Arhiva zilnică: ianuarie 1, 2018

PORTRET DE AVIATOR: FLORIAN PASCU de Mihai-Athanasie Petrescu

FLORIAN PASCU

IMG_20150213_0005 - Copy

Acela care, peste ani, avea să fie cunoscut printre colegii lui zburători cu “call sign-ul” Tasonelu’ mic, s-a născut la 14 aprilie1957, în Troianul (atunci Belitori), judeţul Teleorman. Şi-a început studiile în comuna natală, continuând la Bucureşti, unde a învăţat la Liceul de Electronică, după care, alegând să facă o carieră în aviaţie, s-a îndreptat către Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie de la Bobocu, unde a optat pentru aviaţia civilă. A zburat timp de 32 de ani, realizând un total de aproximativ 15300 de ore pe diferite tipuri de aeronave, la aviaţia utilitară şi apoi la Compania Naţională TAROM.

Ar putea părea ciudat ca un băiat care a copilărit într-o zonă geografică unde nu există nici un fel de teren de aviaţie să se orienteze spre acest tip de activitate. Dar Dl. Florian Pascu are o explicaţie foarte frumoasă şi simplă pentru aceasta:

În perioada claselor I – VIII am fost atras de electronică şi machete de avion. Am fost abonat la revistele Racheta şi Tehnium, care au reprezentat pentru mine orientarea către mecanică şi electronică. În acea perioadă am încercat să construiesc o machetă de avion, dar, din lipsa materialelor speciale, nu am reuşit să o termin. După plecarea la Bucureşti, la liceu, deşi materialele erau uşor de procurat, lipsa banilor m-a făcut să renunţ la această idee. Am început să mă ocup mai mult de electronică, iar acest lucru m-a ajutat mai târziu în toate şcolile de aviaţie pe care le-am urmat. În ultimul an de liceu am început din nou să mă gândesc la aviaţie, să devin pilot. La acest lucru m-au ajutat mai multe întâmplări din acea perioadă. Tatăl meu are un frate care în perioada aceea era primarul comunei Zâmbreasca, judeţul Teleorman. Acest unchi avea un prieten pilot la aviaţia utilitară. Ei au venit în vizită la Troianul şi aşa am făcut cunoştintă. Aşa am aflat pentru prima oară amănunte din viaţa de pilot. Un alt episod a fost acela când, la noi în sat, a venit un elicopter utilitar. În acest fel am hotărât să urmez şcoala de aviaţie. După terminarea liceului urma să plec în armată, aşa că am primit ordinul de încorporare. Am mers la Alexandria, la Centrul Militar Judeţean şi am depus cerere pentru înscriere la examen la  Şcoala de Aviaţie “Aurel Vlaicu” de la Bobocu, judeţul Buzău.

În acei ani, prima aeronavă cu care făceau cunoştinţă elevii şcolii de la Bobocu era avionul cu motor clasic, cu piston, IAR-823, de fabricaţie românească. Florian Pascu a făcut numărul necesar de ore de zbor în dublă comandă pe acest avion, având în dreapta instructorii şcolii, tineri locotenenţi, specializaţi pentru această etapă.

După ce a decis să continue în aviaţia civilă, Florian Pascu a continuat doi ani zborul de instruire pe avionul Antonov AN-2.

În 1980, după ce a absolvit şcoala, dl. Pascu a fost repartizat la Aerobaza Piteşti a Aviaţiei Utilitare, unde a continuat să zboare avionul AN-2. Spune domnia sa: ”Ca pilot în aviaţia utilitară, am zburat în toate regiunile ţării, la munte, la câmpie. Acest lucru a dus la cunoaşterea multor locuri şi oameni, dar locul în care m-am născut a rămas pentru totdeauna în sufletul meu”. Aici a devenit comandant şi instructor pe avionul AN-2 şi a zburat 2572 de ore în misiuni utilitare în agricultură. Toate orele de zbor au fost executate cu vederea solului (VFR).

