LOCURI NESTIUTE: GEOPARCUL CARPATIC PERSANI

Geoparcul Carpatic Perşani

Oare de ce noi, românii, ne uităm mai ales peste gard (mă rog, hotar), să vedem frumuseţile din ţări străine, abundând cu “oh!” şi “Wow!” când admirăm munţi şi văi prin Elveţia sau castele prin Franţa, ignorând cu bună sau cu rea ştiinţă patrimoniul natural şi cultural al României? Zilele trecute ne-am gândit să ne ducem la vânătoare de iepuri (doi cu o singură lovitură) în inima Transilvaniei, mai precis la marginea nordică a judeţului Braşov, într-un defileu format de Olt în Munţii Perşani, în perimetrul comunei Racoş,

IMG_4542

iar apoi la Festivalul de artă medievală de la Sighişoara. Ce ne aşteptam să vedem la Racoş? Păi … nişte pietroaie şi un lac. Ce am văzut? Păi … o orgă de bazalt, un lac de smarald şi un castel medieval. Speram să fim îndrumaţi de nişte indicatoare rutiere mari şi clare, mai ales că am uitat să-l luăm la bordul rachetei roşii pe amicul Marcel Mio, de obicei responsabil cu găsirea locurilor de negăsit (de fapt, îl aveam într-unul dintre buzunarele rucsacului, dar exact acolo nu l-am căutat). Am văzut, dincolo de Hoghiz, cum scrie şi în articolele de pe internet, un indicator (mic de tot) maro cu conţinutul “Racoş”, dar l-am văzut în timp ce executam o depăşire cu viteză transluminică (doar avem rachetă, nu?) şi nici acum nu îmi explic prin ce minune am reuşit să nimerim drumeagul acela spre dreapta fără să ne jumulim aripile şi nici burta într-o groapă imensă din mijlocul asfaltului, semnalizată de o basculantă care slaloma cu grijă. Vorba e că am găsit, în urmă, satul, un tăran noi am găsit, neocupat cu măturatul ci cu plimbatul pe uliţă, iar acela, cu o figură mirată (probabil că păream oameni serioşi şi s-o fi întrebat ce dracu căutam pe-acolo) ne-a întins o mână spre înainte – semn că eram pe drumul cel bun. La figurat, pentru că la propriu nu era chiar drum, ci o potecă mai largă, pe care am străbătut-o cu viteza I şi cu piciorul pe frână.

DSCN2269

Urcând pante accentuate şi coborând, cu grijă, în gropile căscate în pământ. Exact când începeam să dăm un search în memorie pentru colecţia de înjurături adecvate … am găsit. De fapt, n-am găsit, dar am aflat că nu mai putem avansa. Motivul e simplu: drumul se transforma într-o viroagă.

IMG_4398

Iar în viroagă … Am uitat atunci toate greutăţile şi dificultăţile (aşa se spune la televizor, deci e corect) prin care trecuserăm (şi, din fericire, nici racheta roşie nu a rămas cu “amintiri”) pentru că în faţa noastră era o minune a naturii: stânca de bazalt cu coloanele ei hexagonale!

IMG_4395

IMG_4396

IMG_4397

IMG_4399

Citez dintr-o prezentare ştiinţifică: “Coloanele de bazalt au o înălţime cuprinsă între 10 şi 15 metri şi s-au format ca urmare a răcirii rapide a lavei vulcanice. Sunt amplasate în apropierea carierei de exploatare a bazaltelor din comuna Racoş şi permit o examinare detaliată a structurii petrografice datorită modului de dispunere şi a formei. Altfel spus, curgerile de lave au format trei praguri distincte: baza ce conţine coloane scurte, până la 2 metri, cu secţiuni hexagonale de 40-60 de cm; mijlocul include coloane lungi şi mai groase, iar deasupra există un orizont cu scorii bazaltice şi piroclastite.“ (http://cesavezi.ro/obiective-turistice/4-obiective-geografice/144-coloanele-de-bazalt-din-racos#josc343) Nu pricep o iota din terminologia de mai sus, dar ceea ce am priceput clar atunci este că am fost profund impresionat de frumuseţea locului. În timp ce admiram natura, un zgomot ciudat şi nepotrivit în context m-a făcut să tresar. O altă rachetă se apropia de planeta descoperită de noi!?Da. Şi încă ce rachetă! Una imensă, cu una mai mică în spate, ca escortă! S-au oprit amândouă lângă noi şi astronauţii au pornit a discuta ungureşte.

