ în întregime faţada Colosseum-lui, nişte acorduri de fanfarӑ anunţӑ sosirea personajului principal. Mai întâi un înaintemergӑtor, dupӑ aia încӑ unul,IMG_1792.JPG apoi garda cӑlare, înconjurând o maşinӑ quasi-unicӑ: o Lancia Flaminia Presidenziale[i], al cӑrei pasager este Sergio Mattarella, al doisprezecelea Preşedinte al Republicii Italiene. Poze mai bune cu el pot fi gӑsite oriunde pe net, astea, însӑ, chiar dacӑ nu sunt excepţionale, aşa cum cer standardele presei, sunt fӑcute de mine.IMG_1798IMG_1800IMG_1804IMG_1807IMG_1808IMG_1809IMG_1810IMG_1811

Ne-am fi aşteptat ca, dupӑ trecerea preşedintelui, sӑ urmeze trupele armatelor italiene. De aceea mi-am potrivit cu grijӑ tehnica din dotare, iar aşteptarea mi-a fost rӑsplӑtitӑ cu trecerea, în vitezӑ a unei maşini kaki marca Iveco. Neinteresant, dar iatӑ cӑ, în zare, se profileazӑ nişte vehicule de luptӑ extrem de interesante, care se apropie, SE APROPIE …IMG_1837 şi trec prin faţa noastrӑ în vitezӑ de lucru, adunând produsele eşapamentelor Gӑrzii cӑlare …IMG_1838IMG_1839IMG_1840

Curioşii din jurul nostru, mulţi dintre ei turişti ca şi noi, aplaudӑ, râzând, parada mӑturӑtoarelor, iar zgomotul mulţimii mӑ împiedicӑ sӑ aud la timp sunetul pentru care, de fapt, venisem aici: muzica celor zece Aermacchi tricolore. Vedem, totuşi, Pattuglia cum trece la mare distanţӑ de noi, survolând Foro şi Altare, de unde, probabil, tovarӑşul lor cel mare le face cu mâna. Prea târziu şi prea departe pentru o pozӑ bunӑ, din pӑcate …IMG_8000

Dar începe la Parata. Dacӑ m-aş fi aşteptat la o defilare ca cea de la 14 Juillet, aş fi fost dezamӑgit. Pe Via del Foro nu vin sӑ defileze toate armele şi toatӑ tehnica unei Esercito, cum se întâmplӑ la Paris, Moscova sau Bucureşti, ci doar unele arme care, prin merite sau tradiţie, sau, poate prin pitorescul uniformei sau al modului de deplasare, şi-au câştigat acest drept.IMG_1841IMG_1843

Am vӑzut pompieri şi carabinieri, finanţişti şi bersaglieri, poliţişti şi vânӑtori de munte, cu schiurile în spinare, vivandiere şi surori medicale, dar şi câteva maşini cu inscripţia “Aeronautica militare”, unitӑţi purtându-şi drapelele de luptӑ şi, cu mândrie, decoraţiile. Fiecare detaşament s-a  simţit obligat sӑ se opreascӑ în faţa mea şi, chiar dacӑ nu mi-au prezentat onorul (pe care l-au rezervat preşedintelui aflat la un kilometru distanţӑ), mi-au oferit posibilitatea de a privi uniformele şi de a ascuta ordinele date de comandanţi.IMG_1876IMG_1878IMG_1879IMG_1880IMG_1884IMG_1886IMG_1887IMG_1889IMG_1890IMG_1892IMG_1895IMG_1898IMG_1899IMG_1901IMG_8012

Spectatorii au oferit şi ei, la rândul lor, aplauze generoase militarilor. Cele mai generoase s-au îndreptat cӑtre militarii de la Vigili del Fuoco, aceia care au avut o contribuţie esenţialӑ la salvarea supravieţuitorilor cutremurelor din 2016. La fel de multe aplauze au primit şi veteranii mutilaţi, care au defilat şi ei, în scaune cu rotile sau sprijiniţi în cârje, dar şi spectaculoşii alergӑtori bersaglieri, cu fanfara lor în frunte – de remarcat cӑ muzicanţii alergau şi suflau în instrumente, imprimând ritmul deplasӑrii trupei. Şi dacӑ vorbim de intensitatea aplauzelor, cred cӑ cel mai puţin au primit cei de la Garda Financiarӑ.

