LE JOUR „J” + 1 LE BOURGET (4) de Mihai-Athanasie Petrescu

După cȃteva ascensiuni cu balonul am decis că e timpul să trec la “plus-lourd-que-l’air”. Remarcasem încă de cȃnd am intrat avionul “Vuia 1”, și încercasem să prelungesc cȃt mai mult suspensul plăcerii și bucuriei de a mă reîntȃni cu un vechi prieten.

IMG_3927

De cȃnd am participat, după puterile și priceperile mele, la Centenarul Vuia, omul ăsta cu realizările lui a devenit pentru mine un adevărat erou, star, nu știu cum să-l mai numesc pentru a înțelege eu mai bine ce așteptam de la momentul următor. Poate par desuet, rămășiță a vechiului regim, sau poate ipocrit pentru cei care citesc (dacă citește cineva) aici, dar prezența lui Vuia la Le Bourget chiar a fost ceva măreț pentru mine. O dovadă că bănățeanul nostru nu e doar un nume de menționat prin cărțile romȃnilor, o personalitate pe care chiar și specialiștii o confundă cu alți pionieri ai aviației romȃne, ci chiar un mare inventator, care își are locul de cinste într-un astfel de muzeu.

Deci cam așa gȃndeam în timp ce m-am apropiat de exponat, cȃnd m-a pus dracu să citesc écriteau-ul care îmi stătea în cale, în stȃnga avionului:

IMG_3928

Ce face?! Antoinette? Ăștia-s tȃmpiți? Sau eu? Am citit și recitit planșa fără să înțeleg nimic. Pozele arătau alte avioane de-ale lui Vuia decȃt cel expus, sau n-or fi fost ale lui, totuși, și pe ele exista denumirea “Vuia”. Sigur, furia îmi dereglase ochelarii; nu citeam și “moteur à explosion” și nici măcar nu vedeam motorașul expus alături.

IMG_3930 IMG_3931

L-am văzut pȃnă la urmă și am revenit la starea inițială.

M-am postat în fața avionului și îmi venea să le spun tare de tot tuturor celor care se perindau pe lȃngă mine cine sunt, de unde vin, cine e Vuia, ce a făcut ce importanță are el în istoria aviației mondiale … dar eram conștient că aș fi fost ridicol pentru oricine, poate chiar și pentru vreun romȃn care m-ar fi crezut chiar plecat cu sorcova (în august). Mi-am amintit de un moment din 2003, cand m-am întȃlnit la Muzeul Aviației, aflat atunci la Otopeni, cu un japonez, căruia m-am apucat să-i explic cine a fost si ce a făcut Vuia (sigur, ne aflam în fața avionului “Vuia 1” al Mav.) Omul (știam că e un pasionat și un cunoscător al aviației romȃne) m-a ascultat politicos, fără să schițeze nici un gest, nici de aprobare, nici de altceva, iar eu, cȃnd mi-am revenit din frenezia cu care îl îndoctrinam, nu am reușit să înțeleg dacă el a aflat ceva, dacă știa totul despre Vuia dinainte, sau dacă mi-a pus un dignostic. Dar, japonez fiind, nu m-a facut să mă simt inutil. Latinii ăștia, însă, cine știe ce reacție ar fi putut avea.

IMG_3939

Lȃngă “Vuia no. 1” s-a oprit un ghid al muzeului cu turma lui de vizitatori. Francofoni, oamenii comentau … altceva: despre căldura din sală, despre autobuzul cu care veniseră … iar le guide, răbdător (doar era și el în timpul serviciului!), aștepta să se sature toți clienții de Vuia pentru a pleca la alt exponat. Ciudat mi s-a părut că grupul a venit nu din spatele meu, adică dinstre intrare, ci din direcția opusă, ca și cum ar fi luat istoria pe dos. Mă rog, ghidul e ghid, știe mai bine. Cred. De aceea îl întreb dacă are vreo idee în legătură cu avionul lui Vuia, o fi originalul, sau o copie făcută după desene și poze? Specialistul îmi spune că e une copie, iar eu îl cred, deși aveam o altă părere, pȃnă la urmă e plauzibil. Doar și în Romȃnia sunt cȃteva machete 1:1, la Mav, la Timișoara … Deși, din lecturile mele, știam altceva … Anume că exponatul e reconstituit din șasiul original al aparatului folosit la Montesson, la 18 martie 1906, plus o elice Tantin găsită în depozite, plus o reconstrucție a elementelor pe care nimeni nu le-a mai putut recupera.

IMG_3937

Traian Vuia, cu părul și mustața zbȃrlite de curentul elicei Tantin, înfruntă, cine știe de cȃnd, ignoranța și nepăsarea majorității vizitatorilor. Nu-i pot condamna, pȃnă la urmă și eu mă uit cu ochelarii ăia nepăsători la alte exponate. Dar Vuia e al meu, e Vuia ăla de care am auzit de cȃnd eram mic și la școală se cultiva sentimentul patriotic după tipicul ăla demodat, al personalității istorice marcante, care trăiește și moare pentru țara și poporul său. E Vuia ăla care deschide prima sală de expoziție permanentă a Musée de l’Air et de l’Espace de la Le Bourget, nu doar poza de la intrarea vreunui liceu care îi poartă numele, sau, mai rău, un nume pe care oamenii de pe stradă nu l-ar recunoaște atunci cȃnd i-ar “intervieva” vreun om de televiziune pus pe arătat omenirii ce proști sunt romȃnii.

IMG_3941

Ceasul îmi arătă că deja a trecut peste o jumătate de oră din programul de vizitare a muzeului și mă desprind, cu greu, de “Vuia no. 1”.

IMG_3972

Sala e “survolată” de multe avioane (pre)istorice, dar eu, cu gȃndul la Vuia, îl înjur numai pe Santos Dumont.

IMG_3949 IMG_3951

Ăla care a stat la Montesson pȃnă a priceput cum stă treaba, apoi s-a pus pe construit primul avion cu tren de aterizare din lume (sic!), pentru a-l zbura în septembrie 1906, la șase luni după Vuia. “Demoiselle”-ul lui, cu el personal la comeni, zboară în liniște sub tavan. No … are și el contribuția lui esențială în dezvoltarea aeronavei mai grea decȃt aerul, așa cum o arată și macheta asta, dar adevărata performanță a lui Santos Dumont e în altă secție a Musée-ului (dirijabile).

IMG_3997 IMG_3998

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Memorii, Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s