Pentru că orice om aspiră la perfecţionare, Florian Pascu a început, în 1987, cursul de calificare pe avionul bimotor BN-2 Islander, obţinând şi calificarea pentru zborul instrumental (IFR), necesară pentru a deveni pilot de linie. Desigur, a urmat trecerea la compania naţională de transporturi aeriene TAROM, unde a pilotat, timp de opt ani, avioane de pasageri Antonov AN-24. Nu mai puţin de 3200 de ore a adunat Florian Pascu pe AN-24, devenind comandant şi instructor pe acest tip de avion.

Odată cu renunţarea de către TAROM la avioanele sovietice AN-24 şi achiziţionarea noului bimotor turbopropulsor ATR-42, pilotul teleormănean a făcut trecerea pe această nouă aeronavă. A început cursurile în anul 1997, în Franţa, la Toulouse, acolo unde se află producătorul ATR-ului. Devenind, de asemenea comandant şi instructor pe ATR 42-300 şi ATR 42-500, a totalizat 4033 de ore de zbor.

A urmat etapa avioanelor cu reacţie. Din anul 2000 a început trecerea pe Boeing-737, avionul reactive mediu curier aflat în dotarea TAROM. Până în 2008, Florian Pascu a realizat 5342 ore de zbor pe Boeing, unind Bucureştiul, pe calea aerului, cu numeroase aeroporturi din Europa, Africa şi Asia.

 

Între 1980 şi 2012, adică peste 30 de ani de carieră aviatică, a totalizat peste 15000 de ore de zbor. În ţară a decolat de pe toate aeroporturile în curse de transport pasageri, acestea fiind:

 

  • Timişoara
  • Arad
  • Baia Mare
  • Satu Mare
  • Cluj-Napoca
  • Târgu Mureş
  • Iaşi
  • Suceava
  • Tulcea
  • Constanţa
  • Craiova
  • Caransebeş
  • Sibiu
  • Bucureşti Otopeni
  • Bucureşti Băneasa

 

De asemenea, a aterizat şi a decolat în aproape toată Europa, dar şi pe alte continente, după cum urmează:

 

  • Bulgaria
  • Grecia
  • Turcia
  • Israel
  • Cipru
  • Siria
  • Liban
  • Egipt
  • Iugoslavia
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Belgia
  • Suedia
  • Norvegia
  • Italia
  • Germania
  • Franţa
  • Anglia
  • Austria
  • Spania
  • Ungaria
  • Republica Moldova
  • Ukraina
  • Polonia
  • Cehia
  • Tunisia
  • Olanda
  • Elveţia
  • Siria

 

A zburat pe aeroporturile:

 

  • Sofia
  • Atena
  • Salonic
  • Rodos
  • Larnaca
  • Amann
  • Damasc
  • Bodrum
  • Antalia
  • Cairo
  • Belgrad
  • Bruxelles
  • Stokholm
  • Evenes
  • Roma
  • Malpensa
  • Bergamo
  • Milano
  • Verona
  • Ancona
  • Trevizo
  • Torino
  • Berlin
  • Malaga
  • Dusseldorf
  • Frankfurt
  • Stuttgart
  • Paris
  • Londra
  • Dubai
  • Viena
  • Madrid
  • Barcelona
  • Valencia
  • Ibiza
  • Budapesta
  • Chişinău
  • Kiev
  • Warşovia
  • Praga
  • Tunis
  • Amsterdam
  • Copenhaga
  • Sharm el Sheikh
  • Hurgada
  • Tel Aviv

 

 