N-aş vrea sӑ diminuez cumva solemnitatea momentului, dar trebuie sӑ spun cӑ am remarcat cât de obosiţi şi plictisiţi erau unii dintre militari, iar scena cea mai amuzantӑ a fost aceea a unui instrumentist care şi-a aşezat, cu un aer de relaxare, tuba enormӑ pe asfalt, pentru a o ridica în secunda urmӑtoare, la ordin. Mutra lui exprima cu totul altceva decât bucurie şi dragoste pentru superiorii lui ierarhici …

Ştiu cӑ filmul de faţӑ – obţinut prin lipirea cap-la-cap a numeroase clipuri filmate atunci – este cam lung şi e nevoie de rӑbdare, timp şi chef pentru a-l privi, dar, mai ales pentru cei interesaţi de tradiţii, uniforme şi instrucţia de front, meritӑ.

Dupӑ ce defilarea trupelor s-a încheiat, tot poporul prezent pe stradӑ a început sӑ se deplaseze spre stânga, sigur, ţinând seama de îndemnurile forţelor de ordine. Nu am putut face altfel, dar, la un moment dat m-am oprit, auzind într-un megafon apropiat (ascuns pânӑ atunci de zgomotele defilӑrii) formula magicӑ “Frecce Tricolori”. Şi, într-adevӑr, Pattuglia şi-a facut, din nou, apariţia, pe traseul recunoscut în ajun de acea Sӑgeatӑ solitarӑ, a survolat Foro, Altare, a virat 200 de grade şi s-a retras de-a lungul Via del Foro, oferindu-mi poza pentru care le sunt recunoscӑtor. Dacӑ n-ar fi decât fotografia asta a Sӑgeţilor Tricolore survolând Colosseo şi aş spune cӑ a meritat sӑ merg la Roma!IMG_8014IMG_8016IMG_8017IMG_8018IMG_8019IMG_8020IMG_8021

(şi vӑd cӑ nu sunt singurul care îşi aratӑ marea bucurie de a vedea spectacolul ).IMG_8023

La Parata a ajuns la final. Un final, aş spune, apoteotic, prin care Italienii mi-au câştigat, definitiv, respectul. Imediat dupӑ ce avioanele au dispӑrut cӑtre locul lor de odihnӑ, în megafoane (dintr-o datӑ, parcӑ s-au înmulţit aceste surse de zgomot) s-au auzit primele acorduri ale “Fratelli d’Italia”, imnul lor naţional. În acea secundӑ, toţi bӑştinaşii, iar exemplu lor nu avea cum sӑ nu fie urmat şi de turişti, au încremenit pe locul unde erau şi toţi au cântat, ţipând din toţi bojocii, versurile Imnului. Recunosc cӑ mi-a fost ruşine atunci cӑ nu le cunoşteam şi eu … dar le-am ascultat în poziţia de drepţi exact la fel ca toatӑ lumea prezentӑ. (Nici acum nu ştiu “Fratelli d’Italia” pe dinafarӑ, dar cu textul în mânӑ îl pot cânta oricând). Un exemplu de patriotism, şi, în acelaşi timp, un exemplu de respect dn partea strӑinilor în trecere prin Cetatea Eternӑ, care m-a fӑcut sӑ mӑ gândesc cât de puţini români ştiu sӑ cânte “Desteaptӑ-te Române!” şi câti dintre cei care ştiu îl şi îl cântӑ în ocaziile festive. (De fapt, nu a trecut decât o lunӑ de la Ziua noastrӑ Naţionalӑ, iar ceremonia la care am asistat a avut loc în Piaţa Sfatului din Braşov. Sigur cӑ s-a intonat Imnul Naţional, dar în timpul ӑla braşovenii şi turiştii aveau multe de fӑcut – cum ar fi sӑ tragӑ din ţigarӑ, sӑ îşi certe copiii etc., iar cei puţini care cântau imnul erau priviţi cu un soi de compӑtimire de marea majoritate).

Ne îndepӑrtӑm de locul unde am sӑrbӑtorit, alӑturi de gazde, Ziua Republicii Italiene, privind, încӑ o datӑ, colorile verde-alb-roşu arborate pe unul dintre cele mai cunoscute monumente ale Italiei.IMG_8025IMG_8033

Mai avem o jumӑtate de zi, timp destul pentru alte obiective ale Romei.

 

[i] [i] Lancia Flaminia Presidenziale a fost construitӑ în 1961 în doar patru exemplare, toate intrate în flota Palatului Quirinale.

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Note de călătorie, Uncategorized