PLOAIA de NICOLAE DĂRĂBANŢ

Fulgeră, trăzneşte,

Ploaia-n geam plesneşte,

Curg afar’ şiroaie,

Că-i straşnică ploaie.

Ţaţa Margareta

Vine cu şareta

Din câmp de la fân.

Tare-i udă-n sân,

ud e păru-n smocuri

Prin unele locuri,

Hainele şi ele

Lipite-s de piele,

C-avu dor de ducă

Azi cu Ştefănucă.

Dar ajuns-acasă,

Alt trănet se lasă:

Că-i dă Pavălucă,

Soţul, de-o usucă.

… Vai ce soartă crudă

Are când se udă.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Darabant

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s