Meseria de pilot nu este uşoară, dar oferă multe satisfacţii. Florian Pascu notează: Aş putea spune că, din miile de zboruri pe care le-am executat, un zbor pe aceeaşi rută şi în aceeaşi zi nu seamană cu precedentul. Zborul de noapte diferă foarte mult de cel de zi, zborul VFR diferă de zborul IFR, zborul în condiţii normale de cel în condiţii meteo grele, cu decolare sau aterizare la limita vizibilităţii verticale sau orizontale. Toate acestea fac ca oricare zbor să fie unic, iar la încheierea lui să ai satisfacţia că pasagerii au aplaudat, bucuroşi că au ajuns cu bine la destinaţie. Fiecare zbor trebuie pregătit cu foarte mare atenţie, pentru a Evita incidente sau accidente. De foarte multe ori trebuie să renunţi la sărbători religioase, onomastice, zile de odihnă legale, pentru a pleca în cursă. Se cere multă răbdare şi înţelegere la fiecare cursă. Această meserie, dacă nu o faci din dragoste şi pasiune, poate devein o povară. Personal, dacă aş fi pus în situaţia de a alege din nou, tot pentru meseria de pilot aş opta. Chiar dacă treci prin evenimente neplăcute, trebuie să ai curajul de a continua. Am avut doua incidente importante în peste 30 de ani de activitate ca pilot şi aproximativ 15300 de ore de zbo, dar , totuşi, avionul este un mijloc de transport sigur. Frumuseţea zborului în sine nu cred că poate fi redată prin cuvinte. Dacă eşti îndrăgostit de zbor este acelaşi lucru ca atunci când te îndrăgosteşti de o femeie foarte frumoasă şi nu poţi renunţa la această dragoste, deşi ţi se spune că se poate termina şi în mod neplăcut.

Ajungând la capitolul situaţii deosebite, Florian Pascu îşi aminteşte: “Da, am avut şi aşa ceva. La aviaţia utilitară, am avut o mulţime de probleme, să le numim minore, pe care le-am rezovat cu bine.

Ca pilot de linie, pot aminti trei parbrize fisurate în timpul zborului, pe care le înscriu la capitolul probleme minore.

Un incident mai puţin plăcut a fost pe aeroportul Bacău, din cauza unei defecţiuni la un agregat foarte important al motorului. Acesta s-a accelerat necomandat la putere maximă în timpul rulajului pe una din căile de rulaj. Din cauza tracţiunii asimetrice şi a faptului că pe calea de rulaj era zăpadă, cu un vânt din spate destul de puternic, am fost scos în afara căii de rulaj. Cu acest prilej s-a ajuns la concluzia că acel agregat trebuie demontat şi dus la fabrică după 10.000 de ore de funcţionare. După cum se ştie, multe catastrofe au fost din cauza unei piese minuscule în comparaţie cu dimensiunea unei aeronave.

Al doilea incident a fost pe aeroportul din Budapesta, când, imediat după decolare, unul dintre motoare s-a defectat . o paletă de la turbine de înaltă presiune s-a rupt din cauza turaţiei (33.000 rpm), a perforat camera de ardere şi a tăiat o conductă de ulei. A urmat trepidajul, pompajul care a dus la spargerea unui rulment şi blocarea totală a turbinei, urmată la rândul ei de incendiul provocat de uleiul care s-a scurs din conducta tăiată. Tot acest fenomen s-a petrecut în câteva secunde. Am reuşit să stabilizăm avionul, să stigem incendiul şi să aterizăm de urgenţă cu un singur motor. Cazul este unul dificil din cauza înălţimii mici, a vitezei scăzute după decolare; din cauza posibilelor obstacole după decolare, rata de urcare cu un singur motor se înjumătăţeşte. Conlucrarea dintre copilot şi comandant în aceste cazuri special este esenţială, acest lucru evitând o posibilă catastrofă.

După o viaţă de zburător, în care a străbătut milioane de kilometri în cele peste 15300 de ore de zbor, Florian Pascu s-a retras, în 2012. Chiar dacă a zburat pe toate meridianele, el se simte tot teleormănean. “Bunicii şi străbunicii mei s-au născut şi au trait în această comună. Majoritatea rudelor, unchi, mătuşi, verişori, locuiesc în acest judeţ. Acest lucru a dus la menţinerea legăturii permanente cu aceste locuri. Am construit o casă în locul în care m-am născut şi, ca pensionar, îmi petrec majoritatea timpului la Troianul. Am fost şi rămân teleormanean!

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Portrete, Uncategorized