IMG_4409

Ne-am gândit că gata, ne transformă şi pe noi în stane de piatră, ca să completeze situl natural, dar, surpriză, escavatorul s-a pus în mişcare exact înspre orgă, în timp ce ocupantul micului jeep a coborât de la volan şi mi-a întins mâna prieteneşte. Era echipa care asigură securitatea şi integritatea monumentului natural. Pe sub mustaţa-i imensă, tânărul mi-a explicat că, dacă nu ar fi păzit cu grijă, locul s-ar transforma rapid în piatră de construcţie. Ar avea grijă micii întreprinzători ţigani, care vin cu căruţe, cai, târnăcoape şi lopeţi să spargă minunea construită de Dumnezeu tocmai în cuaternar. Pentru a evita dezastrul, omul nostru şi escavatoristul urcă în fiecare zi pe dealurile acelea abrupte pentru a plasa prin locurile de trecere bariere din pietroaie uriaşe, pe care căruţele nu le pot escalada şi nici ţiganii nu le pot urni. Dimineaţa, escavatoristul le dă la o parte, pentru ca oamenii cinstiţi să poată trece; după-amiaza le reamplasează. Foarte amabil, tânărul se întinde la vorbă. Îmi povesteşte cum cutreieră cu jeepul printre petroaie, cât de rezistent e micul lui Suzuki (mai puţin electronica de pe el), îmi arată şi o cascadorie pe un mic versant, mă îndeamnă să iau cu mine o bucăţică de bazalt (ca amintire), mă sfătuieşte să nu uit să merg şi la lac, apoi sare la volan şi dispare într-un nor de praf în direcţia escavatorului. Tragem poze cât ne tine cardul de memorie şi bateria camerei, apoi pornim în căutarea lacului.

IMG_4429

IMG_4420

IMG_4416

L-am găsit cu uşurintă, indicatorul din creierii stâncilor e mai clar decât ăla de pe şoseaua europeană. Am lăsat racheta departe de obiectiv, pentru că şi pe aici trecuse (de fapt nu trecuse demult) escavatorul, iar drumul era blocat cu acea barieră simplă de care îmi vorbise tânărul maghiar.

IMG_4435

Iar noua descoperire ne-a lăsat, din nou, cu gura căscată: Lacul s-a format în craterul vechiului vulcan responsabil pentru depunerile de rocă bazaltică. Se spune că apa provine din precipitaţii. Îmi închipui cât de tare a plouat acolo dacă lacul este atât de întins şi are o adâncime maximă (menţionată în documentele oficiale) de 10 metri!

IMG_4438

IMG_4447

IMG_4461

IMG_4464

IMG_4469

 

IMG_4486

IMG_4491

IMG_4494

IMG_4495

IMG_4507

O oglindă verde, verde, cu ramă din stâncă, cu vegetaţie acvatică

IMG_4482

Dar, din păcate, şi cu urme de (lipsă de) civilizaţie (peturi albe care înoată în apa verde)!

IMG_4484

La Racoş natura nu modelează numai în piatră

IMG_4443

Cu sufletul plin de măreţia şi frumeseţea locurilor văzute, ne pregătim de decolare. Întâi remarcăm formaţiunea asta, care ne aminteşte de uriaşa stâncă din mijlocul deşertului Nevadei pe care o utilizează toate westernurile şi filmele SF americane (aici înconjurată de SF-ul comunicaţiei moderne),

IMG_4535

apoi aruncăm o privire în vale, ca să ştim ce ne aşteaptă,

IMG_4538

după care coborâm, mult mai greu decât urcasem (păi de, nu a luat nimeni gropile din potecă) în sat.

Următorul obiectiv este castelul Sükősd-Bethlen. Istoria lui poate fi găsită pe internet

( http://www.turculturalbrasov.ro/atractii/zona-rupea/cetati-si-castele/ansamblul-castelului-sukosd-bethlen-de-la-racos.html ) (sau oriunde),

IMG_4543

dar adevărata lui măreţie nu poate fi găsită decât acolo, la faţa locului. Ceea ce facem şi noi, mirându-ne că o astfel de construcţie, pe care francezii, de exemplu, ar transforma-o în mare obiectiv turistic, la noi e absolut anonimă. Înconjurat de o curte gazonată (unde eşti tu, Le Notre, doamne?), monumentul stă acolo la fel de nederanjat ca şi … să zicem fosta fabrică de rulmenţi de la Braşov. Doar o mămică îşi impinge, stingheră, landoul, iar în jurul unui coş gol de gunoi se vede un munte de peturi de bere goale, semn că uneori mai trec pe-aici … vizitatori. Mai există şi un fel de scenă, sau podium din piatră şi lemn, probabil că acolo se desfăşoară Zilele Municipiului.

IMG_4539

IMG_4546

IMG_4548

IMG_4551

IMG_4541

A fost o frumoasă primă parte a expediţiei noastre. N-are rost să repet ce am tot spus mai sus, dar merită să spun că o sa mai caut astfel de locuri ascunse, absconse, anonime, poate, cine ştie, încep să îmi cunosc şi eu mai bine ţara. A doua parte a zilei, pomul lăudat numit “Sighişoara medievală”, ar fi putut fi mult mai reuşită dacă datorită plasării sale în medie vară nu ar fi transformat cetatea şi, implicit sărbatoarea, într-un cuptor cu microunde …

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Memorii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s